Nostalgii de vară (P)

sâmbătă, 10 iulie 2021, 01:50
3 MIN
 Nostalgii de vară (P)

Timpul nu iartă! A trecut şi copilăria şi tinerețea şi a venit momentul în care te copleşesc amintirile. Atunci când eram copil, aproape că mă rușinam să le spun prietenilor că mi-am petrecut vacanța la țară, mai ales că ei se lăudau cu excursii la munte, la mare sau mai știu eu prin ce țară din apropiere. În schimb, exaltam de fericire când ajungeam la bunica. Îmi plăcea să rup din pâinea neagră de 2 lei şi ceva, adusă de la oraș în saci din iută de muncitorii care lucrau în fabricile de odinioară, să smulg ceapa din grădină sau să rup roșiile înrourate, crescute pe aracii aduşi din pădure.

Mă rugam de mamaia să mă lase să umblu cu picioarele goale în glodul abia format după ploia scurtă de vară sau măcar să încerc gumarii pe care acum mai toată lumea-i poartă, doar că-s făcuți la chinezi și au în ei un ciorap din ceva sintetic ori cizmele grele de cauciuc purtate de bărbații în toată firea când plecau la pădure sau la CAP să-și facă numărul de norme. Interzis aveam la fântâna cu cumpănă și găleată din lemn de salcâm, cum dealtfel nu mi se permitea nici să mă urc în cireșul falnic plin de fructe roșii și dodoloațe. De aprins focul cu găteje păstrate de la via curățată în primăvară, nici atât!

Mă mulțumeam cu mămăliga, mereu tăiată felii cu ața din papiota aflată mereu la îndemâna bunicii, al cărei gust nu l-am mai regăsit nici până azi. Coaptă în tuci, pe plita din ogradă, „pâinea” galbenă a țăranului se simțea fantastic de bine alături de ouăle moi, cu gălbenușul aproape ireal de colorat, așteptând cuminți în strachina de lut să sature burțile celor rupți de oboseală după treburile făcute într-o zi lungă de vară. Și n-am să uit nici mașinăria din lemn la care mamaia  țesea covoare pentru sine și pentru tot satul, dar mai ales de ia, acea cămeșă pe care o îmbrăca de fiecare dată când era vreo sărbătoare sau vreo nuntă-n sat, alături de catrința şi nelispitul batic, iar când se lăsa răcoarea, bundița de miel brodată de mâinile sale.

Astăzi am ajuns să constat că mai mult străinii îndrăgesc ia românească, acest monument UNESCO copiat până şi de casele de modă cu renume mondial, precum și de vreo câțiva nostalgici pe care vor să-i știe lumea că-s români. Altceva nimic! Pe prea puțini îi mai interesează mândra cămașă de la țară, cei mai mulți contemporani temându-se, probabil, să nu fie asociați cu… niște țărani. Totuşi, țin să le reamintesc că pe spatele celor de la țară cu palmele bătătorite, de când lumea şi pământul, s-a clădit bogăția materială şi spirituală a acestei țări.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii