Nimeni nu-i așa perfect ca șefu’

Mai mulți avocați mi-au zis că nu am șanse pentru că nimeni nu câștigă în astfel de cazuri, totuși am încercat. Mi se părea că dreptatea era clar de partea mea. S-a dovedit că m-am înșelat.

Pe scurt. Am primit amendă de circulație pentru că nu am cedat prioritate unui pieton pe trecerea de pietoni. I-am explicat agentului la fața locului că nu era niciun pieton pe sensul meu de mers, ci doar unul pe celălalt sens, iar legea îmi dădea mie dreptate. El însă susținea că era unul angajat în traversare pe sensul meu și pe care eu nu-l văzusem. Am uitat se menționez faptul că eram cu scuterul, situație în care nu mă dezlipesc de partea dreaptă a carosabilului, prin urmare, orice pieton angajat în traversare pe partea respectivă ar fi fost acroșat fără doar și poate de mine. Mărturia agentului era susținută, după afirmațiile sale, de o înregistrare video făcută cu camera din dotarea echipajului. M-am bazat pe acest lucru și am decis pe loc să fac contestație pentru că ceva nu îmi mirosea a bine.

A doua zi, surpriză. Citesc într-un ziar local că în ziua precedentă, cea cu amenda mea, fusese o acțiune a poliției rutiere în municipiu pentru depistarea neregulilor comise de vehicule pe două roți, adică biciclete, motociclete, scutere etc. Se dăduseră amenzi, se suspendaseră permise de șoferi ș.a.m.d. Părea o coincidență, dar parcă una care mirosea cam puturos, așa că hotărârea mea de a contesta amenda a fost bătută în cuie.

Am urmat toți pașii în instanță. La dosar a apărut un raport al agentului constatator semnat chiar de el care reafirma prezența înregistrării video. La primul termen am cerut proba aceasta ca fiind cea mai importantă, singura care putea lămuri situația. La următorul termen însă, ce să vezi, proba nu a venit. Din acel moment am fost sigur că voi câștiga, că avusesem dreptate, Poliția nu putea stăpâni cazul fără proba invocată chiar de agent, era logic, din punctul meu de vedere.

Dar, altă surpriză, instanța a hotărât că agentul, ca reprezentant al statului, are mereu dreptate, chiar dacă nu a furnizat proba pe are tot el a invocat-o, așa că am fost lăsat vinovat.

Nu m-am dat bătut. Voiam să atac cu apel. Am făcut poze la fața locului, măsurători din unghiul echipajului de poliție să văd punctul lor de vedere la momentul respectiv, am mers la două instituții din apropiere care aveau camere de supraveghere orientate exact către punctul în care avusese loc presupusa faptă ilegală. Dar trecuseră mai bine de 6 luni, așa că de la toate am primit un singur răspuns: înregistrările nu mai existau, toate camerele de pe clădiri păstrează datele aproximativ 3 luni, cel mult. Unele chiar le șterg la 30 de zile.

Am mers totuși mai departe cu ce aveam, sperând că cei doi judecători de la apel vor înțelege punctul meu de vedere. Nu mi se părea normal ca un agent de circulație, și nu numai el, orice reprezentant al statului sau al vreunei firme, să zică una și să facă alta. Dacă aș fi știut că așa stau lucrurile de la început, aș fi încercat să obțin înregistrările video din timp pentru a fi pregătit și nu m-aș fi bazat doar pe cea a echipajului de poliție. În felul ăsta practic orice agent poate să păcălească pe oricine spunând la fața locului că are înregistrare video, iar apoi că nu o mai are, lăsând tot cazul în fraza „a constatat prin propriile simțuri” și bazându-se pe calitatea sa supremă de reprezentant al statului. Posibilele înregistrări legale terțe vor dispărea până la pronunțare și treaba merge strună, se strâng banii la buget.

O fi el reprezentant al statului, dar este totuși om, cu simțuri umane care îl pot înșela, nu e perfect, de aceea s-au inventat tot felul de mecanisme de înregistrare/imortalizare care să reafirme ori să infirme ceea ce a constatat omul.

Cum e cazul în fotbal, de exemplu. Recunosc că se apelează deja prea mult la el în ziua de azi și se întrerupe prea des jocul, e deja o exagerare, dar recurgerea la VAR (Video Assistance Referee – arbitrul de asistență video) a devenit o modalitate incontestabilă de a face dreptate pe teren, dreptate care n-a existat de foarte multe ori de-a lungul istoriei fotbalului. Diverși arbitri, cumpărați sau nu, au crezut că au văzut ceva care în realitate s-a dovedit a fi altceva. Nedreptăți uriașe au fost făcute astfel, de la meciuri câștigate abuziv, pe mâna arbitrului, până la situații de-a dreptul penibile.

Revenind la agenții constatatori, nu mi se pare ok ca ditamai statul să își bazeze toate argumentele pe niște simțuri umane care pot fi ușor înșelate de o sumedenie de factori. Nimeni nu-i perfect…

În fine, ideea e că am primit și de la apel sentința și, după cum m-au avertizat avocații care au avut cazuri asemănătoare, instanța nu mi-a dat dreptate.

E adevărat că foarte mulți șoferi amendați fac contestație de dragul contestației știind foarte bine că au greșit și că polițistul a constatat corect situația din teren. Nimeni nu neagă acest lucru, dar trebuie recunoscut în același timp că există și reversul medaliei, faptul că agenții pleacă pe teren, ca și unii arbitri, cu o anumită misiune, normă de realizat, și că se pot înșela uneori. În ziua în care doar roboții vor constata neregulile va fi dreptate mai mare și incontestabilă, dar nu știu dacă acea situație va fi neapărat una dezirabilă din multe puncte de vedere.

Apropo de asta, actorul american Jim Carrey spunea la un moment dat ironic, cum îi este stilul, că el e foarte „entuziasmat” de preluarea de către IA a tuturor activităților de zi cu zi pe care omul le-a făcut până acum. El dădea exemplul unei mașini fără șofer și poate chiar fără volan, care va circula pe străzile lumii în viitorul apropiat, condusă de o IA și care la constatarea unei nereguli legale pe care ai comis-o, ca șofer ori simplu cetățean, proprietar în același timp al vehiculului, oricare ar fi aceea, îți va bloca ușile și te va „escorta” direct la poliție, pentru a fi tras la răspundere, fără ca tu să mai ai vreo posibilitate de a te mai eschiva.

Nu doresc o lume ca aceea, recunosc, prefer să trăiesc într-una în care agenții de poliție mai pot greși astfel încât și noi, șoferii, să mai putem scăpa basma curată… Dar e bine, totuși ca regula, logica și bunul simț să fie respectate pe cât posibil, fără ajutorul vreunei inteligențe mai mult sau mai puțin artificiale.

Briscan Zara este scriitor și publicist

Publicitate și alte recomandări video