Nevoia de circ
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 25.07.2021

Nevoia de circ

Românii e deștepți

GALERIE
Radu Pavel Gheo
  • Radu Pavel Gheo
- +

Zilele trecute am citit pe un site de știri că Traian Băsescu se gândește să candideze la primăria Capitalei.

N-a spus că o va face sau că nu o va face, ci doar că se gândește. Iar când Traian Băsescu spune că se gândește la ceva, cu siguranță se gândește la mai multe. Chiar m-am bucurat: prea devenise apatic în ultima vreme. O figură ca fostul președinte, primar și marinar ar înviora lupta electorală pentru primăria Bucureștiului – fiindcă, orice s-ar spune despre el, cu si­guranță știe să facă dezbaterile politice interesante, iar când e în vervă, chiar antologice.

În felul lui, Traian Băsescu e o relicvă, una din vremuri mai agitate și, cumva, mai interesante. Și nu e singurul (sau singura). Galeria personajelor politice româ­nești a urmat în ultimii treizeci de ani un traseu descendent trist și dezamăgitor. Imediat după revoluție ne doream – cel puțin declarativ – personalități autentice, lideri politici cu charismă, competenți și, dacă se poate, morali, preocupați de bunăstarea națiunii și de cea a cetățenilor ei. Trist e că i-am avut și i-am trecut cu vederea (nu toți, dar cei mai mulți). Ion Rațiu n-a avut niciodată vreo șansă reală în fața fostului președinte al României Ion Iliescu. Pe Corneliu Coposu oamenii au început să-l aprecieze abia după moarte, iar pe mausoleul simbolic clădit pentru el s-a cocoțat la putere Convenția Democrată în 1996. Faptul că amândoi au fost membri ai Partidului Național-Țărănesc, un mare partid istoric care a căzut în in­signifianță după moartea lor, spu­ne ceva despre diferența dintre aspirațiile declarate și cele autentice ale românilor.

Numai că azi, privind în urmă așa, eminescian, cu gândul la epigoni, îmi vine să zic că nici măcar în tabăra adversarilor acestora, cea a urmașilor politici ai comu­niștilor, nu mai găsești persona­lități de anvergură. Ion Iliescu a fost, dincolo de excesele sale autoritariste, un lider cu charismă, crescut la școala puterii și versat în arta conducerii. Urmașul său, Adrian Năstase, s-a dovedit mai degrabă un personaj decât o personalitate, dar până și el avea (are) o oarecare spoială intelectuală. Savurez și acum înfrângerea lui în alegerile prezidențiale, dar nu pot să nu mă gândesc cum s-a redus anvergura liderilor PSD în curgerea anilor: de la Adrian Năstase la nesemnificativul – dar decentul – Mircea Geoană, apoi la Victor Ponta, mărunt plagiator și purtător de vorbe, la Liviu Dragnea, un învârtitor de prima mână, lipsit de orice viziune politică, și, în fine, la cine mai e acum, un anume domn Marcel Ciolacu… numai gândiți-vă, lăsând la o parte orice simpatii sau antipatii: de la Ion Iliescu la Ciolacu. În anii domniei lui Ion Iliescu, fie la partid, fie la conducerea țării (pe-atunci era cam totuna), încă se mai discutau probleme doctrinare, de orientare politică, de program și statut. Nu cred că azi mai sunt mulți lideri PSD capabili de așa ceva.

Nici la liberali lucrurile nu stau mai bine. E drept că Partidul Națio­nal-Liberal a supraviețuit de-a lungul anilor mai degrabă agă­țându-se de altele, de la PNȚ și PDL până la FSN, dar există o diferență de anvergură vizibilă între foști lideri precum Radu Câmpeanu și Mircea Ionescu-Quintus sau Theodor Stolojan și Crin Antonescu, Raluca Turcan sau Ludovic Orban, oameni din linia a doua sau a treia a partidului, ajunși la conducerea lui grație biologiei și curgerii timpului.

Odinioară îmi visam să ajungem într-o astfel de situație, să fim asemenea unor țări nordice, unde liderii partidelor, premierii sau președinții sunt mai degrabă niște funcționari eficienți, niște roți mai mari într-un angrenaj care funcționează ireproșabil.

Să nu mai avem lideri charismatici și autoritari, care să impună și să dispună, îmbătați de seva puterii. Ei bine, am ajuns acolo, doar că nu chiar în stil nordic – fiindcă, pe de altă parte, n-avem nici conducătorii efici­enți și discreți, care să își ocupe locul într-un mecanism administrativ bine pus la punct. Avem doar o clasă de oameni politici terni, lipsiți de viziuni și convingeri, blazați și uzați, care joacă un vechi și plictisitor joc balcanic.

O strânsură de personaje inter­șan­jabile, care mimează rutinate, într-un cerc închis, jocul demo­crației.

Iar asta nu cred că se poate schimba ușor: până și noile partide, ce propun nume noi și sufluri noi, par să cadă pradă cu ușurință acelorași metehne. Așa că, dacă nu putem avea nici per­sonalități, nici mecanisme eficiente, măcar circ să avem. Deși parcă nici la asta nu ne mai pricepem ca odinioară.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ce mai rămâne din idealurile olimpice

Nicolae GRECU

Ce mai rămâne din idealurile olimpice

O mega-competiţie internaţională cu sportivi aleşi pe sprânceană, pe baza unor calificări la sânge şi în urma căreia cel mai bun trebuie să câştige cel mai mult.

Filmuletul zilei

opinii

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (4)

Eugen MUNTEANU

Seimeni (XIII). Ucenicia în meşteşugul pescuitului cu undiţa (4)

Autorul continuă evocarea unor ani din anotimpul paradisiac al copilăriei şi adolescenţei petrecute pe malurile Dunării.

A fi creştin ieri şi azi

pr. Constantin STURZU

A fi creştin ieri şi azi

În viaţă experimentăm mult şi, cel mai adesea, ne alegem cu un gust amar, cu un gol în suflet. Chiar şi când suntem curioşi să aflăm cât mai multe dintr-un domeniu sau altul, ajungem la concluzia că toată ştiinţa noastră nu valorează, în faţa morţii, nici cât o ceapă degerată. Ba chiar şi când avem curiozitatea de a interacţiona cu anumite persoane, riscăm uneori prin a sfârşi dezamăgiţi.

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ioan STANOMIR

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii. Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea unor teritorii care păreau până atunci de neatins, vocaţia domesticirii cetăţenilor, toate acestea sunt simptomele răului pe care administrarea pandemiei l-a născut în societăţile noastre. Liberul-arbitru şi drepturile constituţionale au fost constant şi agresiv erodate. Frica, iar nu prudenţa, a dominat.

pulspulspuls

Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

PULS

Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

Când credeau şi liberalii noştri de la Iaşi că măcar pe jumate tot or să fie în tabăra câştigătoare, căci oricum jumatea lui Muraru merge cu Cîţu, iar jumatea lui Alexe se duce cu Orban, hop că dinspre Bucureşti vin veşti care răstoarnă toată calimera de la Iaşi.

Caricatura zilei

Răzbunarea lui Bill

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.