Nu iese fum fără foc de gunoaie

Mihăiță Vrednicu, gospodar, a dat cu grebla o oră prin curte și a strâns o moviliță de gunoaie. I-a dat foc. După încă o oră de dat cu exact aceeași greblă prin exact aceeași curte a strâns o nouă moviliță (movilița M2 a poreclit-o el în gând). I-a dat foc și ei. După altă oră, Mihăiță avea altă grămadă (M3, mai exact) și se pregătea să-i dea foc, când l-a strigat la gard vecinul Ilie, care nu avea gunoi, fiind un om foarte curat, și se rușina, să nu-l vadă cumva oamenii din sat fără pic de foc în curte. După altă oră, Ilie avea în curte un foc – din gunoaiele lui Mihăiță (din movilița M3, după cum am spus), care își număra banii făcuți din troc. Pe înserat, Ilie a fost amendat, fiindcă fumul de la gunoaiele lui Mihăiță (M3!) din curtea lui intra pe geam la Primărie. Cu banii primiți Mihăiță și-a cumpărat o drujbă nouă.

Aureliu Tescovină a dat și el cu grebla prin curte, apoi a dat cu grebla în capul lui soacră-sa, Varvara, care mormăia ceva într-un colț, ca de obicei, când nu-i convine ceva. Valeriu Pâclă n-a dat cu grebla nicăieri, fiindcă, întâi de toate, i-a fost lene și, la urma urmei, nici nu avea greblă. A preferat în schimb să dea de băut la bufet când a fost ziua lui. Nici Radu Avarie, din aceeași localitate, nu a dat cu grebla prin curte, să adune gunoaiele; el a preferat să dea cu spray de gândaci în casă, fiindcă i se spărsese o țeavă de la baie și mirosea urât, mai urât decât sprayul de gândaci. Grebla nu mirosea a nimic, defel.

Maricel Pleșcariu a dat cu grebla, a strâns gunoaiele și a făcut din ele o grămadă mare. Mai pe seară, a făcut din ele rachiu. Remus Tenie a băut cu băieții la bufet și s-a încărcat cu spirit civic, s-a ridicat de la masă, a pornit spre casă, a intrat în curte și a dat foc grămezii care aștepta acolo, tăcută. A doua zi, mahmur, a aflat că aia nu era curtea lui, iar grămada fusese căruța vecinului. Geo Peșteră nu a făcut morman de gunoi, să-i dea foc, pe motiv că a făcut o chestie similară anul trecut, fără să știe că în valiza veche din pod, cea pe care a zvârlit-o în flăcări, erau cartușele bunicului, fost vânător. În acest an, Geo a avut un parastas apreciat de toată suflarea localității, iar coliva a avut bomboane colorate, cu arome exotice. Vom reveni.

Transformare miraculoasă din purcel în băiețel!

După cum am scris și mai sus, primăvara impune curățenie; cea sufletească este dobândită în Postul Mare, în timp ce curățenia trupească se obține pe bază de apă și de produse cumpărate de la raionul cu produse de – evident! – curățenie. Mai ales că, pe durata iernii, mulți dintre oamenii de lângă noi au fentat săpunul și au simțit pe trup atingerea apei doar sub formă de transpirație. Încă o poveste mică, tot despre curățenie, în altă notă, dar la fel de vioaie:

Cu puține zile în urmă, în cartierul Debranșați, copilul Aurel Mormoloc a fost pândit de toți vecinii săi, care au sărit pe el, i-au pus o pătură pe cap, cum se prind șobolanii, l-au vârât într-un sac și l-au spălat cu forța pe holul comun de la boxă, folosind soluții de curățat cuptoare și grăsimi arse, precum și dizolvant; mizeria scursă de pe Aurel a înfundat canalizarea blocului. În aceeași perioadă, părinții micuțului Tiberiu Ciupercă l-au chemat de la joacă, strigându-i că a venit curierul, care i-a adus o tabletă. Când a intrat, mama l-a împins într-o balie cu apă, iar tatăl i-a stivuit deasupra scânduri cu bolovani peste ele, ca micuțul să nu iasă, ci să stea la înmuiat. După cinci ore, mămica lui a reușit să-i desprindă de pe trup paltonul, o jachetă și o flanea de corp; după alte ore, tatăl i-a găsit treningul aflat sub flaneaua de corp, pijamaua și câteva izmene flaușate, chinezești, gri, foste albe. Mama i-a mai scos și maieurile, plus niște perechi de chiloți în culori nostime, cu galben și maro, foști albi, ocazie cu care părinții și-au dat seama că micuțul despuiat, dar curat, din balia cu apă caldă, dar neagră, nu era Tiberiu, ci alt copil din localitate, pe nume Petronel.

Publicitate și alte recomandări video