Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

O „oază” de umor ieşean

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Umorul are rădăcini adânci şi viguroase aici, în „Ţara Moldovei” şi în Iaşi - Cetate de Scaun a Voievozilor ei, începând cu Lăpuşneanu, apoi Capitală (ex-aequo cu Bucureştii) a Primei Uniri (nu „ Mica”). Căci un atare Pas al Istoriei în mers nu poate fi decât Mare el însuşi şi temelie-prag pentru, desigur, în împlinirea a tot ce i-a urmat în înălţarea pe treptele aceleiaşi organice Idei, înfăptuită până la zenitul ei. 

De harul umorului nu duce lipsă, cred, nicăieri pământul României, graţie duhului oamenilor lui, va fi intrând, desigur, în zestrea genetică a acestui neam, un astfel de „capital” (de ordinul spiritului), reinvestit cu folos în noi şi noi împrejurări de viaţă istorică, de realităţi sociale, apucături şi imposturi apte să-i stârnească râsul şi ironia, chiar şi oximoronicul haz de necaz. Totuşi, firea moldoveanului nu doar „pare”, ci chiar este mai aproape de esenţa revelatoare de profunzime şi de stilul discret, neagresiv, proprii umorului, faţă de ceea ce trece în prim-plan pe paleta celorlalte varietăţi „geografice”: ardelenesc, oltenesc ori valah. N-ar fi fost păcat să fie otova? Nu suntem mai bogaţi aşa? Dar ca să nu dau impresia de prea „teoretică”, arid generalizantă, abordare a temei, să-l citez pe ieşeanul Adrian Marino, trăitor la Cluj, care, comparând „climatele” de mentalitate ale celor două mari centre culturale, făcea elogiul Iaşului remarcându-i, deopotrivă, vocaţia şi tradiţia spiritului critic, în alianţa acestuia cu umorul şi, surpriză mare, chiar cu atmosfera boemei ieşene (o spunea o personalitate robace şi exigentă ca el, imaginaţi-vă însă şi reversul de precizări şi nuanţări, care nu lipsea nici el!), desigur, o reacţie en passant faţă de unele simptome de pedanterie scrobită printre unii descendenţi... rostoganieni. Încă o dată, însă, nimănui nu-i e permis să uite că, printre semnele sigure de lipsă de autentic umor, un loc de frunte îl vor avea oricând aerele de autoproclamat „campion” al unui atare har, aşa că...

Nu mai trecusem cam de mult, după moartea lui Dumitru Grumăzescu, pe la anticariatul lui D.I.G. de pe Lăpuşneanu (o vreme aflat în plin şantier de renovare), apoi dintr-odată, la destul de mici intervale între ele, am făcut-o la un „vernisaj” de expoziţie şi, ulterior, două întâlniri ale Cenaclului epigramiştilor, cum sunt obişnuit să-l ştiu şi să-l numesc, cunoscut mie de multă vreme, de-a lungul atâtor ani găzduit (de regulă în prima duminică a fiecăreia din lunile anului) în spaţiul anticariatului. Ştiu, ştiu că pomenitul „cenaclu al epigramiştilor” e de fapt, aşa cum şi sună actuala lui titulatură, Societatea literar-umoristică Academia Liberă Veche Păstorel - Iaşi, că membrii ei sunt autori de proză şi de poezie, că, în fine, nici umorul lor nu se restrânge la catrenul epigramistic. La fel de bine cum ştiu şi că anticariatul lui D.I.G. a devenit parte activă a Muzeului Municipal „Regina Maria”, spaţiu deschis unor manifestări culturale, expoziţii, lansări de carte, conferinţe, întâlniri şi dezbateri pe teme literar artistice, cum îi stă şi bine în descendenţa tradiţiei imprimate acestui spaţiu de colecţionarul anticar Dumitru Grumăzescu.

La cea dintâi întâlnire de cenaclu, la care am participat, i-am ascultat vorbind pe Dna Aurica Ichim, director al Muzeului Municipal, şi pe prof. Adrian Grăjdeanu, despre cele două cărţi lansate atunci, prilej de reunire auctorial-editorială a unuia dintre stâlpii cenaclului, deja pomenitul A.G. (redactor-şef al revistei lunare de umor „Scârţ!”), cu, de la distanţa transoceanică a rezidenţei sale din SUA, fiul său, Adrian Radu, Grăjdeanu - jr. aşadar. Dar despre cele două cărţi urmând să scriu separat şi ceva mai pe larg decât aş fi putut să o fac acum şi aici, pentru moment mă rezum la atât şi trec la cealaltă întâlnire lunară, din 8 septembrie, cu foarte multe epigrame suculente, texte literare în versuri (câteva şi în proză), de bună calitate, altfel spus, de un firesc graţios şi inventiv al poantei, al efectelor de umor, ironie, subminare parodică. Nu voi da în această privire de ansamblu nume, preferând să scot în evidenţă bunul gust şi elevaţia neostentativă, dar certă, a tuturor celor care au citit din creaţia lor, ţintele de cea mai mare recurenţă ale hazului (împărtăşit de auditoriu cu autorii) rămânând politichia contemporană, „fantasmele” mariajului, ironic „devoalate”, mai larg, „duelul” de maliţii masculin vs. feminin, în care sexul zis „slab” nu era nicidecum de asociat doar cu tactici ale „defensivei”.

Cum cu aceeaşi ocazie se difuza numărul pe septembrie al revistei „Scârţ!” (Anul VIII, Nr. 87), acasă am avut plăcutul răgaz de a-l parcurge din „scoarţă-n scoarţă”, încântat de caricaturile lui Ciosu (câteva şi ale sărbătoritului Horaţiu Mihaiu, arhitect clujean, prezentat de colegul Viorel Codrescu - COV), puzderie de epigrame reuşite, „recolta” acestui număr sau premiate la numeroase concursuri şi festivaluri, pe care redacţia ţine să le aşeze în „vitrina” rezervată premianţilor (Gura Humorului, Vama, mai aproape de Iaşi, dar şi Maccea/Arad, comentat exigent de I.I. Bencei), „paletă” de ansamblu remarcându-se şi prin pasiunea statornică a unor colaboratori de prim-plan, de asemenea, pentru forme fixe ale poeziei, sonete şi rondeluri. Ar merita, desigur, citate (fără nici un rabat) toate cele peste 60 de semnături ce intră în bogatul şi variatul „cuprins” al numărului, dar neputând să fac asta în limite de spaţiu rezonabile, mă mulţumesc să-i amintesc măcar pe („veterani” sau nu) cei care alcătuiesc nucleul stabil şi foarte productiv al Academiei Libere ieşene: George Petrone, Ion Bolocan, Adrian Grăjdeanu, Daniel Bratu, Nicolae Stancu, Vasile Larco, Sorin Poclitaru, Mihai Olaru, Cătălina Orsivschi, Petru Brumă. Alături de ei, şi critici cu umor, ca Mihai Cimpoi sau Teodor Pracsiu, ori autori pe care nu-i ştiam eu cu o atare înzestrare: Petruş Andrei, Daria Dumescu... Revin şi semnături mai vechi, purtătoare acum de ecouri postume: C. Iuraşcu - Tataia, Jean Buhman... „Revista lunară de cultură, umor şi bună dispoziţie”, cum se autodefineşte, „Scârţ!”, include în diversitatea aperturii şi eseuri, dialoguri, „dueluri” umoristice, evocări, reeditări (din Păstorel, de pildă). Ai ce citi, cu miez şi cu haz în paginile ei. Aşa că: Chapeau bas!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri