anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Negocierile pentru funcţiile de vârf ale Uniunii Europene: înapoi la tradiţie

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Să începem cu observaţia că există trei mari diferenţe între reuniunea specială a Consiliului European şi vechea imagine (e drept, de provenienţă anglo-saxonă) a negocierilor politice: în primul rând, presa e prin apropiere; în al doilea rând, participă şi doamne, nu numai domni; în al treilea rând, sălile şi culoarele nu mai sunt pline de fum pentru că, desigur, nu mai e voie să se fumeze. În rest, totul e la fel.

În momentul în care încep acest articol, în negocierile de la Bruxelles se profilează un nou favorit pentru şefia Comisiei Europene: ministrul german al Apărării, doamna Ursula von der Leyen. Nu ar fi exclus ca, până ce el va fi încheiat, să apară un nou nume - plus, eventual, candidaţi pentru restul funcţiilor de conducere: Preşedintele Consiliului European, Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate (care este şi vicepreşedinte al Comisiei) şi, mai nou, Preşedintele Parlamentului European. La fel de bine, dar mai puţin probabil, s-ar putea întâmpla ca liderii europeni să-şi întrerupă discuţia şi să convoace un nou summit peste câteva zile. În orice caz, cititorii Ziarului de Iaşi vor afla din secţiunea de informaţii europene care a fost rezultatul. Pentru scopurile acestui articol, însă, există câteva aspecte ce pot fi deja analizate.

Să începem cu observaţia că există trei mari diferenţe între reuniunea specială a Consiliului European şi vechea imagine (e drept, de provenienţă anglo-saxonă) a negocierilor politice: în primul rând, presa e prin apropiere; în al doilea rând, participă şi doamne, nu numai domni; în al treilea rând, sălile şi culoarele nu mai sunt pline de fum pentru că, desigur, nu mai e voie să se fumeze. În rest, totul e la fel. Şi ar merita discutat dacă această întoarcere spre trecut - cu abandonarea ficţiunilor procedurale şi a simulărilor de democraţie - este neapărat un lucru rău. Câţi dintre noi ar fi în stare să spună că la 26 mai au votat pentru ca unul sau altul dintre "candidaţii de vârf" să ocupe cabinetul numărul unu din Rue de la Loi? Pe câţi dintre votanţii PNL, spre exemplu, i-a interesat faptul că la Bruxelles şi Strasbourg cei pe care i-au sprijinit ar putea face un fel de coaliţie "guvernamentală" cu reprezentanţii PSD? Şi lucrurile nu stau altfel nici în ţări cu experienţă mult mai mare în planul integrării.

Aşadar, a fost aplicată o lovitură dură principiului "candidatului de vârf" (aşa-numitul spitzenkandidat), care ar fi urmat să primească şefia Comisiei. Enunţul rămâne valabil chiar dacă, pe ultima sută de metri, s-ar produce o întoarcere spectaculoasă şi funcţia i-ar reveni lui Manfred Weber sau lui Frans Timmermans. Motivul este acela că, începând să exploreze şi alte nume pentru această funcţie, şefii de state şi guverne le-au transmis europarlamentarilor şi celorlalţi activişti ai marilor partide transnaţionale un mesaj implicit, dar foarte clar: nu se simt constrânşi de rezoluţiile prin care aceştia au încercat să-şi impună viziunea asupra procesului de selecţie a Preşedintelui Comisiei. După cum se ştie, membrii trecutei legislaturi ameninţaseră chiar că nu vor acorda votul de învestitură unei Comisii care nu este condusă de un spitzenkandidat. Vom vedea curând dacă noua garnitură de europarlamentari, aleasă la sfârşitul lui mai, va fi mai maleabilă.

În mod normal, ar trebui să ne aşteptăm la destule obstacole în Parlament dacă opţiunea Consiliului European este de a propune un candidat ce nu a fost "cap de listă" în alegeri. Iar încercarea liderilor naţionali de a include funcţia de Preşedinte al Parlamentului European în pachetul negociat la Bruxelles ar trebui să provoace o şi mai mare iritare. Din perspectiva şanselor de atingere a unui rezultat pozitiv la negocieri, cu cât mai mare este pachetul pus în joc, cu atât mai bine. Spre exemplu, la un pachet de patru funcţii, popularii ar putea lua două (au fost, totuşi, primul clasat între partide), iar socialiştii şi "Reînnoirea Europei" (RE - grup nou, creat pe structurile ALDE) - câte unul.

Dar, aşa cum se poate bănui, chestiunile instituţionale sunt mult mai puţin spectaculoase decât cele politice. Primul loc în topul de acest gen este deţinut, de departe, de eşecul cancelarului german Angela Merkel de a-şi convinge partenerii din PPE să accepte o variantă de compromis prin care le cedau socialiştilor (mai precis, lui Frans Timmermans) şefia Comisiei, în schimbul funcţiei de Înalt Reprezentant şi al preşedinţiei Parlamentului (aceasta din urmă, pentru Manfred Weber), în timp ce funcţia de Preşedinte al Consiliului European ar fi urmat să fie preluată de RE. Reacţia liderilor naţionali din grupul popular a fost atât de vehementă încât ne putem întreba dacă nu cumva asistăm la ultimele momente ale influenţei privilegiate pe care doamna Merkel a exercitat-o, ani de-a rândul, în PPE.

Pentru această etapă a negocierilor mai trebuie remarcată şi acutizarea neînţelegerilor franco-germane. Chiar dacă astăzi sau peste câteva zile cele două părţi vor ajunge, totuşi, la un acord, e foarte interesant să ne imaginăm cum se va comporta domnul Macron (din punct de vedere al intransigenţei sale şi al predispoziţiei sale de a ataca frontal cutumele neconvenabile Franţei) atunci când în faţa sa se va afla nu doamna Merkel, ci succesoarea acesteia.

În fine, cu speranţa că astăzi (miercuri) ne va fi satisfăcută curiozitatea în legătură cu noii guvernanţi AI Uniunii Europene, nu putem decât să ne bucurăm că summiturile îndelungate ale actualei UE au loc în medii mai puţin afectate de fum decât cele de acum o sută - o sută cincizeci de ani. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Alexandru LĂZESCU

Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

Filmuletul zilei

opinii

Scaunele şi câinele Celsius

Nichita DANILOV

Scaunele şi câinele Celsius

Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

Sorin CUCERAI

Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

O critică a criticii

Dana ȚABREA

O critică a criticii

Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Răzbunarea mașinii

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.