Nik

Mă întristează și mă îngrijorează radicalizarea asumată, declarată, spre care se îndreaptă, cu toată viteza, voința și inconștiența, din ce în ce mai mulți oameni care până mai ieri erau cu capul pe umeri, reținuți, echilibrați, logici cât de cât. Aceștia pur și simplu nu își mai pot stăpâni gândurile, ideile, pornirile extremiste și le aruncă în spațiul public. Și când spun „extremist” nu mă refer doar la o singură parte, ci la ambele implicate în acest război rece din România și nu numai, pentru că și unii, și ceilalți vor să se excludă reciproc, sunt mânați de ură pură, ceea ce, la urma urmei, este extremism.

E greu să rămâi echilibrat, e adevărat, dar nu e imposibil. Nu de alta, dar vremurile sunt foarte volatile: ce azi e sigur, mâine nu mai e; ce azi e sus, mâine poate să ajungă jos. Nu poți fi sigur de nimic și nimeni și atunci ce rost are să alegi cu toată convingerea una dintre părți, când nu știi suficient de bine situația, nu ai toate informațiile și ești și supus unui asalt de propagandă continuu și violent din toate direcțiile, una de multe ori ridicol de evidentă și primitivă.

Poate oricând apărea o situație de genul celei de acum câteva zile cu Nicușor Dan, care și-a dat peste cap toți susținătorii. Și ce faci, te întorci cu 180 de grade? Internetul duduie acum de critici la adresa lui, critici urâte, jignitoare, batjocoritoare, și nu din partea opozanților, ci a susținătorilor, culmea. Volatilitatea se vede de la o poștă. Dacă e să pui unul lângă altul mesajele din social media de acum mai puțin de un an despre el cu cele de acum câteva zile, zici că sunt scrise de doi dușmani, iar în realitate sunt de una și aceeași persoană.

Nu pot înțelege implicarea cu toată ființa aproape într-o luptă care nu este a ta, ci a politicienilor, și din care tu, cetățeanul obișnuit, nu poți obține nimic decât dușmani. Cei care te aprobă azi sunt neglijabili, pentru că ei pot la fel de bine ca mâine să te dezaprobe, fără nicio remușcare, fără nimic. Bula ta e înșelătoare, fluidă.

În tranzacțiile de pe bursă regula e ca, în perioadele de volatilitate extremă, să ai una din două abordări: o implicare pe termen scurt și foarte scurt, în perfectă cunoștință de cauză, sau una de detașare totală, în așteptarea acalmiei. Pur și simplu nu te bagi, aștepți ca piața să se stabilizeze. Tranzacționarea într-o piață volatilă este total nerecomandată celor neinițiați, neinformați, impulsivi, celor care nu își pot stăpâni emoțiile. Pentru că a intra pe bursă cu un stil emoțional este cea mai sigură cale de a pierde tot ce ai investit. Tot! Este cea mai sigură cale spre dezastru.

Și atunci de ce sunt atât de mulți cei care se bagă totuși în malaxorul acesta politic care toacă totul prin forfecare lăsând în urmă doar moloz? Răspunsul este simplu: pentru că sunt începători, amatori, stăpâniți de emoții, neinformați, neînțelepți, pentru că dau crezare momentelor aparent puternice, dar înșelătoare, de câștig. Pentru că, în definitiv, sunt ei înșiși indeciși. Așa se explică radicalizarea pe bandă rulantă în toate părțile și schimbarea de la o zi la alta a „jucătorilor”.

Prin urmare, eu nu voi investi energie în „piață” în această perioadă, nu voi cumpăra „acțiuni” de la nimeni, oricât de convingător mi-ar părea la un moment dat.

Aleg să stau deoparte și să analizez, în schimb, cât se poate de calm o situație care, având în vedere contextul internațional, a devenit de-a dreptul absurdă, una perfectă pentru un nou război de opinii. Aviz „traderilor” emoționali mai sus pomeniți, e o altă viitoare cale spre faliment!

Nu știu câți vă mai amintiți, dar anul acesta vom avea Cupa Mondială la fotbal. Competiția se va desfășura în SUA. Și tot anul acesta va fi prima oară când, în cadrul acestui eveniment uriaș, va avea loc un meci special, unul dedicat comunității LGBTQ+. Această inițiativă, planificată cu mult înainte de tragerea la sorți, adică atunci când încă nu era un conflict atroce în Orientul Mijlociu, coincide cu o confruntare din Grupa G, dintre, atenție, Egipt și Iran, două țări în care homosexualitatea este total incriminată. FIFA a anunțat deja încă din luna decembrie 2025 că „meciul Pride” va fi disputat pe 26 iunie, pe stadionul Lumen Field din Seattle. Ambele țări implicate au contestat decizia.

În Egipt, țara natală a lui Mohamed Salah, legile restricționează drepturile și relațiile persoanelor LGBTQ+, în timp ce în Iran homosexualitatea poate fi pedepsită chiar cu moartea. Având în vedere acest lucru, sunt curios dacă biletele mai sunt la vânzare ori s-au epuizat…

Doar din acest anunț, la care se adaugă contextul actual cu războiul din Orientul Mijlociu, îți dai seama cât de diferite, ba chiar total opuse sunt mentalitățile țărilor de pe teren în comparație cu SUA. Cea din urmă nu are nicio problemă să găzduiască un meci al cărui mesaj contravine cu totul principiilor de viață și credință ale unor națiuni, deși susține libertatea, democrația și libera alegere (!!?). Și chiar dacă Iranul și Egiptul au solicitat deja anularea meciului, lucrurile par să meargă înainte, cum a fost stabilit. Nu știu de ce, dar sună foarte mult cu ce spunea Putin despre solicitările Rusiei ca NATO să nu se extindă în Est. Sau e doar un fals déjà-vu?

Este adevărat că un „Pride match” sau „Pride night” este o tradiție în sportul american care datează din anul 2000 și este acum adoptată de majoritatea sporturilor din SUA, dar de ce nu s-a ales, frate, un meci între Franța și Anglia, Germania sau Olanda? Adică să se țină cont măcar de profilul cultural, religios, valoric al fiecărui candidat? Să fie diversitate, înțeleg, dar cu cine e de acord cu ea, nu cu aceia care o urăsc, nu?

Nu știu de ce, dar totul mi se pare o sfidare lipsită de logică.

Deja au fost tensiuni destul de mari pe acest subiect la Cupa din 2022 din Qatar, o altă țară care nu prea simpatizează relațiile LGBTQ+. Și totuși coarda e în continuare întinsă. Din ce în ce mai tare, până se va rupe. Seamănă foarte mult cu coarda NATO care tot așa s-a tot întins spre Est până când s-a rupt.

Și apelez din nou la logică. De ce să forțezi lucrurile? De ce să bagi pe gât ceva ce nu merge? Democrația parcă e libertate de bunăvoie, nu forțată. De ce să reînnoiești Cruciadele în numele unui principiu în care numai tu crezi, nu și celălalt? Întreb și eu anticipând cumva scandalul care va urma cu siguranță peste doar câteva luni. Asta dacă nu cumva Cupa Mondială o să sufere unele transformări de structură…

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video