„Normalitatea” romaneasca

Am "rasfoit" editiile online ale citorva ziare romanesti centrale de miercuri – 12.12.2007. Redau aici, fara prea multe comentarii, citeva titluri de articole care ilustreaza cit se poate de crunt situatia economico-politica din Romania:

"Coruptie la virful CSM"; "Vames pe Otopeni: mita de 39 de ori pe luna", "35 (de pensionari, M.A.) pe un bilet la tratament", "Vilele demnitarilor vor fi cumparate la mica intelegere", "«Laurentiu» Stolnici: «De ce sa ma retrag?»", "Chiuariu a favorizat un dealer de masini pentru innoirea parcului auto MJ", "O angajata a lui Patriciu decide procurorii-sefi din toata tara" (Romania libera); "Parlamentarii si-au atribuit cu tupeu vilele de protocol in care stau", "Sute de contracte «neregulamentare» la Ministerul Transporturilor", "Compania de autostrazi, in offsaid" (Evenimentul zilei); "Chiuariu, ultimul tun: 200 de masini cu dedicatie", "Membrii CSM Licu si Dascalescu au dat un vot «in alb» procurorilor spagari"; "PSD si PNL isi impart vilele de protocol" (Cotidianul); "Chiriasii abuzivi, facuti proprietari legali", "CSM a avizat arestarea procurorului-spaguitor si a respins arestarea procurorului-spaguit", "Bursa «Guvernul Romaniei» – 5 milioane euro pe Apa Simbetei", "Nesimtirea institutionalizata" (titlul editorialului Leliei Munteanu este ilustrativ pentru toata "normalitatea" romaneasca!) (Gandul).

In contextul dat, un titlu precum "Basescu si Tariceanu zboara cu acelasi avion spre Lisabona" (Romania libera) suna de-a dreptul nefiresc, de vreme ce o informatie – teoretic banala – intr-o tara ca Romania a putut deveni stire!

Bilantul dupa 11 luni de apartenenta la UE: Romania s-a aflat anul acesta intr-un continuu razboi politic, in care societatea civila (alta decit cea institutionalizata, adica noi toti, cetatenii tarii, cei care "sintem" statul) a picat mai mereu la mijloc si-a devenit o captiva a celor care cica ne reprezinta – a politicienilor, a gloatei de parlamentari nesimtiti, in principal a celor 322 de parlamentabili care gireaza guvernul ultraminoritar Tariceanu II, aceste doua institutii fiindu-si reciproc ostatici, iar din aceasta relatie perversa se nasc legi, respectiv ordonante de urgenta care desfid ba interesele Romaniei, ba Uniunea Europeana, ba pe toti si toate la un loc.

"De la economia planificata la economia clanificata"

Intimplarea face ca in aceeasi zi de 12.12.2007 am dat, in cotidianul german "Die Welt", peste un eseu semnat de Krisztina Koenen. Titlul: "Von der Plan- zur Clanwirtschaft". Ati ghicit: „De la economia planificata la cea clanificata". Suna ultra-cunoscut si atit de convingator, nu-i asa? Sincer, o invidiez pe autoare pentru acest titlu. "In Europa de Est", aflam (de parca n-am sti!…), "s-au pastrat vechile elite. Iar noile clase de mijloc sint prea slabe ca sa impuna legea si valorile lumii civilizate. (…) La 18 ani de la prabusirea Uniunii Sovietice, se prefigureaza faptul ca la Est de cortina de fier s-a instalat cu tarie mai putin domnia legii si mai mult cea a clanului".

Autoarea nu pomeneste defel cazul Romaniei postdecembriste, care, nu-i asa, a devenit inca din fasa (prin singeroasa revolutie-lovitura de stat) un caz cit se poate de aparte. Dar ceea ce descrie in linii mari se potriveste de minune si tarii noastre. Si la noi, "fostii functionari de partid (…) au format inauntrul societatii, nestingheriti, retele care le-au adus, sub forma unor pozitii suspuse in politica sau in societate ori prin cistiguri la privatizari, foloase cit se poate de concrete. Mediul celor din linia a doua (…), al functionarilor fostelor organizatii de tineret, al cadrelor de conducere din diverse mari intreprinderi sau ramuri, formeaza astfel de retele solidare ce-si ofera reciproc informatii de insider din economie sau politica, fac posibile avantajoase afaceri imobiliare sau de alta natura si in general se coalizeaza in vederea unor intreprinderi lucrative sau a cuceririi unor pozitii politice sau economice". Si ni se dau exemple de astfel de personaje, de astfel de profitori ai tranzitiei, cum ar fi fostul presedinte Kwasniewski sau actualul premier maghiar Gyurcsány, "ambii proveniti din organizatiile comuniste de tineret".

Urmeaza o asezare a situatiei noilor elite politico-economice (constituite, cum s-a vazut, in principal din "fosti") in contextul relatiilor cu raposata URSS, actuala Rusie. Nimic nou sub soare, dar trebuie spus din nou si din nou ca "legaturile dominate de rusi in materie de petrol si gaz", de exemplu, "ajung ca niste tentacule in toate tarile postsocialiste si fortifica vechi prietenii".

Interesanta este, mai apoi, o afirmatie a Krisztinei Koenen, anume ca "intre timp, si noile formatiuni politice de dreapta si-au insusit structura organizationala a retelelor comuniste. La inceput, noile partide de dreapta se aflau, din punct de vedere infrastructural, in dezanvantaj vizavi de fostele partide de stat, si a durat ceva vreme pina ce si ele au stiut sa se organizeze in clanuri".

Totusi, sincer sa fiu, nu ma asteptam sa aflu ca (si) in tari precum Polonia sau Ungaria (la care se refera in special autoarea) "exista, intre timp, in toate taberele, structuri pronuntat dinastice: membrii se casatoresc intre ei, merg la aceleasi universitati si petreceri, copiii sint reciproc ajutati si sprijiniti". Sau ca "mereu noile campanii de eradicare a coruptiei si a influentelor ilegale nu sint decit sloganuri in vederea obtinerii unei schimbari a personalului de clan, cum s-a intimplat sub fratii Kaczynski in Polonia. Astfel, si partidele reprezinta mai putin un program si mai degraba niste clanuri cu interesele lor politice si economice. Probabil ca asa se explica si de ce in Europa Centrala si de Est pina si pentru cea mai mica pozitie de putere lupta se duce cu dinti si cu gheare cu tot. Faptul ca, in atari conditii, nici jurisdictia tribunalelor nu e una independenta este evident".

Articolul Krisztinei Koenen se termina cu o constatare de-a dreptul pesimista: "Un studiu sociologic despre mobilitatea sociala a Ungariei a elevat recent ca societatea a devenit intre timp la fel de rigida cum ajunsese si-n faza finala a socialismului. Pozitiile au fost schimbate si ocupate la loc". (Nota bene, este vorba de Ungaria!)

Pace cu coruptia?

Si-n Romania? Si-n Romania, aproape la fel – doar ca situatia de la noi pare mult mai complexa si este incilcita pe masura. Pe masura democratiei originale instituita de regimurile Iliescu, zgiltiita nitel de regimul Constantinescu si bulversata de prezidentiatul lui Basescu. Bulversata pentru ca actualul presedinte chiar a incercat sa rastoarne sistemul de retele si clanuri de interese si privilegii. Drept raspuns, sistemul a vrut sa-l rastoarne el pe presedinte si l-a suspendat. Poporul s-a mobilizat, l-a reinstalat la Cotroceni – si s-a "scirbit" la loc. A obosit sa mai spere in schimbari radicale. Cu doua saptamini in urma, Ioana Lupea scria ca "returnarile de dosare, aminarile, recursurile la Curtea Constitutionala au indus probabil ideea ca nimeni nu mai poate face nimic impotriva coruptiei la nivel inalt, nici macar Traian Basescu", riscul fiind, afirma editorialista in final, "caTraian Basescu sa le para (alegatorilor, M.A.) un invins, ca Emil Constantinescu, dar in problema coruptiei, unde a creat asteptari foarte inalte" (Evenimentul zilei, 30.11.07). In acelasi numar, Mircea Cartarescu concluziona, la rindu-i, ca "razboiul dintre palate trebuie oprit": "Din absenteismul de la vot s-a vazut limpede ca lumea s-a saturat de razboiul dintre presedinte si clasa politica. Acest razboi trebuie oprit, cu intelepciune, din ambele parti, pina cind nu ni se darima in cap sandramaua".

Cele de mai sus ilustreaza ingrijorari indreptatite, dar zau daca pacea ceruta de Cartarescu poate fi solutia. Pace cu cine? Cu o gloata de parlamentari nesimtiti care, cam stiind ca alt mandat nu vor mai apuca, isi voteaza noi si noi privilegii si foloase? Cu un guvern Tariceanu II care, vorba lui Florea Ioncioaia in editia de luni a "Ziarului de Iasi", "se comporta ca un peste" care, "dupa ce-si trimite concetatenii la produs, ii asteapta la colt sa le ia taxa"?

Pace cu cine? Cu coruptia institutionalizata si/sau girata din Parlament si din Palatul Victoria? Cu un guvern care da ordonante pe linga lege si-si asuma legi (asa-zisa lege pentru votul uninominal, de exemplu) neconstitutionale?

Dar, pina una alta, poate ca Basescu e dispus macar la un mic armistitiu, asa, de sarbatori, de vreme ce, iata, l-a invitat pe Tariceanu in avionul prezidential ca sa mearga impreuna la Lisabona si la Bruxelles. Eu unul sper ca nu-i decit atit, un mic armistitiu – si o mica economie pentru tara, cu beneficiul secundar al pastrarii aparentelor in ochii Europei.

Publicitate și alte recomandări video