Negocieri politice în Europa (II) – Bruxelles

Președinta-desemnată a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, mai are la dispoziție câteva zile pentru a-și definitiva echipa – așa-numitul Colegiu al Comisarilor – după ce Slovenia a informat Bruxelles-ul că trebuie să organizeze un vot consultativ în Parlament pentru noua sa propunere (după cum se știe, prima nominalizare a fost „descurajată” de doamna von der Leyen, care își dorea mai multe femei în echipă). Așadar, prezentarea noii Comisii nu va avea loc astăzi, așa cum se intenționa, ci săptămâna viitoare – probabil pe 17 septembrie. În mod normal, pot apărea schimbări față de variantele deja vehiculate de media și, potrivit uzanțelor, doamna von der Leyen nu va comunica oficial pe această temă.

Guvernul de la București a înțeles mai repede decât altele – cel sloven, dar și cel belgian, de exemplu – că trebuie să nominalizeze o doamnă, astfel că a avut timp să-și reconsidere opțiunile și să formuleze o propunere rezonabilă. Exceptând situația în care ar apărea surprize mari și neplăcute, doamna Roxana Mînzatu va fi validată fără probleme în comisia de specialitate a Parlamentului European. După un mandat în parlamentul național și o experiență executivă nu foarte îndelungată, dar relevantă pentru funcția de Comisar, doamna Mînzatu ar face parte din categoria acelor „debutanți” cărora eurodeputații obișnuiesc să le ofere credit, cu atât mai mult cu cât doamna Mînzatu le este acum colegă, fiind aleasă în iunie 2024. Dacă se confirmă previziunile vizând portofoliul – în sensul că i se va atribui domeniul „ocuparea forței de muncă, drepturi sociale și locuințe” – ar trebui ca guvernul de la București și partidul din care face parte (PSD) să fie satisfăcute. Nu este un portofoliu de primă linie, dar este suficient de amplu și, foarte important, va opera cu teme și politici față de care stânga are o sensibilitate aparte. Dacă, pe de altă parte, România va primi pe ultimii metri un upgrade, sub forma portofoliului Coeziunii, premierul Marcel Ciolacu și colaboratorii săi vor fi cu atât mai încântați. Ar fi vorba de un buget foarte semnificativ și de o vizibilitate sporită și, mai mult, ar fi vorba de un subiect foarte relevant pentru guvernele de la București, indiferent de culoarea politică. Ne amintim că în anul 2019, în timpul mandatului doamnei Viorica Dăncilă, „coeziunea” (cu alte cuvinte, măsurile de reducere a decalajelor între diversele părți ale continentului) a fost unul din cuvintele-cheie ale președinției semestriale românești.

Dar, cel puțin deocamdată, vorbim de „ocuparea forței de muncă, drepturi sociale și locuințe”, iar doamna von der Leyen are toate motivele să treacă Bucureștiul în categoria capitalelor satisfăcute. Evident, există o ierarhie a priorităților, care are mult de-a face cu ponderea economică, orgoliile naționale și afinitățile politice. Putem bănui, așadar, că francezul Thierry Breton va primi (tot) un super-portofoliu, că viitorul comisar italian va fi tratat în așa fel încât să fie reparate relațiile cu guvernul Giorgiei Meloni, că olandezul Wopke Hoestra (care nu face parte din majoritatea de dreapta de la nivel național) va rămâne în prim-planul Comisiei sau, pentru a trece la state mai mici, că Ciprul va primi ceea ce-și dorește – noul portofoliu referitor la Mediterana și așa mai departe.

La fel, există alăturări pe care doamna von der Leyen trebuie să le evite. Propunerea maghiară (Olivér Várhelyi), presupunând că va trece de audierile parlamentare – și ar fi bine să treacă, pentru că altfel premierul Viktor Orbán poate genera o criză, întârziind mult cu cea de-a doua nominalizare –, nu își va păstra portofoliul Extinderii, în condițiile în care Budapesta s-a dovedit în ultima vreme o frână în ceea ce privește Ucraina. De asemenea, probabil că acest domeniu nu va fi atribuit unui stat care refuză să recunoască statul Kosovo. Sau, în condițiile în care unul dintre statele baltice (Estonia) are deja portofoliul „Externelor”, prin Înaltul Reprezentant deja numit de Consiliul European, ar fi de presupus că Letonia sau Lituania nu vor primi portofolii „de contact” cu Moscova. Și lista poate continua, la nivel de speculații.

Important este faptul că doamna Ursula von der Leyen mai are timp și că, pe ultima sută de metri, a mai reușit să echilibreze balanța de gen prin metode discrete și compatibile cu tratatele. Pentru că, așa cum i s-a atras deja atenția, doamna von der Leyen și-a început demersurile de formare a Comisiei printr-o atitudine ce depășea spiritul tratatelor. Guvernul național este cel care face propunerea (una singură) pentru postul de comisar, iar Președintele-desemnat nu are niciun instrument pentru a-i cere două nume și de a-i „indica”, în final, pe cine să propună. Ar fi de așteptat ca, peste cinci ani, statele-membre să fie ceva mai ferme în această privință.

Publicitate și alte recomandări video