Noaptea întreagă petrecută în alţi ani la coadă la Sfântă a devenit 30 de minute
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

miercuri, 27.10.2021

Noaptea întreagă petrecută în alţi ani la coadă la Sfântă a devenit 30 de minute

GALERIE
coada-sfanta-parascheva (1)
  • coada-sfanta-parascheva (1)
- +

„Ziarul de Iaşi“ a realizat în fiecare an relatări de la coadă, şi de fiecare dată stăteam ore bune, sau chiar noaptea întreagă. În acest an, totul a durat doar 30 de minute: aproape că ne venea să mai stăm o dată la rând.

­Numărul pelerinilor veniţi să se închine la racla cu moaştele Cuvioasei Parascheva a scăzut considerabil în acest an, iar coada care se întindea în alţi ani pe kilometri întregi s-a redus la doar câteva sute de metri acum. În ultimii cel puţin zece ani, „Ziarul de Iaşi“ a avut un reporter care a stat o noapte la coadă alături de pelerini, pentru a afla, stând cot la cot cu ei în orele de aşteptare, care le sunt poveştile, dorinţele şi motivele pentru care au venit să se închine Sfintei, sau pur şi simplu pentru a simţi suflul mulţimii de credincioşi. Ba chiar într-un an ne-am înscris pe lista voluntarilor de la raclă, iar vreme de câteva ceasuri i-am urmărit pe cei care, după ore întregi de aşteptat, uneori care treceau de zece ceasuri, îi mulţumeau lui Dumnezeu pentru puterea pe care au primit-o şi îi cereau ajutor şi sprijin pentru grijile de acasă. Anul acesta, totul a fost însă parcă prea uşor, iar în seara de 12 spre 13 noiembrie aşteptarea la rând nici nu a depăşit 30 de minute. Aproape că îţi venea să te aşezi din nou la coadă.

În jurul orei 21, lângă Catedrală lipsea parcă vânzoleala de altădată. Până şi numărul celor care cereau îmbunare şi pomană de la pelerini sau care încercau să vândă flori şi busuioc nu era foarte mare. Te puteai întâlni însă, din când în când, cu mici grupuleţe de patru sau cinci persoane care se îndreptau spre capătul cozii de pelerini de la Mitropolie. O coadă care însă nici măcar nu a ieşit din curtea Facultăţii de Teologie, acolo unde se puteau vedea doar rânduri şerpuitoare de garduri metalice, iar într-un colţ doar câteva zeci de pelerini.

La ora 21 şi două minute ne-am alăturat cozii, parcurgând parcă mai mult drum printre gardurile metalice faţă de cât mai aveam de parcurs până la raclă. În spatele nostru, însă, în următoarele cinci sau zece minute, coada parcă s-a dublat. Chiar şi aşa, drumul până la raclă nu a durat mai mult de o oră.

În curtea Facultăţii de Teologie Ortodoxă, vecină cu cea a Catedralei Mitropolitane, e linişte. Răsună doar cântările Vecerniei din cele câteva difuzoare, iar pe două ecrane mari se pot vedea live şi corul Mitropoliei sau preoţii care slujesc. Credincioşii, prea puţini la număr, aşteaptă în tăcere, distanţaţi şi cu măştile de protecţie pe faţă, şi aproape că nu se aude niciun murmur. Lipsesc parcă râsetele din alţi ani care se puteau auzi în orele de aşteptare sau discuţiile care se năşteau între oameni care nu s-au văzut niciodată, fiind veniţi la Iaşi din cine ştie ce colţ de ţară.

După aproape cinci minute în care stau pe loc, rândul înaintează în sfârşit. Voluntarii îi sfătuiesc pe oameni să nu se îmbulzească, şi pe ultima sută de metri înaintează doar 15-20 de persoane. Restul mai aşteaptă, în grupuleţe distanţate, în funcţie de pesoanele împreună cu care au venit la Sfântă. Aud vag discuţiile din faţă şi din spate, înfundate de măşti şi de distanţa de unul sau mai mulţi metri. În faţa mea sunt două surori care au venit cu mama şi bunicul la Sfântă. În spate sunt trei studenţi, care vorbesc de cursuri, de burse şi de condiţiile din cămin. Discuţii care sunt însă întrerupte de următoarea înaintare spre raclă.

Pe porţiunea de rând dintre zidul curţii Mitropoliei şi cele câteva corturi albe cu tarabe pline cu icoane, lumânări şi metanii atmosfera parcă e mai animată. Cu toate acestea, la fiecare ban încasat pe diferite obiecte, călugării, fraţii de mănăstire sau tinerii care vând au grijă să se dezinfecteze, chiar dacă masca o mai trag din când în când de pe nas. Până să apuc să îmi dau seama, ajung lângă racla cu moaşte. Oamenii încetinesc doar cât să mai facă o poză cu telefonul, iar apoi fac şi cei câţiva paşi până la Sfântă. Pare ireal că aşteptarea a durat atât de puţin şi parcă, având experienţa anilor trecuţi, drumul parcurs e prea uşor. Un gând pe care îl au cu siguranţă şi cei care s-au aşezat la coadă în urma mea, cărând după ei un scăunel, util doar pentru orele de aşteptare din anii anteriori.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Şcoala în pătrăţele

Ioan Alexandru TOFAN

Şcoala în pătrăţele

Nu ştim să facem ore online sau să folosim calculatorul în şcoală, altfel decât ca pe un telefon mai mare. Putem învăţa, ce-i drept, dar asta cere timp. Dar putem, între timp, să încercăm să preţuim mai mult şcoala, iar apoi, cred, învăţământul online nu ar mai fi o problemă.

Filmuletul zilei

opinii

Un veac de singurătate: Regele Mihai (I)

Florin CÎNTIC

Un veac de singurătate: Regele Mihai (I)

Într-o tăcere asurzitoare, a trecut complet neobservată aniversarea celor o sută de ani de la naşterea ultimului Suveran al României. Între timp, s-a fâsâit şi cel mai mare miracol postdecembrist - transformarea haimanalelor securiste ale anilor 90 din detractori mizerabili ai monarhiei în propagandişti excitaţi care-şi smulgeau părul din cap şi îmbăloşau catafalcul regal cu elogiile lor false, în urmă cu patru ani. Dar de asta există arhivişti: să ne ajute să nu uităm! 

Era odată...

Radu PĂRPĂUȚĂ

Era odată...

Şi iernile parcă erau mai ierni pe vremea aceea! Ori poate să mă fi prea moşnegit eu şi să văd binele numai în trecut? Nu ştiu copil să nu fi mers cu uratul sau cu colindatul, că pe atunci ne lăsau părinţii, nu se temeau că o să păţim nu ştiu ce chestii nasoale şi nu ne dădeau o sută de lei sau de euro numai să stăm cuminţi acasă; şi răsuna tot satul pe atuncea de hăăăi-hăi, de pristandaua la muzicuţă, de zornăitul salbelor cu clopoţei ale mascaţilor sau de mugetul buhaiului (oare ştiţi ce-i acela „buhai” sau vă trebuie şi pentru asta o expoziţie etnografică?), cum nu găsiţi voi pe internet oricât aţi căuta.

Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman

Alex VASILIU

Cronicarul muzical şi omul de cultură Liliana Gherman

Scriind în săptămânile trecute despre dirijorii Cristian Mandeal şi Ion Baciu, am selectat din comentariile concertelor orchestrei Filarmonicii ieşene, publicate de Liliana Gherman în revista „Cronica” din 1966 până în 1995. Erau analize de natură publicistică, spre înţelesul cititorului aflat pe o treaptă superioară a perceperii, a plăcerii în domeniul artei sunetelor cultivate, dornic să înţeleagă mai mult, să-şi pună în relaţie impresiile formate în sala de concert cu impresiile cronicarului. 

pulspulspuls

Iacătă cine-s în realitate oamenii lui Dragnea de pe Bahlui în gios!

Iacătă cine-s în realitate oamenii lui Dragnea de pe Bahlui în gios!

Ei bine, dragi cetitori, nu ştim dacă aţi găsit până acum timp ca să aruncaţi un ochi pe trecutul sau prezentul celor care sunt prezentaţi ca fiind oamenii lui Dragnea în târg, dar iote că noi am găsit oleacă de vreme şi, din ce-am aflat, ne-am pus deja mâinile-n cap când am văzut cam ce se prezintă pe piaţă, de către unii, ca fiind alternativa post-pandemică pentru votanţii PSD. 

Caricatura zilei

Mall

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.