„Nu-i cere AI să facă pentru tine ceva ce tu nu știi să faci” Cum va interfera Inteligența Artificială domeniul filologiei, limbajului și culturii scrise? Interviu cu un cadru didactic de la Facultatea de Litere Iași (II)

Profesor, traducător și interpret, Daniel Nedelcu derulează activități didactice si de cercetare în domeniul filologiei anglo-americane – limbă, literatură și cultură. Pentru început, ne adresăm domnului profesor în calitate de filolog.

5. Poate fi de un ajutor real impactul AI asupra cercetării filologice?

Bineînțeles, în același fel în care un calculator ajută la cercetarea matematică. De exemplu, AI-ul ar putea analiza forma unei poezii mult mai repede decât am putea noi (ritm, rima, măsură etc.). Acesta e un exemplu banal, dar implementările posibile sunt numeroase – găsirea de noi resurse, trierea lor, compararea de texte, autori, momente istorice, seturi de date, identificarea de noi concepte sau idei… În cercetarea filologică de tip lingvistic deja de multă vreme este consacrată folosirea aplicațiilor de analiză de corpus, augmentate de machine learning și, acum, de AI. Atât timp cât e folosit ca instrument de analiză și nu ca producător de conținut, utilizările AI-ului depind doar de imaginația cercetătorului. Ca anecdotă personală, AI-ul m-a ajutat odată cu o idee, dar în revers: perspectiva platformei Chat GPT asupra unui text cu care lucram a fost atât de ridicolă, încât inversul interpretării propuse era o idee valoroasă, inovatoare. Regula mea de bază este următoarea: nu-i cere AI-ului să facă pentru tine ceva ce tu nu știi să faci. Dacă deja știi să faci lucrul acela (deși poate mai ineficient și cu siguranță nu la fel de repede), vei putea judeca dacă rezultatul produs de AI este cu adevărat bun, sau util.

• ⁠⁠⁠Citiți și: Inițiativă inedită a ZDI, pentru nespecialiști – Ghid de prezentare, inițiere și folosire a inteligenței artificiale

6. Poate AI să „înțeleagă” stilul, ironia, ambiguitatea sau subtextul literar?

Dacă are acces la un text în care acest subtext este expus, atunci da. La produse noi, la care nu există deja critică, rata de eșuare e comparabilă cu cea de succes. Poate doar să extrapoleze în baza a ceva similar. Atât timp cât ironia/ambiguitatea sunt textuale și nu extra-textuale (în baza unui context neexplicitat), le poate înțelege. Dacă acestea depind de un context pe care cititorul ar trebui să îl știe deja când citește cartea, atunci cel mai probabil nu va putea percepe aceste lucruri.

Din nou, cuvântul „înțelege” nu e cel mai potrivit în discuția aceasta. Nu știu în ce măsură AI-ul „înțelege”; mai degrabă „analizează”, „compară”, „calculează”, „procesează”… Din punct de vedere semantic, nu putem spune că AI-ul „înțelege” în sensul fenomenologic, uman, al cuvântului.

7. V-a determinat evoluția AI să vă regândiți anumite abordări teoretice sau metodologice?

Cu siguranță. În primul rând, dintr-un motiv foarte egoist – nu văd de ce ar trebui să îmi pierd eu timpul, ca profesor, să corectez conținut AI. Cui îi dau eu feedback-ul și ce rol mai are? Motiv pentru care a trebuit să regândesc temele pentru acasă: pot fi făcute cu AI? Atunci are rost să le mai dau? Dacă le fac cu AI, cum pot face să le fie totuși utile? Ca urmare, cel mai des exercițiile de scriere (și mai ales testele care presupun eseuri, de exemplu), se fac exclusiv în clasă, iar cele care presupun cercetare, citit – acasă. Uneori folosesc AI-ul pentru a le arăta bune practici și „rele” practici. Totul pornește de la scopul învățării. La finalul cursului meu, cu ce trebuie să plece studentul? Ce trebuie să știe și ce trebuie să poată face? Folosirea AI-ului poate ajuta anumite elemente? Care elemente ar fi „anulate” prin folosirea AI-ului? În funcție de aceste răspunsuri decid ce fel de activități pot fi făcute în ce context.

8. Ați observat, în analizele dumneavoastră, cum AI-ul influențează deja vocabularul activ al tinerilor?

Nu cred că am ajuns încă în acest punct, dar nici nu cred că suntem departe. Dacă ar fi vorba exclusiv folosirea AI-ului, nu cred că am fi în astfel de situații. Problema vine din faptul că pe internet din ce în ce mai mult conținut este generat de AI – de la articole, la TikTok-uri, la postări pe Facebook și Instagram. Acestea sunt ușor de recunoscut pentru cineva cu ochiul format, dar în același timp, ele sunt ușor de citit, informative și bine structurate, deci preferabile în unele cazuri.

Îmi amintesc că la începutul anilor 2010, prin parcurile de joacă se auzea curent expresia „ce amuzant!” în timp ce vreun copil se dădea pe tobogan – venită prin traducerea greșită în dublajele desenelor animate a expresiei englezești „this is fun”. Acea situație mi-a confirmat că limba română pare a fi ușor influențată de contextul media (TV, social media, știri etc.), deci prevalența conținutului AI va avea cu siguranță un impact. Din observațiile mele, specificul stilistic AI pare a fi unul mai degrabă unul sintactic decât lexical, deci vom vedea cum anumite structuri sintactice vor apărea mai des în discursul cotidian – și nu doar al tinerilor. Dimpotrivă, se pare că mai predispuși conținutului AI sunt generațiile mai înaintate ca vârstă decât cei tineri.

Publicitate și alte recomandări video