anunturi
grandchef
Mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

duminica, 27.11.2022

Neamurile postacului

GALERIE
Dumistracel200
  • Dumistracel200
- +

Limbajul public constituie cel mai fidel şi mai prompt martor al înnoirii şi mobilităţii lexicului românesc. O secvenţă, în sincronie, urmărind o temă anumită, oferă atât proba efervescenţei provocate de creativitatea lingvistică a unui moment istoric, cât şi indicii asupra şanselor unor achiziţii mai mult sau mai puţin durabile.

Refuzul unanimităţii. În aplaudac recunoaştem marca unei atitudini critice în exprimarea liberă din ultima lustră a secolului trecut. Cu o primă atestare în 1991 (după Dimitrescu, Dicţionar de cuvinte recente, 1997), termenul a fost definit drept „persoană ce are menirea să aplaude, de obicei pe acei care deţin puterea”, iar începutul l-au constituit comentariile din confruntări electorale privind „jocurile” ne-democratice: ca un refuz al unanimităţii publice a regimului comunist. Atmosfera mai este, de altfel, evocată ocazional: „E. B. a fost aplaudac-şef la ultimul congres al PCR”, cel astfel numit având rolul de a da semnalul pentru aplauze la o întrunire (Marius T., în „Jurnalul Naţional”). De la politicul propriu-zis nu este decât un pas până la dezbaterea publică regizată, pe teme de interes social, un format de emisiune tv „de succes”, specializare a anumitor „canale”; iată un enunţ (cu folosirea adjectivală a termenului) în care este definită activitatea devenită o adevărată profesie: „La mai toate emisiunile TV cu public spectator, există 20-100 de oameni care stau pe post de mobilier aplaudac” (/alexibad.wordpress.com/).

Sechele. În perioada la care ne-am referit mai sus, a apărut şi depreciativul răspândac „persoană care preia şi răspândeşte zvonuri, cu intenţii răuvoitoare”. În epocă, acest substantiv se resimte şi el, în fond, de o atitudine de critică, dar cea a vechiului regim, ostil, de fapt, informării deschise din surse diverse: nu trebuia ascultat decât punctul de vedere al oficialităţii (de partid). Dar sensul a evoluat, spre sarcastic: „persoană cu o plăcere maladivă pentru bârfă, avidă după informaţii (de obicei negative) pe care le răspândeşte tuturor” (/irinab.com/). Porecla a glisat spre renume, ca în cazul autointitulării unei publicaţii prin e-mail: „raspandacul.net” (2005-2008). În sfârşit, semantisme afective: „propagandist” („Cum s-a transformat Biserica în răspândac electoral pentru B, G, A şi O”; /HotNews.ro/), dar şi „propagator” („Răspândacii HIV, vânaţi de procurori!”; /oradebucuresti.oradestiri.ro/).

De unde? În limba română există un cadru de real simbolism fonetic privind o familie a finalei -ac; fără a intra în detalii, este destul să considerăm impresia pe care ne-o provoacă, de exemplu, termeni cum sunt malac, tolomac, turlac, godac, dar mai ales creaţiile transparente semantic de tipul sfârâiac, prostac (şi, apoi, prostănac, de la prostan) sau tăntălac. Pentru ceea ce ne interesează, trebuie să luăm în considerare şi un alt fapt: sufixul -ac generează, pornind de la verbe, substantive „nume de agent”, adică, să le zicem, de făptuitori, un caz elocvent fiind cufundac (numele unei păsări de baltă). Unele apelative, neatestate, se regăsesc în nume de persoane cum sunt, de exemplu, Pitulac, de la (a se) pitula „a se ascunde” (cf. numele de joc de-a pitulicea „de-a v-aţi ascunselea”), ba chiar şi Pârţac (cf. subst. pârţag/c „acces de furie, gust de ceartă”).

Şi până unde? Încă nu ştim precis cât de fiabil este modelul, dar speranţele nu sunt deloc neglijabile. O zonă a depreciativului, schiţată de aplaudac şi răspândac, şi-a conturat profilul semantic prin zvonac sau votac „votant servil” („dacă un votac se duce sâmbătă să voteze Constituţia”; /forum.computergames.ro/) şi, recent, se consolidează prin postac, un derivat de la (a) posta, verb care, prin utilizarea specializată din zilele noastre, subminează mai vechiul sens general „a aşeza, a instala, a plasa undeva” (preluat din franceză), în favoarea celui din informatică „a publica (un text) pe internet” (după engl. to post). Numai că nu utilizarea strict tehnică, obiectivă, a verbului din engleză interesează acum, ci nuanţa cu adresă (să-i zicem) etică a acestuia, anume aceea de „a face reclamă”, unei persoane, unui eveniment, pentru a-i crea o atmosferă favorabilă, un anumit curent de opinie etc.

Condotieri. Ca şi în cazul aplaudacului, deprecierea postacului ţine de statutul de lefegiu al acestuia; iată o descriere a împrejurărilor (reale sau imaginare) ale creativităţii lingvistice: „persoanele care postau mesaje pozitive la adresa [partidului X] costau 10.000 de euro... X, Y, Z achitau 10.000 euro lunar pentru plata unui grup de persoane («postaci»), al căror rol era de a posta comentarii în favoarea [cutăruia], folosind identităţi fictive, pe paginile de Internet ale unor ziare sau portaluri de ştiri” (/mondonews.ro/).

* Speranţe. Dintr-o bogată literatură tematică, aflăm că vor fi existând „driveri” şi instructori etc. ai grupurilor de truditori; este sigur însă că s-a creat deja un derivat substantival ca nume de ocupaţie, întru performarea căreia iniţiatorul platformei civice „România Curată” a avut ideea redactării unui sarcastic Scurt manual de postăceală pentru începători.

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Globalizare în alb şi negru

Nicolae GRECU

Globalizare în alb şi negru

Unele fenomene de la Cupa Mondială care se desfăşoară acum în Qatar sunt puse, mai mult sau mai puţin justificat, pe seama acestui concept al contemporaneităţii.

opinii

Savantul și ingenua. O poveste de iubire de odinioară (II)

Eugen MUNTEANU

Savantul și ingenua. O poveste de iubire de odinioară (II)

Coborât din sferele rarefiate ale preocupărilor sale de cercetător erudit al dialectelor limbii latine și al formării limbii române literare, tânărul aspirant la gloria științifică, dar și doritor să‑și asigure un cămin și o familie începe un asiduu asalt sentimental.

Pentru un pumn de voturi

Radu POPESCU

Pentru un pumn de voturi

La nouă luni de la declanșare, războiul din Ucraina produce în continuare răni și în Republica Moldova, o țară pomenită în fața unor crize umanitare, energetice și economice fără precedent.

Literarh

arh. Ionel OANCEA

Literarh

Tema MUST-ului de arhitectură din anul acesta s-a născut din ispitirile creatorului de spaţii artistico-funcţionale venite din lumea celorlalte arte. În acest continuum al expresivităţii estetice, literatura poate fi în conexiune cu arhitectura până în pragul dincolo de care cuvântul inventat pentru titlu, „literarh” începe să aibă substanţă? Răspund din capul locului, da. Inspirat de răspunsul acesta ferm, uşor demonstrabil, poate nu este lipsit de logică să găsim în limba arhitecţilor poeţi şi prozatori un echivalent inspirat pentru englezescul MUST.

pulspulspuls

Hopaa: premarele Mihăiţă  spălat  pe la subsuori cu sondajul. Cineva scoate capul afară şi dă ordine

Hopaa: premarele Mihăiţă spălat pe la subsuori cu sondajul. Cineva scoate capul afară şi dă ordine

LATER EDIT.  Cu o promptitudine care anunţă vremuri bune în comunicare, domnul premare ne-a anunţat că intervenţia de pe platforma PNL nu-i aparţine, ba, chiar mai mult, el nu ar avea nici măcar access la platforma respectivă. Touché, monsieur! Rugăm, prin urmare, curioşii să citescă pulsul nostru în cheia că există o persoană destul de puternică la liberali, cu acces deplin la butoane, care-I ia la per tu şI alte celea pe cei mai înalţI lideri, dar care stă prost cu gramatica. Ceea ce n-ar fi o noutate.   Iacătă, stimaţi telespectatori, cum megasondajul acela ultraincredibil al liberalilor, care-l scotea pe Mihai Chirica premare în 2024 încă dinainte de alegeri, cu 50% şi peste, i-a dat edilului şef apă la moară, stuchit la furcă, cum se mai spune, başca tupeu politic, şi după numai câteva zile omul scoate deja capul la interval ca să facă ordine în partid. 

Caricatura zilei

Jucătorul argentinian Lautaro Martínez protestează

Editia PDF

Bancul zilei

Tata, tata! Avem lupi în bloc? Nu, puiule, vecinii îsi citesc facturile la curent si gaze!

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.