Nervi de politică externă
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 18.09.2021

Nervi de politică externă

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Demnitarii germani au dreptate când deplâng efectul relaţiei speciale între Ungaria şi China asupra deciziei europene de politică externă, dar nu şi atunci când afirmă că aceasta din urmă a ajuns să fie luată ostatică de un stat-membru.

Şefii diplomaţiei germane au devenit, în ultimele zile, cei mai aprigi critici ai blocajelor induse de Budapesta în angrenajul politicii externe a Uniunii Europene. În aşa-numitele „poziţii comune” - una dintre modalităţile prin care UE se exprimă pe arena internaţională - este necesară unanimitatea în Consiliu, astfel că Ungaria a găsit un teren propice pentru a-şi semnala divergenţa faţă de opinia celorlalte state-membre. Deloc surprinzător, o parte dintre acestea sunt nemulţumite, iar declaraţiile emise de ministerul de Externe de la Berlin - întâi cele ale secretarului de stat Miguel Berger şi apoi cele ale ministrului Heiko Maas - intensifică presiunea asupra Ungariei.

Ultimul gest de dizidenţă maghiar a vizat respingerea poziţiei comune a UE faţă de reprimarea mişcării pro-democraţie din Hong Kong, pe fondul încercării Budapestei de a dezvolta relaţia cu China comunistă. Din câte se pare, această recentă decizie a venit ca o surpriză pentru parteneri, după negocieri în care îşi arătaseră disponibilitatea de a ţine cont de sensibilităţile maghiare. Anterior, Ungaria refuzase să susţină declaraţia UE pe tema conflictului din Israel-Gaza, considerând-o dezechilibrată în favoarea taberei palestiniene. În fine, chiar dacă acum ar fi vorba de o chestiune ce iese din cadrul strict definit al politicii externe, Budapesta a avertizat că parlamentul său nu va ratifica acordul de comerţ şi dezvoltare cu ţările ACP (Africa, Caraibe, Pacific), din cauză că ar promova migraţia spre Europa. Aceasta ar însemna apariţia unui vacuum normativ într-o relaţie foarte importantă pentru UE, care doreşte să se prezinte pe scena internaţională drept un promotor al comerţului echitabil şi al dezvoltării regiunilor mai sărace.

După cum se ştie deja, guvernul condus de Viktor Orbán se pricepe să reziste acuzaţiilor de subminare a solidarităţii europene. Premierul maghiar a înţeles că principiul unanimităţii îi oferă un mijloc de afirmare ca jucător de prim-plan la Bruxelles, chiar dacă nu se bucură de simpatia coechipierilor. Cât timp va rămâne la putere, este de presupus că domnul Orbán nu va accepta o extindere semnificativă a majorităţii calificate în domenii semnificative pentru suveranitatea naţională, aşa cum este politica externă şi de securitate. Sau, dacă o va face, aceasta nu se va întâmpla decât în schimbul unor concesii semnificative pe alte planuri ce ar putea interesa Budapesta. Indiferent ce spun alţi lideri politici şi indiferent de opiniile cetăţenilor - exprimate, spre exemplu, în cadrul Conferinţei pentru Viitorul Europei - pentru modificarea acestor prevederi va fi necesară unanimitatea statelor-membre, în cadrul unei conferinţe interguvernamentale sau al unui forum cu alt nume, dar cu aceleaşi atribute.

În mod normal, această temă va fi pe ordinea de zi a următoarei asemenea conferinţe, indiferent când se va desfăşura ea. Există state care o propun în mod semioficial, aşa cum o ilustrează un recent document comun avansat de guvernele spaniol şi olandez, în contextul eforturilor de dobândire a autonomiei strategice a Uniunii. Cum acest concept este unul mult îndrăgit şi la Paris, este de presupus că Franţa va adopta o poziţie similară, exceptând situaţia în care doamna Marine LePen ar realiza surpriza la prezidenţialele de anul viitor. Comisia şi Parlamentul, instituţii comunitare cu vocaţie supranaţională, susţin cu ardoare limitarea unanimităţii, iar domeniul politicii externe şi de securitate reprezintă cea mai apropiată ţintă.

Doamna Ursula von der Leyen anticipează, însă, cât de greu va fi procesul de obţinere a consensului, astfel că obiectivele Comisiei sunt, deocamdată, limitate: sancţiunile, promovarea drepturilor omului şi lansarea unor misiuni civile peste hotare. Tema sancţiunilor se anunţă din start a fi cea mai sensibilă, mai ales că Uniunea se vede silită să reflecteze tot mai des la acest instrument, pe măsură ce descreşte autoritatea sa şi a normelor pe care încearcă să le promoveze în relaţia cu ţări diverse, de la Rusia şi Belarus la îndepărtatul Myanmar.

Pentru România, o ţară ce până acum s-a conformat liniei comunitare şi ale cărei acte de indisciplină, cum ar fi chestiunea mutării ambasadei în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, în timpul guvernării PSD, au fost repede iertate, chestiunea introducerii progresive a majorităţii calificate în cele trei domenii menţionate mai sus nu pare a fi o sursă de îngrijorare. Însă, indiferent ce spun unii sau alţii dintre partenerii noştri europeni, Bucureştiul ar trebui să susţină o linie conservatoare în privinţa majorităţii decizionale.

Demnitarii germani au dreptate când deplâng efectul relaţiei speciale între Ungaria şi China asupra deciziei europene de politică externă, dar nu şi atunci când afirmă că aceasta din urmă a ajuns să fie luată ostatică de un stat-membru. Este vorba, pur şi simplu, de suveranitate şi de nevoia ca statele-membre să fie convinse de oportunitatea poziţiei sau acţiunii comune. Deocamdată, ne aflăm în logica de la Maastricht, în sensul că politica externă comunitară este creată de unanimitatea statelor: ea nu poate fi luată „ostatică” de nimeni, pentru că nu are o existenţă independentă de statele-membre. Dacă se doreşte trecerea la un alt sistem, statele mari şi instituţiile comunitare trebuie să creeze un cadru cel puţin la fel de legitim şi de larg pe cât a fost cel din 1992, în care să fie ascultaţi toţi membrii, chiar dacă sunt mai mici, mai noi sau mai săraci. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Grand Slam, povestea unei himere

Nicolae GRECU

Grand Slam, povestea unei himere

Singurătatea lui Djokovic, în faţa fileului şi a lui Medvedev, a fost definitorie cu un game înaintea finişului, când dârzul reprezentant al unui neam de luptători, a izbucnit în lacrimi.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (IV)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (IV)

Seria consideraţiilor etimologice din sfera mai largă a pescuitului este continuată de câteva cuvinte româneşti importante referitoare la ambarcaţiuni.

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

pr. Constantin STURZU

Înălţarea Sfintei Cruci şi cele patru etape ale mântuirii

La mijlocul primei luni a anului bisericesc prăznuim Înălţarea Sfintei Cruci. Istoric vorbind, această sărbătoare aminteşte de două evenimente: găsirea Sfintei Cruci la Ierusalim de către Sfânta Împărăteasă Elena şi înălţarea ei în văzul tuturor în acea zi, dar şi pe 14 septembrie 335, imediat după sfinţirea primei Biserici a Învierii Domnului, zidită de Sfântul Împărat Constantin cel Mare, respectiv aducerea Sfintei Cruci înapoi în Ierusalim, pe 14 septembrie 630, după ce a fost recuperată de la perşi de către împăratul bizantin Heraclius.

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Aurelian-Petruș PLOPEANU

Determinantele spiritual-religioase, paspartuul pentru înţelegerea resorturilor democraţiei liberale anglo-saxone

Democraţia liberală din Statele Unite ale Americii şi Anglia a fost influenţată pozitiv de impactul diverselor „religii ale raţiunii”, precum deismul sau teismul. Acestea au jucat un rol de mediator între sistemul socio-politic al teoriei raţionale a drepturilor naturale şi cel religios. Aceste noi religii seculare nu reprezentau decât contracţii instituţionale ale religiilor tradiţionale, născute prin acţiunea revoluţiilor franceză şi americană. 

pulspulspuls

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

O mare dilemă a Iaşului înaintea congresului liberal: Orban, Cîţu sau coviduţu’?

Apropo de congresul liberal cu alegeri de lider care bate la uşă, ce va fi de azi egzact într-o săptămână, cică printre unii liberalii mai vechi se vorbeşte că jocurile ar fi deja făcute, iar Cîţu ar avea deja cam două treimi din voturi de partea lui.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.