Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Noul autoritarism, cel care în prezent subminează democraţiile liberale, diferă semnificativ de autoritarismul clasic, cel prevalent pe parcursul secolului al XX-lea.
O primă diferenţă constă în aceea că, spre deosebire de autoritarismul clasic, noul tip de regim antiliberal nu mai este monolitic. Pluripartitismul e permis, alegeri au loc în mod regulat, ba chiar şi tematica drepturilor omului este preluată, dar răstălmăcită în aşa fel încât să legitimeze atacurile la adresa unei ordini liberale.
În termeni tehnici, acest tip de autoritarism e cunoscut sub numele de autoritarism concurenţial (competitive authoritarianism). Formula lui poate fi rezumată astfel: jocul politic este deschis (aproape) oricui, dar regulile lui sunt modificate permanent astfel încât să câştige întotdeauna cine trebuie. Vedem astfel de regimuri dezvoltându-se şi consolidându-se în Turcia, în Ungaria, în Kazahstan ş.a.m..d (nu şi în China, însă).
Nu toate autoritarismele de tip nou împărtăşesc această caracteristică, deşi multe o fac. Însă toate, fără excepţie, împărtăşesc o altă trăsătură prin care se deosebesc fundamental de autoritarismul clasic.
Pentru a înţelege trăsătura asta, haideţi să ne uităm puţin pe cifre. În 2010, 73,4% din populaţia Turciei suferea de privaţiuni materiale. În 2017, procentul s-a redus la 41,3%. În 2013, 45,4% din populaţia Ungariei suferea la rândul ei de privaţiuni materiale. În 2018, procentul a ajuns la 19,6% - o scădere cu mai mult de 50% în doar 5 ani. Rata sărăciei în China sau în Tailanda scade la rândul ei vertiginos.
Cu alte cuvinte, spre deosebire de autoritarismul clasic, noul autoritarism este unul care produce prosperitate.
După cel de-a doilea război mondial, regimurile democratice au fost percepute ca singurele producătoare de prosperitate. Autoritarismele fie produceau sărăcie (prin violenţă), fie stagnau - în orice caz, erau în mod demonstrabil incapabile să genereze prosperitate. Din acest motiv, democraţia a ajuns să fie asociată cu prosperitatea - mai exact, să fie înţeleasă şi să se prezinte pe sine ca singurul producător posibil de prosperitate.
Tocmai din acest motiv revoluţiile din 1989 au fost pro-democratice. Şi tot din acelaşi motiv, unii gânditori au tras concluzia că democraţia a câştigat definitiv războiul împotriva oricăror alte forme de organizare politică. Istoria părea că a luat sfârşit, democraţia devenise inevitabilă pentru oricine dorea să trăiască într-o societate cât de cât prosperă.
Noul autoritarism contestă direct şi explicit tocmai această premisă imprudentă potrivit căreia democraţia este singurul producător posibil de prosperitate. El susţine (cu dovezi) că prosperitatea poate fi obţinută şi altfel, că democraţia nu are de ce să fie asociată în mod singular cu prosperitatea. Şi tocmai prin această teză şi prin dovezile pe care le aduce în favoarea ei, noul autoritarism atacă direct şi subminează făţiş preeminenţa democraţiei (sau, mai precis, pretenţia democraţiei la preeminenţă).
Acesta este noul război rece: nu unul între apărătorii libertăţii şi susţinătorii unei ordini de forţă, ci unul între două mecanisme posibile de producere a prosperităţii, ambele de succes.
În ultimă instanţă, prosperitatea este cea care conferă legitimitate socială unui regim politc. Cei mai mulţi oameni nu sunt dispuşi să îşi dea viaţa pentru apărarea anumitor valori, ci vor să aibă acces la un trai cât de cât decent, ceea ce este perfect legitim din punct de vedere moral.
Aşa încât majorităţii nu îi pasă din cale-afară dacă regimul în care trăieşte este democratic sau autoritar - cu condiţia ca respectivul regim să livreze prosperitate. Dacă o face, majoritatea îl va susţine, sau cel puţin îl va tolera. Dacă nu, se va revolta împotriva lui, sau cel puţin va deveni sceptică cu privire la el.
Vulnerabilitatea democraţiilor faţă de atacul propagandistic venit din partea noilor autoritarisme (faţă de fake news, euroscepticism, suveranism, iraţionalism ş.a.m.d.) constă tocmai în faptul că democraţiile nu se mai pot prezenta, ca în 1989, drept singurele producătoare posibile de prosperitate.
Mai rău, după criza din 2007 şi crizele europene subsecvente, ele nu se mai pot prezenta nici măcar ca producătoare de prosperitate pentru toţi cetăţenii lor. De aici revolta, indignarea, scepticismul şi toleranţa tot mai crescută faţă de "adevărurile alternative" ale propagandei noului autoritarism.
Ceea ce înseamnă că noul autoritarism e, din punct de vedere ideologic, un adversar redutabil al democraţiei, pe care o poate destabliza - şi pe care a şi destabilizat-o deja.
Dacă nu vrea să se mulţumească cu o remiză (şi preferabil ar fi să nu vrea, fiindcă o remiză i-ar fi potenţial fatală pe termen mediu şi lung), dacă aşadar vrea să câştige acest război, democraţia trebuie să se reinventeze ca sursă de prosperitate într-o manieră care să nu poată fi replicată de noul autoritarism.
În ceea ce mă priveşte, sunt convins că se va reinventa. La urma urmei, ordinea libertăţilor şi a drepturilor mereu în expansiune ale omului şi-a demonstrat constant capacitatea de a se reinventa. Autoritarismele, nu. Fiindcă, vechi sau noi, ele nici nu ştiu şi nici nu pot să împartă puterea. În asta constă limita lor fundamentală.
Sorin Cucerai este traducător şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |