Tom Peacock, un virusolog de la Departamentul de Boli Infecțioase din cadrul Imperial College din Londra, a analizat BA.2.75, descoperind că aceasta are 45 de mutații în comun cu subvarianta BA.5 despre care se crede că alimentează noul val pandemic din Europa și alte 15 mutații specifice.

Dintre acestea, 8 mutații sunt prezente la proteina Spike care ajută virusul să pătrundă în celule (BA.5 are doar 3). BA.2.75 diferă considerabil de varianta „mamă” BA.2, cunoscută sub denumirea de varianta „invizibilă” a Omicron din cauza a două mutații cheie: G446S și R493Q.

O mutație care provoacă îngrijorări

Oamenii de știință de la Laboratorul de evoluție a proteinelor și virusurilor „Fred Hutch” din SUA afirmă că mutația G446S este una dintre cele mai eficace în ceea ce privește eludarea anticorpilor oferiți de actuala generație de vaccinuri anti-Covid.

Datele preliminare culese de autoritățile indiene par să arate că subvarianta BA.2.75 este de 5 ori mai inecțioasă decât BA.5, caz în care o va putea înlocui rapid ca principala responsabilă de noile infecții cu coronavirusul.

Virusologul italian Giovanni Maga, directorul Institutului de Genetică Moleculară din Pavia, pune însă sub semnul îndoielii aparenta abilitate a noilor subvariante de a-și multiplica la infinit infecțiozitatea.

„Cred că există o limită în acest sens. Deja actuala variantă BA.5 este eficientă și o vedem în numărul mare de infecții pe care le provoacă. Nu știu însă cât de mult poate crește capacitatea de contagiune. Și nu cred că este un proces care se poate repeta la infinit”, afirmă el.

Cât de infecțioasă poate deveni o subvariantă a coronavirusului?
„Dacă vor exista variante capabile să înlocuiască BA.5, ceea ce nu este ușor, tendința va fi o capacitate crescută de infectare, dar nu dincolo de anumite limite, pentru că această proteină nu poate suporta atât de mult”, explică el.

„Când este izolată, varianta BA.2.75 pare să aibă o capacitate mai mare de a se sustrage răspunsului imunitar oferit de anticorpi. Dar este prea devreme pentru a trage concluzii”, mai spune Maga.

Acesta subliniază un aspect care pare a fi tot mai important în cursul pandemiei:

„Ceea ce vedem în evoluția SARS-CoV-2 este că toate variantele pe care le analizăm par să urmeze aceeași linie evolutivă: optimizarea interacțiunii cu receptorul pe de o parte și minimizarea interacțiunii cu anticorpii pe de altă parte”.

„Dar din punct de vedere clinic lucrurile stau altfel: nu pare că această capacitate crescută [de infectare] să fie însoțită de o boală mai acută. Toate acestea au o explicație de bază: marea diferență este cine este vaccinat si cu câte doze”, afirmă virusologul italian.