Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

"Nem! Nem! Soha!"

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

4 iunie este, în Ungaria, zi de doliu pentru că în această zi, în anul 1920, în Palatul Marele Trianon de la Versailles, s-a semnat tratatul de pace prin care era dezmembrat un regat, parte a Imperiului Austro-Ungar, ce fusese învins în război şi care încercase, în disperare de cauză, o reconversie imperială fie şi prin bolşevism. Despre semnificaţia acestui tratat am răspuns întrebărilor revistei Polis. Iată câteva fragmente:

"Ce a câştigat România la «Trianon»?

Tratatele de pace semnate la Paris, între 1919 şi 1920, au consfinţit crearea statelor independente, coagulate pe majorităţi etnice, ridicate pe ruinele fostelor imperii multi-naţionale care dominaseră Europa, aşa cum fusese ea stabilită după Conferinţa de la Viena din 1815. Această uriaşă restructurare politică şi geografică a fost posibilă graţie preşedintelui american Woodrow Wilson, cel care, pe 8 ianuarie 1918, se adresa Congresului cu celebra sa Declaraţie în 14 puncte prin care fixa condiţiile restabilirii păcii după Primul Război Mondial. Pentru ţările mici din Europa Centrală şi de Sud-Est, precum România, punctul 10, privind «autodeterminarea» a fost crucial pentru că a deschis calea legală pentru construcţia unui stat modern complet, care să includă şi teritoriile unde românii erau majoritari. În ciuda oscilaţiilor lui Ionel Brătianu, cel care ignorând sfaturile generalului Berthelot, a forţat armistiţiul şi venirea la guvernare a filogermanului Marghiloman care a semnat acordul umilitor cu Puterile Centrale (aprilie 1918), precum şi a destrămării armatei ţariste sub loviturile terorismului bolşevic, care a infiltrat-o şi a ruinat-o, România se salvează miraculos, în ultimul ceas de la statutul de învins. Graţie aceluiaşi Berthelot, care, aflat în Bulgaria la comanda Armatelor Dunării, eliberează Bucureştiul pe 1 noiembrie şi îl sfătuieşte pe Regele Ferdinand să declare război Puterilor Centrale, denunţând Tratatul de la Bucureşti. Ceea ce acesta şi face, pe 10 noiembrie, cu o zi înainte de capitulare. Astfel încât, prin acest artificiu ingenios, ora 11 din data de 11.11.1918 ne prinde de partea Antantei fiind astfel îndreptăţiţi la aplicarea principiului autodeterminării. Principiu acoperit formal de adunările populare din provinciile româneşti care au plebiscitat dorinţa de a se uni cu Regatul României. Tratatele de pace de la Paris au consfinţit această stare de fapt, graţie presiunilor diplomatice franceze (stimulate de infatigabilul general Berthelot şi de prim-ministrul Clémenceau), a demersurilor reprezentanţilor guvernului român: Ion I.C. Brătianu (bătăios şi revanşard) şi Alexandru Vaida-Voievod (mason abil, conciliant şi diplomat), a memoriului despre Transilvania făcut de Iuliu Maniu care a spulberat pretenţiile contelui Teleki, a farmecului persuasiv al Reginei Maria şi, desigur, nu în ultimul rând, al armatelor româneşti care au ocupat Budapesta, pe 4 august 1919, alungând banda bolşevică a lui Béla Kun şi care au părăsit teritoriul maghiar abia în aprilie 1920, când a fost garantată semnarea Tratatului de la Trianon cu graniţele desenate de Emmanuel de Martonne, cel mai mare geograf al timpului şi, trebuie spus, un mare prieten al românilor. Semnarea tratatelor a fost un proces greu şi lent, în care a trebuit negociat fiecare pas şi cu mari eforturi s-a ajuns la acest rezultat favorabil României. Este singura dată când diplomaţia româneasacă a reuşit să înfrângă (e drept şi cu ajutorul trupelor de ocupaţie din Ungaria) diplomaţia maghiară, mult mai profesionistă, branşată, persuasivă şi influentă, inclusiv în zilele noastre.

Ce a lăsat «Trianonul» în această parte a Europei? Care ar fi meritele şi lipsurile sale?

A lăsat secolului XX state naţionale, inclusiv un stat republican Ungaria dorit de revoluţionarii paşoptişti, şi o tensiune etnică care bolboroseşte, când mai tare, când mai încet în regiune. A lăsat şi un Tratat al Minorităţilor pe care România a fost obligată să-l respecte odată ce şi-a pus semnătura pe actul final, care este mai mult sau mai puţin pus în practică, dar care e un permanent motiv de tensiune şi ceartă. A lăsat, de asemenea, o ură nestinsă şi o umilinţă vie celor care fuseseră crescuţi în ideea că sunt naturi superioare prin simpla lor apartenenţă la o naţiune privilegiată, care transmit şi azi, nestingheriţi, în limba proprie, în şcolile româneşti, revolta şi nesupunerea făţişă faţă de «dictatul de la Trianon» sub sloganul care dă titlul acestui articol şi care reprezintă strigătul cu care Parlamentul maghiar a întâmpinat decizia celor 16 state semnatare (Nu! Nu! Niciodată!) şi care e crezul revizioniştilor până azi. Şi care, în baza loialităţii faţă de Germania, au pretins şi au fost recompensaţi de Hitler, în 1940, prin rapturi teritoriale compensatorii, pentru a li se mai ostoi, pentru câţiva ani, orgoliul rănit de foştii stăpâni.

Principalul merit al acestei înţelegeri a fost, desigur, construcţia unor state moderne, efect al unei acţiuni intelectuale şi politice de aproape un secol, de la Quinet şi Michelet, la paşoptiştii europeni şi până la proiecte de ţară de la începutul secolului XX. A consfinţit juridic, de asemenea, şi prăbuşirea inevitabilă a imperiilor europene, bazate pe asuprire naţională şi, desigur, nu e nicio surpriză că asistăm azi la o furibundă propagandă care ţinteşte discreditarea spiritului naţional, a «parohialismului» şi a naţionalismului retrograd, şi care lansează, prin ricoşeu un amplu proiect de resuscitare a viziunii imperiale (în care naţiunile componente «o duceau mult mai bine» [sic!] şi unde erau «mai civilizate») sau măcar de instaurare a unei reorganizări federative care să mimeze imperiul. Cum proiectul european încearcă să îndulcească cumva limitările impuse de «Trianon» (cu stigmatizarea naţionalismului etnic, nu şi a celui imperial, francez, englez, rus sau austro-ungar!), cu linii de sprijin pentru creşterea puterii autorităţilor regionale şi cu o atenuare a influenţei centrului, vom vedea, cine ştie?, cum s-ar putea imagina în viitor un «Trianon» de semn schimbat spre beneficiul diplomaţiilor revizioniste. Crimeea e doar un început!

Cum mai valorizează România astăzi «Trianonul»?

Nu, nimeni nu mai are azi habar de faptul că Banatul a fost obţinut în detrimentul Serbiei (care fusese loială Antantei încă din 1914, mai exact Antanta declarase răboi ca să apere Serbia!) şi că Oradea şi Aradul le datorăm creionului lui de Martonne care a spus că linia ferată ce le uneşte nu poate fi fragmentată de graniţă şi atunci a trasat frontiera pe după ea. De asemenea, trebuie reamintit că elitele politice centraliste, de la Bucureşti, cele care au administrat în folos propriu, încă din 1862, averea tuturor (începând, desigur, cu liberalii brătieni) au tratat de sus provinciile (mai ales Basarabia şi Banatul) şi au ignorat complet programul autonomist al Transilvaniei pe care Consiliul Dirigent condus de Iuliu Maniu îl revendicase. Ca urmare, vedem azi cum «Transylvania - Erdély Romania» îşi construieşte, pe banii noştri, un brand separat, în care se autoprezintă drept «ţara cea bună şi civilizată» în contrast cu o Românie săracă şi dezabuzată, care face breaking news-urile negre, între care Moldova e un fel de rudă săracă batjocorită constant, nutrind, fireşte, speranţa că programul federalist al UE va fi vreodată pus în practică şi că va putea profita de el. În privinţa modului cum ţara noastră a pus în aplicare obligaţiile ce derivau din Tratatul Minorităţilor, după 1920 şi până azi, ar trebui o postare separată. Vorba românească «cu fundu-n două luntri» fiind suficient de expresivă pe acest subiect. (Măcar Franţa şi Ungaria au fost consecvente: nu l-au validat şi nu l-au respectat deloc!)

Care mai este semnificaţia «Trianonului» în proiectul Europei unite?

Că obligaţia de a respecta tratatele internaţionale revine doar ţărilor mici. Realitatea recentă ne arată că, asemenea boabelor de popcorn în tigaia încinsă, identităţile naţionale explodează rapid în condiţii de înfierbântare la graniţe aşa că trebuie să spunem adio visului lui Churchill cu «Statele Unite ale Europei» şi cu melting pot-ul aferent, care atenuează identitatea tribală sublimând-o într-una «americană», superioară. Noroc că acum războaiele se poartă pe internet şi la televizor, nu în tranşee, manipularea şi fake news-urile fiind mai eficiente decât gazul sarin. «Vom muri şi vom fi liberi!», ca la orice revoluţie."

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri