Citiți versiunea integrală a Ziarului de Sănătate, numărul 32

Dr. Marius Dabija, medic primar neurochirurg, Directorul medical al Spitalului Clinic de Neurochirurgie Iași: „Mama dvs poate veni fără probleme la Spitalul Clinic de Urgență „Prof. dr. Nicolae Oblu”, serviciul de Neurochirurgie Iași, evident cu trimitere de la un medic din Botoșani. O a doua opinie poate lămuri mai bine situaţia și poate să vă ofere şi soluţii terapeutice de care nu puteţi beneficia la spitalul municipal. Dar, ca să vă dau o veste bună, trebuie să știți că neurinomul de acustic (NA) este o tumoră benignă (non-canceroasă), care se dezvoltă din teaca de mielină a unuia din nervii vestibulari, din așa-numitele celule Schwann, de aceea denumirea corectă știinţific este de „schwannom vestibular”.

Particularitatea lui este că se dezvoltă într-un spaţiu restrâns, în contact cu trunchiul cerebral, cerebelul și cu o parte din nervii cranieni, mai ales nervul acustic și facial, dar și nervul trigemen și glosofaringian, atunci când ajunge la dimensiuni mari. Crescând, neurinomul de acustic deplasează și comprimă aceste structuri, ceea ce determină simptomatologia.

NA este o tumoră frecventă, reprezentând cca 15-20% din tumorile cerebrale la adulţi. Trebuie subliniat caracterul benign al tumorii, care nu invadează formaţiunile nervoase învecinate și nu metastazează. O foarte mică parte din neurinoame au caractere de agresivitate histologică, ceea ce poate cauza recidive locale.

Fiind o tumoră benignă, cu creștere lentă (1-5 mm/an, în medie), neurinomul de acustic evoluează mult timp asimptomatic, simptomele inițiale fiind discrete, o hipoacuzie, adică scăderea auzului, unilaterală, fiind de foarte multe ori tolerată și imperceptibilă pentru pacient.

În majoritatea cazurilor nu există o cauză cunoscută de apariție a neurinomului de acustic, fiind vorba de cazuri sporadice, care nu se transmit genetic descendenţilor. În cadrul diviziunii normale a celulelor Schwann din teaca nervului vestibular se produce o mutație genetică care determină înmulțirea necontrolată a acelei celule.

Există un subgrup de neurinoame care apar în cadrul unei boli genetice care se numește Neurofibromatoză tip 2, și care se caracterizează prin prezenţa unei mutaţii pe cromozomul 22. Această mutație determină apariția de neurinoame de acustic (scwannoame vestibulare) bilaterale, neurinoame/schwannoame ale nervilor spinali  precum și de alte tumori cerebrale, în special meningioame multiple. Această boală are o transmitere genetică, riscul de transmitere la descendenţi fiind de 50%.

Simptomele pe care le acuză pacienții sunt: pierderea completă sau parțială a auzului la nivelul urechii afectate; pareză facială, inclusiv dificultate în a închide ochiul și a zâmbi pe partea pe                                                                                                                                 care se află tumora; tulburări de mers și echilibru; senzația de presiune în ureche; greață; vărsături și modificări ale reflexului cornean.

Dacă tumorile ajung să aibă dimensiuni mari, acestea pot să comprime o serie de structuri de vecinătate foarte importante, cu apariția de manifestări neurologice: afectarea secreției glandelor salivare, pierderea gustului în cele 2/3 anterioare ale limbii, pierderea sensibilității la nivelul feței (hipoestezie facială), semne de creștere a presiuni intracraniene.

Pacienților care ajung la spital cu astfel de simptome li se fac o serie de investigații, începând cu rezonanța magnetică nucleară cerebrală (nativ și cu administrare de substanță de contrast), se face computer tomograf (nativ și cu contrast), cu reconstrucția structurilor osoase adiacente tumorii, se fac teste audiologice și teste vestibulare.

Atitudinea terapeutică este individualizată în funcție de semnele clinice, dimensiunea tumorii, aspectul leziunii, după efectuarea investigațiilor imagistice cerebrale, vârsta și, bineînțeles, opțiunea pacientului.

În cazul pacienților care au auzul integru și sunt diagnosticați cu neurinom de acustic a cărui dimensiune este sub 15 mm se face o evaluare imagistică cerebrală la 6 luni, pentru o perioadă de 2 ani și, dacă se observă orice creștere a tumorii mai mare de 2 mm între examinări, se impune tratament. În cazul în care tumora își păstrează dimensiunea pe parcusul evaluării, și pacientul este investigat la un an, timp de 5 ani, iar dacă leziunea este stabilă, evaluările se fac la 7, 9, și 14  ani, cu mențiunea că evaluarea audiologică se face anual.

Dacă se constată deteriorarea auzului, dar evaluările imagistice periodice nu relevă creșteri ale diametrului tumorii, atunci acest ultim lucru ar trebui să fie determinant în alegerea opțiunii terapeutice.

Pacienții cu un auz utilizabil și diagnosticați cu neurinom de acustic cu dimensiuni mici au 50% șanse să își conserve acest nivel al auzului, dacă se optează pentru una din următoarele variante terapeutice: abținerea de la tratament, radiochirugie stereotactică sau rezecție microchirurgicală. Decizia de a trece peste evoluția naturală a bolii, ar trebui să fie foarte individualizată, în funcție de localizarea și dimensiunea tumorii; testele audiologice; boli asociate; vârsta și opțiunea pacientului.

Pacienții cu tumori de dimensiuni medii (diametrul tumorii este 15-25 mm) ar trebui să-și trateze aceste tumori, în special dacă pacientul este tânăr. Abținerea de la orice formă de tratament este o opțiune validă în cazul pacienților vârstnici sau cu probleme medicale deosebite. Pacienții trebuie să știe că rata complicațiilor și gradul de pareză facială postoperatorie crește în funcție de dimensiunea tumorii. De asemenea, bolnavii cu boală genetică – neurofibromatoză tip 2 – ar trebui evaluați individual, managementul precoce fiind un factor de prognostic favorabil.

În sfârșit, în cazul pacienților cu tumori de dimensiuni mari care realizează compresiune la nivelul trunchiului cerebral sau edem în structurile cerebelului este necesară rezecția microchirurgicală a tumorii, această manevră medicală având ca scop diminuarea presiunii exercitate de leziune asupra structurilor din jur și decomprimarea acestora. Radiochirurgia stereotactică este utilă în cazul pacienților vârstnici și cu boli semnificative asociate.

În mod normal, prognosticul vital este bun, neurinomul de acustic fiind o tumoră benignă, care recidivează doar în cazuri excepţionale. De aceea, speranţa de viaţă nu este modificată iar pacienţii operaţi de neurinom de acustic pot desfăşura o viaţă normală, fără restricţii.

Cert este că mama dvs trebuie întâi investigată, abia după aceea putându-se stabili un diagnostic și un tratament, în funcție de rezultatele obținute”.

Publicitate și alte recomandări video