Noul Statut al Elevilor provoacă vii dispute. Ce spuneți de viitoarea „Sală de detenție” din școli? Opinii inedite ale specialiștilor ieșeni

Printre noutățile aduse de noul Statut sunt reintroducerea scăderii notei la purtare la 20 de absențe nemotivate, retragerea temporară sau pe durata întregului an școlar a burselor și suspendarea pe o durată limitată de timp. Elevii care perturbă desfășurarea cursurilor riscă să fie mutați temporar într-un spațiu special amenajat, denumit de unii „sală de detenție”. În timp ce majoritatea profesorilor susțin ideea, preferând să o denumească „sală de reflecție”, reprezentanții elevilor avertizează asupra riscului de discriminare și subliniază importanța consilierii și suportului educațional.

 

Un spațiu supravegheat video din unitatea de învățământ

 

Potrivit capitolului al III-lea (Îndatoririle elevilor), art. 14, alin. 2, „în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare, cadrul didactic poate decide ca aceștia să desfășoare activitatea în școală, în timpul orei respective, sub supravegherea obligatorie a unui cadru didactic sau a unui cadru didactic auxiliar, într-un spațiu supravegheat video din unitatea de învățământ stabilit pentru desfășurarea, de regulă, a unor activități de tipul lectură suplimentară, completarea de fișe de lucru”.

În spațiul public, acest „spațiu din unitatea de învățământ”, care urmează să fie stabilit de fiecare școală în parte, a fost denumit „sală de detenție”. Reporterii „Ziarul de Iași” au contactat cadre didactice din învățământul preuniversitar ieșean pentru a dezbate necesitatea unei așa-numite „săli de detenție” în școlile din România.

 

Sală de „reflecție”, nu de „detenție”

 

Cele mai multe cadre didactice întrebate au fost de acord cu această sancțiune, încadrată, însă, în Statutul elevului, la capitolul îndatoririlor acestuia. Totuși, ar numi-o „sală de reflecție”, în loc de „sală de detenție”, iar activitățile desfășurate în acest spațiu ar fi în folosul elevului, pentru a-și da seama ce a greșit.

„Mi se pare nepotrivit numele vehiculat în spațiul public, nu în document, a unui spațiu în care elevii pot merge atunci când, din diverse motive, au deranjat desfășurarea normală a orei. În toate sistemele educaționale există astfel de spații și eu cred că este un lucru bun. Nu este vorba de detenție, ci doar de o sală, pe care eu aș numi-o sală de reflecție, în care elevul se poate liniști, gândi la ceea ce s-a întâmplat în clasă sau discuta cu un cadru didactic despre incidentul respectiv. Desigur, aceasta măsură de disciplinare nu înseamnă numaidecât rezolvarea problemei, dar pentru situația tensionată din acel moment poate ajuta. Ce cred că trebuie identificat,  cu maximă responsabilitate,  sunt cauzele care au condus la comportamentul respectiv. Tratarea efectelor (comportamentul disruptiv) nu înseamnă rezolvarea problemei, Trebuie să identificăm și să tratăm cauza”, a declarat Liliana Romaniuc, fost inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Iași.

Camelia Gavrilă, directoare a Colegiului „Costache Negruzzi” și fostă șefă ISJ Iași, susține că până la această măsură mai puțin potrivită din punct de vedere educațional, ar trebui mers direct la cauză, pentru a atenua comportamentul copilului prin intervenții pedagogice adecvate.

„E o temă destul de controversată, care vine ca o consecință a multor derapaje atitudinale ale elevilor în diferite contexte. Era nevoie de o anumită fermitate, de un set de măsuri. Nu agreez, în schimb, termenul de «sală de detenție», pentru că are o conotație negativă și nepotrivită mediului educațional. Sunt în alte zone educaționale folosite denumirile de «săli de reflecție», fiind un loc în care copilul este izolat, i se dă un timp de gândire, i se explică ce a greșit. Ar fi un context puțin mai educațional decât să pară așa o restricționare a libertății sale”, a explicat Camelia Gavrilă.

 

Șefa ISJ, Luciana Antoci: Astfel de spații de documentare există deja în cele mai multe dintre școli

 

Am cerut un punct de vedere și din partea conducerii Inspectoratului Școlar Județean (ISJ) din Iași, iar răspunsul din partea Inspectorului Școlar General, Luciana Antoci, este următorul: „În Statul elevului este prevăzută posibilitatea ca «în cazul elevilor care în timpul orei de curs manifestă comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare» aceștia să fie preluați de către alt cadru didactic sau didactic auxiliar într-un spațiu destinat unor activități de documentare, lectură, completare de fișe de lucru (care NU este denumit «cameră de detenție» și nici nu funcționează ca atare, ci este destinat unor activități educaționale complementare celor de la clasă). Această măsură se va aplică doar în cazuri excepționale, la decizia profesorului , cu scopul de a evita perturbarea gravă a lecției și de a respecta dreptul la educație și securitate fizică și emoțională a celorlalți elevi din clasă. Astfel de săli de lectură sau spații de documentare există deja în cele mai multe dintre școli, iar acolo unde nu sunt încă vor fi amenajate până la începutul anului școlar.”

 

Camelia Gavrilă: „Problema este cine supraveghează”

 

Mutarea elevului care a deranjat ora într-o altă sală din unitatea de învățământ, sală în care să fie supravegheat de un cadru didactic, potrivit Statutului elevului, evidențiază alte lipsuri din școlile românești. Cine va supraveghea copiii? Ce sală ar putea fi liberă pentru o astfel de activitate, în condițiile în care unii studiază în trei schimburi? „Sunt școli mai mari, școli mai mici… În cazul Colegiului «Costache Negruzzi», de exemplu, va putea fi găsit un spațiu precum o sală de lectură, fie că va fi în internat sau în apropierea laboratoarelor. Problema este cine supraveghează, în condițiile în care există o limitare majoră de personal didactic auxiliar, profesorii sunt implicați la ore. Dacă ne referim la personalul auxiliar existent, bibliotecara are rolul ei, iar laboranții și pedagogii au fișa postului. Trebuie găsite niște strategii, pentru că mă gândesc la școlile mai mici cum se vor organiza ca spațiu”, a transmis Camelia Gavrilă.

Lipsa spațiului din școli pentru introducerea „sălii de reflecție” este ușor de identificat la nivelul județului Iași. De exemplu, în cazul Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași, potrivit directoarei, Sabina Manea, se învață în două schimburi și ar fi greu de găsit spațiu pentru o nouă sală.

„Nu avem un spațiu ce poate fi alocat acestui tip de sală, dar vom discuta despre măsurile pe care le vom lua și despre modul de organizare odată cu primul consiliu profesoral, la început de septembrie. Mă gândesc ca ar fi eficient dacă ar exista o susținere financiară pentru această măsură, întucât situațiile pot fi diverse și necesită atenta supraveghere din partea profesorilor, din momentul în care un elev ajunge în această sală. Vorbim de consiliere, de sarcini de lucru specifice orei de curs de la care a fost exclus și tot felul de detalii care să-l facă pe elev să-și dorească să nu mai ajungă în această situație delicată”, a precizat Sabina Manea.

 

Cum ajungi în „sala de detenție”?

 

„Comportamentele care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare” vor trimite elevul într-o alta sală, spune Statutul elevului. Însă care sunt acele comportamente, ce nu are voie să facă elevul pentru a nu părăsi sala de clasă?

Deși consideră că această măsură este binevenită, directoarea Colegiului „Emil Racoviță” din Iași, Mihaela Pîrpîlă-Gotcu, spune că modalitatea de aplicare a acestei sancțiuni ar trebui luată la nivelul unității de învățământ, după consultarea tuturor părților implicate.

„În urma tuturor acestor schimbări, va trebui să consultăm elevii, părinții, cadrele didactice, comunitatea școlară, în așa fel încât să le reglementăm și noi și să le revizuim regulamentele noastre interne. Este o măsură binevenită, dar este important să stabilim ce înseamnă «comportamente care aduc prejudicii activității de predare-învățare-evaluare». Este foarte important de definit și de avut o abordare unitară la nivelul unității de învățământ”, a menționat Mihaela Pîrpîlă-Gotcu.

Directoarea Școlii „Ion Simionescu”, Sabina Manea, a subliniat că primul gând al unui profesor nu ar trebui să fie excluderea de la oră, întrucât interesul ar trebui să fie aducerea copiilor în clasă, nu îndepărtarea acestora. Important este, potrivit directoarei, să nu fie omisă opinia clasei, părtașă la întâmplare.

„Din experiență pot spune că elevii sunt corecți și se poate stabili aproape întotdeauna cu ajutorul clasei cum s-au derulat anumite lucruri. Nu aș vrea să plecăm de la ideea că această măsura de a îndepărta elevul de la clasă este prima opțiune pentru cadrul didactic, căci interesul este ca orele să fie captivante, sarcinile de lucru să fie bine distribuite, astfel încât să nu existe timpi morți și să evităm situațiile în care elevii deranjează orele pentru că nu au înțeles ce au de făcut sau pentru că au finalizat prea repede sarcina de lucru”, a explicat Sabina Manea.

 

Serinella Zara: „Sună bine și modern, dar cred că valabilitatea, validitatea și rezistența ei în timp vor fi anulate”

 

Serinella Zara, profesoară de limba română la Colegiul „Mihai Eminescu” din Iași, este de părere că existența acestei săli este o consecință imposibilității cadrelor didactice de a li se adresa elevilor. Dacă profesorul de la clasă nu poate gestiona situația creată de elev, atunci cum va rezolva problema un alt cadru, într-o altă sală?

„Este o epocă în care ne este foarte greu să mai articulăm, ca profesori, cuvinte la adresa copilului. Mă refer la profesorii cărora le este teamă sau sunt la început, bat în retragere și tac.  Dacă profesorul este legat de mâini și de picioare pentru că nu știe să gestioneze situația, probabil este un mod de a-l da pe mâna altcuiva.  Aici se pune problema modului în care un elev reușește să fie liniștit și să înțeleagă niște valori. Mi-e greu să cred că dacă un profesor al clasei nu știe să gestioneze situația o va face mai bine cel care se află în acea încăpere. Doar prin prisma faptului că nu mai există spectatorii, adică colegii, elevul ar trebui să tacă? Rezolvarea este în a găsi metode ca profesorul să poată calma situația la clasă”, a declarat Serinella Zara.

Potrivit acesteia, dacă acțiunea elevului a avut loc în sala de clasă, mustrarea acestuia ar trebui să fie în același loc. „Dacă el a făcut singur gestul respectiv, sigur că îi spui singur. Însă, când gestul lui îi afectează pe cei din jur, atunci toți care au fost părtași trebuie să fie martori la discuție. Nu cred în această sală. Sună bine și modern, dar cred că valabilitatea, validitatea și rezistența ei în timp vor fi anulate”, a completat profesoara de limba română.

 

Mihaela Popa: „Sunt niște cârpeli ale unei legi care nu funcționează”

 

Există, totuși, păreri contra deciziei de desfășurare activității într-o sală separată a elevilor care derajează orele de curs. Un prim motiv ar fi lipsa infrastructurii.

„Într-o țară în care la 30 de ani noi nu am eliminat total bătaia și abuzurile din școli, introducem astfel de săli. În primul rând, nu suntem pregătiți pentru așa ceva, întrucât nu există infrastructură. Noi încă avem în țară școli în care se învață în trei schimburi, în laboratoare”, a declarat profesoara de matematică Mihaela Popa, fost secretar de stat în Ministerul Educației.

Mihaela Popa susține că un profesor care își face datoria și este bun la catedră va fi apreciat și stimat de elevi, astfel încât nu se va ajunge la violență, fie fizică sau verbală. „Ministerul trebuie să se preocupe să aducă în sistem cei mai buni absolvenți și cei mai buni pedagogi, iar în acel moment nu vom mai avea nevoie de o «sală de detenție». Tot ce face Ministerul Educației este cârpeală. Sunt niște cârpeli ale unei legi care nu funcționează, care încă nu a fost aplicată, care a fost dezbătută 10 ani și care nu are un viitor”, a completat profesoara de matematică.

 

Sabina Manea: „Este foarte bine că există acum o paletă mult mai largă de sancțiuni”

 

În noul Statut al elevului, capitolul al V-a (Sancționarea elevilor), art. 16, alin. 4, amintește sancțiunile elevilor în cazul abaterilor disciplinare, în funcție de gravitatea faptei. Acestea sunt:

„a) observație individuală;

1. b) mustrare scrisă;
2. c) retragerea temporară sau pe durata întregului an școlar a burselor de care beneficiază elevul;
3. d) mutarea disciplinară la o clasă paralelă din aceeași unitate de învățământ;
4. e) suspendarea elevului pe o durată limitată de timp, conform legii;
5. f) preavizul de exmatriculare;
6. g) exmatricularea cu drept de reînscriere în anul școlar următor în aceeași unitate de învățământ, conform legii;
7. h) exmatricularea cu drept de reînscriere în anul școlar următor în altă unitate de învățământ, conform legii;
8. i) exmatricularea fără drept de reînscriere, pentru elevii din învățământul postliceal.”

Unii profesori consideră că simpla existență a sancțiunilor ar trebui să limiteze numărul problemelor.

„Este foarte bine că există acum o paletă mult mai largă de sancțiuni, mai ales pentru gimnaziu, întrucât elevii trebuie să înțeleagă că există reguli clare după care funcționăm la școală, iar orice abatere trebuie explicată elevului și mai apoi sancționată, dacă este cazul. Este important și climatul din școală, modul în care profesorii știu și pot crea împreună cu elevii o stare de bine, de relaxare, pentru că numai în aceste condiții putem vorbi de un proces de învățare eficient. La un anumit nivel, măsurile mai dure de sancțiune luate de școală trebuie acompaniate de consiliere psihologică, ca să ne asigurăm că motivul pentru care a fost acordată sancțiunea a fost bine înțeles”, a declarat Sabina Manea, directoare a Școlii Gimnaziale „Ion Simionescu” din Iași.

Liliana Romaniuc amintește că nu ar trebui uitat faptul că școala este un spațiu în care elevii vin să studieze și să învețe să trăiască într-o comunitate, lucru care implică respectarea unor reguli.

„Regulile ne fac bine! Cred că școala nu trebuie să-i priveze pe elevi de reguli, de respectarea acestora și de suportarea consecințelor încălcării lor. Este însă nevoie de comunicare clară, de consecvență, răbdare și de abordări comune la nivelul întregii comunități școlare. Cred că este necesar ca în fiecare școală să existe o comisie, să-i spunem de etică, formată din cinci membri, din care să facă parte profesori, consilierul școlii și reprezentanți ai părinților. Aceasta entitate va analiza situația, cu mai puține emoții, obiectiv, pe baza unor protocoale clare, simple și riguroase, și va avea ultimul cuvânt”, a transmis Liliana Romaniuc, fost inspector al ISJ Iași.

 

Consiliul Județean al Elevilor din Iași: „Este o formă de segregare școlară”

 

Trimiterea elevului într-o altă sală de clasă nu este o sancțiune bine privită de Consiliul Județean al Elevilor din Iași. Întrebați de „Ziarul de Iași” cum văd această decizie din Statutul elevului, aceștia au precizat că sunt încălcate principiile fundamentale care guvernează învățământul preuniversitar.

„Această strategie de sancționare a comportamentelor care prejudiciază activitatea didactică este o formă de segregare școlară. Desigur că trebuie protejat dreptul la educație al celorlalți beneficiari, dar elevul pricinuit trebuie ajutat și consiliat, nu culpabilizat și ferecat într-o altă sală. Elevii problematici trebuie duși în cabinetul de consiliere al școlii, în astfel de circumstanțe, pentru a primi ajutor specializat. De asemenea, această sancțiune poate fi folosită de profesori ca o unealtă de discriminare, fiind vulnerabilă subiectivității”, este răspunsul Consiliul Județean al Elevilor din Iași.

Pe lângă sancțiuni, însă, Statutul elevului vine cu drepturi și îndatoriri ale acestora, precum dreptul elevilor să ofere feedback profesorilor, dreptul de a fi informați cu privire la planificarea materiei sau contestarea rezultatelor evaluărilor. „Toate acestea ne spun că profesorul și elevul devin parteneri în procesul de învățarea, ceea ce este un pas important în relația profesor-elev”, a adăugat Liliana Romaniuc. (Andreea POPA)

Statutul elevului poate fi consultat AICI

Publicitate și alte recomandări video