Noul ministru provocat să interpună austeritatea între responsabilitate și respect (P)

În sfarşit, avem o nominalizare fermă pentru poziţia de Ministru al Educaţiei şi Cercetării.

După o salbă prea îndelungată de vehiculări de nume care nu au fost confirmate, altele auto-nominalizate care nu au fost confirmate, toate acestea generate de o situaţie pe cât de incertă pe atât de nemeritată/nejustificată a finanţării învăţământului românesc, iată avem un doritor.

Un ales. Deocamdată la nivel politic.

Dar, chiar şi reprezintă depăşirea unui moment de „vid” pe care niciun Secretar de Stat, cu toate recunoscutele meritorii eforturi de menţinere a unei nave fără comandor efectiv pe linia de plutire, de fapt de funcţionare (mulţumim, domnilor Secretari de Stat Paraschiv si Ion!), nu îl poate compensa oficial în organigrama unui Guvern.

Susţin total acest moment de revenire la o normalitate nu doar constituţională, ci, mai ales, funcţională.

Il salut, îl felicit şi îi urez mult succes noului Ministru!

Mai mult chiar, recunosc că sper că formaţia sa particulară, dar doar parţială (ceea ce este un avantaj pentru sistemul românesc de învăţământ) în SUA, să se reflecte cumva în deciziile pe care le va lua.

Decizii pe care sper că le va lua necondiţionat politic sau îndatoritor politic.

Pe aceste aspecte mă bazez cu încredere sinceră atunci când sper că noul ministru va avea în vedere cu prioritate următoarele probleme urgente, echitabile, sustenabile şi, mai ales, pentru educaţia universitară din România (ordinea este aleatorie, căci toate au acelaşi grad de prioritate):

• Respectarea întocmai a Legii 199/2023
• Refacerea fondului de burse al burselor studenţilor la nivelul pre-austeritate din surse sigure, stabile (nu din fonduri europene accesibile de azi pe mâine, limitate în timp şi accesibilitate – cei care cunosc ştiu ce spun 😉)
• Refacerea bugetului pentru finanţarea învăţământului universitar, redus într-o proporţie îngrijorătoare pentru majoritatea universităţilor de stat, proporţie nemenţionată în OUG 7 sau 8 din 2026
• Refacerea încrederii în doctorat şi în predictibilitatea unui ciclu doctoral, un ciclu de studii universitare lovit de acuzaţii de plagiat, dar, mai ales, de acte normative la nivel ministerial care l-au bulversat/limitat/încorsetat (chiar cu modificări legislative în perioada de interimat…)
• Respectarea cu adevărat a autonomiei universitare, prin respectarea activităţii manageriale care a permis conservarea resurselor universităţilor, în scopul dezvoltării universităţilor
• Considerarea, dincolo de declaraţiile politice justificatoare ale măsurilor de austeritate, considerând deformat angajabilitatea absolvenţilor, domeniile cu adevărat strategice şi programul de ţară respectând obiectivele Uniunii Europeane în alocarea, fără reducere, a numărului de locuri bugetate pentru învăţământul universitar
• Respectarea fiecărei universităţi indiferent de mărimea, domeniul sau localizarea geografică, dar a tradiţiei recunoscute a acesteia.

Mult succes, Domnule Ministru!

Un sfat pe care îmi permit să vi-l ofer: cred că cel mai important aspect care ar putea rezolva multe dintre tensiunile pe care le-aţi moştenit, din mediul preuniversitar sau  din cel universitar, ar fi Respectul.

RESPECTUL. Respectul pentru dascăli. Respectul pentru elevi şi studenţi. Respectul pentru cei care ne asigură funcţionarea.

Respectul pentru calitatea educaţiei. Respectul pentru asigurarea calităţii educaţiei.

Respectul, iar nu reprimarea.

Dan CAȘCAVAL

Senator PSD Iași

Publicitate și alte recomandări video