Nevoia de circ
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Nevoia de circ

Românii e deștepți

GALERIE
Radu Pavel Gheo
  • Radu Pavel Gheo
- +

Zilele trecute am citit pe un site de știri că Traian Băsescu se gândește să candideze la primăria Capitalei.

N-a spus că o va face sau că nu o va face, ci doar că se gândește. Iar când Traian Băsescu spune că se gândește la ceva, cu siguranță se gândește la mai multe. Chiar m-am bucurat: prea devenise apatic în ultima vreme. O figură ca fostul președinte, primar și marinar ar înviora lupta electorală pentru primăria Bucureștiului – fiindcă, orice s-ar spune despre el, cu si­guranță știe să facă dezbaterile politice interesante, iar când e în vervă, chiar antologice.

În felul lui, Traian Băsescu e o relicvă, una din vremuri mai agitate și, cumva, mai interesante. Și nu e singurul (sau singura). Galeria personajelor politice româ­nești a urmat în ultimii treizeci de ani un traseu descendent trist și dezamăgitor. Imediat după revoluție ne doream – cel puțin declarativ – personalități autentice, lideri politici cu charismă, competenți și, dacă se poate, morali, preocupați de bunăstarea națiunii și de cea a cetățenilor ei. Trist e că i-am avut și i-am trecut cu vederea (nu toți, dar cei mai mulți). Ion Rațiu n-a avut niciodată vreo șansă reală în fața fostului președinte al României Ion Iliescu. Pe Corneliu Coposu oamenii au început să-l aprecieze abia după moarte, iar pe mausoleul simbolic clădit pentru el s-a cocoțat la putere Convenția Democrată în 1996. Faptul că amândoi au fost membri ai Partidului Național-Țărănesc, un mare partid istoric care a căzut în in­signifianță după moartea lor, spu­ne ceva despre diferența dintre aspirațiile declarate și cele autentice ale românilor.

Numai că azi, privind în urmă așa, eminescian, cu gândul la epigoni, îmi vine să zic că nici măcar în tabăra adversarilor acestora, cea a urmașilor politici ai comu­niștilor, nu mai găsești persona­lități de anvergură. Ion Iliescu a fost, dincolo de excesele sale autoritariste, un lider cu charismă, crescut la școala puterii și versat în arta conducerii. Urmașul său, Adrian Năstase, s-a dovedit mai degrabă un personaj decât o personalitate, dar până și el avea (are) o oarecare spoială intelectuală. Savurez și acum înfrângerea lui în alegerile prezidențiale, dar nu pot să nu mă gândesc cum s-a redus anvergura liderilor PSD în curgerea anilor: de la Adrian Năstase la nesemnificativul – dar decentul – Mircea Geoană, apoi la Victor Ponta, mărunt plagiator și purtător de vorbe, la Liviu Dragnea, un învârtitor de prima mână, lipsit de orice viziune politică, și, în fine, la cine mai e acum, un anume domn Marcel Ciolacu… numai gândiți-vă, lăsând la o parte orice simpatii sau antipatii: de la Ion Iliescu la Ciolacu. În anii domniei lui Ion Iliescu, fie la partid, fie la conducerea țării (pe-atunci era cam totuna), încă se mai discutau probleme doctrinare, de orientare politică, de program și statut. Nu cred că azi mai sunt mulți lideri PSD capabili de așa ceva.

Nici la liberali lucrurile nu stau mai bine. E drept că Partidul Națio­nal-Liberal a supraviețuit de-a lungul anilor mai degrabă agă­țându-se de altele, de la PNȚ și PDL până la FSN, dar există o diferență de anvergură vizibilă între foști lideri precum Radu Câmpeanu și Mircea Ionescu-Quintus sau Theodor Stolojan și Crin Antonescu, Raluca Turcan sau Ludovic Orban, oameni din linia a doua sau a treia a partidului, ajunși la conducerea lui grație biologiei și curgerii timpului.

Odinioară îmi visam să ajungem într-o astfel de situație, să fim asemenea unor țări nordice, unde liderii partidelor, premierii sau președinții sunt mai degrabă niște funcționari eficienți, niște roți mai mari într-un angrenaj care funcționează ireproșabil.

Să nu mai avem lideri charismatici și autoritari, care să impună și să dispună, îmbătați de seva puterii. Ei bine, am ajuns acolo, doar că nu chiar în stil nordic – fiindcă, pe de altă parte, n-avem nici conducătorii efici­enți și discreți, care să își ocupe locul într-un mecanism administrativ bine pus la punct. Avem doar o clasă de oameni politici terni, lipsiți de viziuni și convingeri, blazați și uzați, care joacă un vechi și plictisitor joc balcanic.

O strânsură de personaje inter­șan­jabile, care mimează rutinate, într-un cerc închis, jocul demo­crației.

Iar asta nu cred că se poate schimba ușor: până și noile partide, ce propun nume noi și sufluri noi, par să cadă pradă cu ușurință acelorași metehne. Așa că, dacă nu putem avea nici per­sonalități, nici mecanisme eficiente, măcar circ să avem. Deși parcă nici la asta nu ne mai pricepem ca odinioară.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Iaşul îşi merită echipa de fotbal

Cosmin PAȘCA

Iaşul îşi merită echipa de fotbal

Peste toate, lipsa unui proiect este asemănarea cea mai izbitoare dintre echipa din dealul Copoului şi cea din Podu Roş. Nu cunoaştem obiectivele Politehnicii peste cinci ani - o cerinţă banală pentru un club respectabil - la fel cum nu există o foaie de parcurs a Iaşului care să depăşească un singur ciclu electoral.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Impersonare

Codrin Liviu CUȚITARU

Impersonare

„M-a echipat ca pe beizadea (e drept că şi semănam puţin cu juniorul Ceauşeştilor). Mi-a aranjat părul şi mi-a oferit un costum asemănător cu ale Nicuşorului. Mi-a spus că trebuie doar să râd zgomotos, să înjur şi să beau whiskey la greu. Aşa am procedat, mai ales la masa festivă (care s-a organizat în restaurantul meu). Mă scuzaţi, am fost pupat în fund în ziua aia, de nu vă puteţi imagina!... Totul a mers strună până în clipa în care nu mai ştiu cine a cerut ca eu să o sun pe mama, pe tovarăşa Elena, pe loc, şi să solicit fonduri suplimentare în teritoriu.”

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (III)

George ŢURCĂNAŞU

Reţeaua urbană a Moldovei între 1774 şi 1859 (III)

Replierea teritoriului politic moldovenesc a impus mutaţii substanţiale la nivelul morfologiei şi structurii sistemului de aşezări. Din perspectiva noastră, e importantă îndesirea reţelei de aşezări urbane şi reconfigurarea ariilor de influenţă a acestora. 

Insuportabila greutate a fiinţării

Bogdan ILIESCU

Insuportabila greutate a fiinţării

„The chicken is only an egg’s way for making another egg.” (Găina este doar modul prin care un ou face un alt ou) - Richard Dawkins

pulspulspuls

Iaca unde va ajunge senatoarea panaramă de Iaşi până la urmă!

Iaca unde va ajunge senatoarea panaramă de Iaşi până la urmă!

Una scurtă dar vioaie pe astăzi despre senatoarea panaramă aleasă de ieşeni, madam Şoşoacă, despre care mulţi cică se întreabă cam ce parcurs politic ar urma să aibă, acumă că şefii ei mai tineri, prin ordin de zi pe unitate primit de la cei cu stele în rezervă, au pus-o pe liber la partid. 

Caricatura zilei

Cum s-a petrecut accidentul

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.