În timp ce canicula pârjolește România, iar meteorologii anunță că zilele de foc nu s-au terminat încă, angajații singurei companii producătoare de cuburi de gheață din Iași se pot lăuda muncesc într-unul dintre cele mai răcoroase locuri din Iași: în camera frigorifică sunt -19 grade Celsius, iar în hala de ambalare temperatura e chiar plăcută, de 22 – 24 de grade, când afară sunt 38-40 de grade. Wintop SRL produce 15 tone de gheață la fiecare 24 de ore și livrează cuburile care răcoresc băuturile din majoritatea barurilor și restaurantelor ieșene. La prima vedere, să faci bani „din apă chioară“ ar părea o bună idee de afaceri. „Nu e deloc așa“, spune, pentru Ziarul de Business, Irinel Farcaș (38 ani), antreprenorul care a fondat Wintop SRL pe când avea doar 20 de ani.

Dacă toropiți de căldura urbană din luna lui cuptor v-ați retras sub o umbrelă pe una din terasele din Iași și v-ați răcorit cu o limonadă dintr-un pahar brumat de răcoarea cuburilor de gheață, aproape sigur e că acea răcoare vine de la unicul producător de gheață din Iași. În sezonul de vară, afacerea cu gheață „se încinge“. „Începem în mai și terminăm la 1 septembrie. Iarna, de exemplu, nu pot să susțin patru oameni“. Însă, spune antreprenorul autodidact Irinel Farcaș, „în extra sezon, nu mă mai întreabă nimeni de unde plătesc salariile, chiria și altele. În sezon, când merge bine, toată lumea mă întreabă de afacere. De-a lungul anilor am învățat că din ce facem vara, ținem pentru un an întreg. Mă chinui de 14 ani să fac acest lucru“.

Totul a pornit de la o nevoie pe care studentul Irinel Farcaș a descoperit-o la începutul anilor 2000, în timp ce lucra într-un club din Iași – în anumite perioade, mașina de făcut gheață nu făcea față cererii, iar oferta de gheață de pe piață era ca și inexistentă.

„Firma mi-am făcut-o când eram în facultate. Nu știam ce o să fac cu ea, eram angajat, lucram în altă parte. Și după aceea, în 2008, am lucrat în domeniul HoReCa, la un club. Mă ocupam de aprovizionare, de una, de alta. Și, la un moment dat, am rămas fără gheață. Și tot aveam nevoie de gheață, aveam trei mașini de gheață, nu făceam față. Și atunci nu prea era gheață nici pe la benzinării. În principiu, în perioada aia, în 2008, dacă ar fi spus cineva că vrea să vândă gheață, era ca și cum am încerca acum să vindem aer de la munte îmbuteliat. (…) În primul an, am făcut 30 milioane (de lei vechi) în 6 luni (n.r. echivalentul la momentul actual a 100 de euro pe lună, timp de șase luni). Am vândut, adică, vreo 400 de pungi în jumătate de an. Foarte puțin. Aveam două-trei locații care cereau gheață, atât“.

Cum am mers afacerea de-a lungul timpului

Banii câștigați au fost reinvestiți. Experiența de afaceri a tânărului antreprenor, creștea, de asemenea. Iar încălzirea globală se poate să fi ajutat puțin. Cifra de afaceri a Wintop a crescut constant. Nu mult, dar în cei 18 ani de la înființare din care 14 au fost dedicați exclusiv afacerii cu gheață, firma a înregistrat scăderi ale cifrei de afaceri doar de două ori: în 2013 și în pandemie, în 2020. Anul trecut, Wintop a avut o cifră de afaceri de 1,5 milioane de lei și profit de 829.978 lei. Sunt cifrele obținute dintr-un business pornit fără ajutor financiar din partea părinților, fără fonduri europene, fără investitori, de către un tânăr care a învăţat să facă afaceri pe măsură ce făcea afaceri.

În acest moment, Wintop este singurul producător de gheață din Iași, iar barurile și restaurantele obțin gheața „fresh“ preparată pe plan local. Însă congelatoarele din benzinării și cele din lanțurile marilor supermarketuri sunt pline cu pungile unei alte firme, din Constanța. „În afară de mine, la Iași mai este prezent cu gheață firma Instant Ice, de la Constanța. Are depozit la Frigostar, el a prins tot ce înseamnă lanțuri Peco. Au lanțurile Peco, Metro și câteva supermarketuri. Așa că Instant Ice nu-și mai bate capul cu toate cafenelele mici, locale, vo­lumele sunt mult mai mari la ei. Și nici eu nu am încercat să intru pe piața națională, fiecare e pe segmentul lui“.  „Toți banii pe care i-am produs s-au investit“, spune Irinel Farcaș, „Am făcut credit, am luat o cameră mică frigorifică, după aia încă o mașină de producție și tot așa, o mașină de distribuție. Inițial am început și noi cu Dacia „papuc“, pe vremea aia. Acum avem mai multe dube. Și, ușor, ușor, în funcție de necesitatea pieţei, am crescut treptat. A fost o creștere naturală. Colaboram foarte bine cu barmanii de pe locații, că ei sunt punctul cheie în interacțiunea dintre manager și noi, furnizorii, și tot ei știu ce produse trebuie comandate“.

Numărul clienților în căutare de cuburi de gheață a urcat de la an la an

Pe măsură ce apăreau noi baruri, cluburi sau restaurante, barmanii își schimbau locul de muncă și recomandau furnizorul de gheață și la noile lor locuri de muncă. Așa că numărul clienților în căutare de gheață a crescut de la an la an și cu ei, a crescut și cererea către Wintop.

„La un moment dat, am crescut și nu puteam să mai stau într-un spațiu de 100 de metri pătrați. Din imobilul părinților, ne-am mutat în zona industrială. Avem o hală închiriată de câteva sute de metri pătrați și acolo am făcut un depozit. Și tot am crescut producția de la o tonă pe 24 de ore, la 5 tone pe 24 de ore și anul ăsta am ajuns, după ce am mai făcut anul trecut o investiție, la 15 tone de cuburi de gheață produse în 24 de ore. (…) Am luat o mașină mai mare, am reorganizat programul angajaților, pentru că ziua de lucru nu e de 24 de ore, e de 8. Am făcut credite destul de multe. În sensul că aveam nevoie de camere frigorifice. Mă uitam cât e o cameră frigorifică, vreo 70 – 80 de mii. Am luat credit anul ăsta pe 5 ani. Am consi­derat că în 2 ani, 2 ani și ceva reușesc să-l plătesc. L-am achitat. Bun. Ce mai trebuie? Mașină mai mare. (…). Când le vezi funcționale pe toate, și după o vară în care ai reușit cu bune, cu rele, să termini, e o satisfacție“.

Lunile de foc din punct de vedere termic sunt luni de foc pentru fabrica de gheață de la Iași din punctul de vedere al activității. În timp ce mașinile de produs gheață funcționează, câțiva angajați cântăresc, ambalează și depozitează în camera frigorifică pungile cu gheață, iar livratorii pornesc pe traseu cu sute de kilograme de cuburi care vor ajunge în aceeași zi în paharele sau în frapierele din HoReCa ieșeană.

Gheața vândută în lunile mai – septembrie trebuie să acopere cheltuielile firmei pe tot anul

Ingredientele principale în produsul Wintop sunt apa și curentul electric. Apa, chiar daca e furnizată de ApaVital, e dusă periodic la analize la DSP, spune Irinel Farcaș. Antreprenorul visează la ziua în care va putea să investească în propria hală de producție, iar energia electrică s-o producă cu ajutorul panourilor solare: „Acum sunt în chirie. Aș dori spațiul meu, dar după 14 ani încă n-am ajuns la nivelul să pot să-mi permit, pentru că tot am investit. Utilajele sunt scumpe, doar izolația din spate e undeva la 8 – 9 mii de euro. Plus că mașinile se strică. Chiar acum am una la Bacău, în service. Cu banii câștigați din mai până în septembrie trebuie să am și de investiții, și pentru plata salariilor, a chiriei și a facturilor pentru tot anul. După septembrie, cererea de gheață scade. Mai e o săptămână, între Crăciun și Revelion, când mai e ceva cerere, apoi ianuarie și februarie sunt luni moarte“.

Sculpturile în gheață costă între 1.200 și 1.400 de lei

Pentru nunțile cu dichis, pentru botezuri, pentru evenimente organizate de unele companii sau restaurante, Wintop poate să creeze și sculpturi din gheață. Doar în 3-4 locuri din țară de mai fac, spune Farcaș, care enumeră București, Cluj și Constanța ca fiind județele care se mai pot mândri cu astfel de produse de artă efemeră.

„Am văzut în alte țări, nu ai deloc informații în România legat chestia aia. Se mai fac doar în 3-4 locuri din țară, la București, Cluj și Constanța, așa că am căutat în afară utilaje care se producă blocuri de gheață. Și am încercat. Nu este o piață deschisă. Am mers cu sculpturi de gheață la vreo 7-8 restaurante. Valoric, am început de la 800 lei la vremea aia. Acum e pe la 1.200 – 1.400 de lei o sculptură din gheață, indiferent de model“.

Sculpturile sunt tăiate din blocuri de gheață de un metru înălțime, late de jumătate de metru. „Dar sculptura, în sine, diferă ca grosime, în funcție de forma care i se dă. În principiu, spune Irinel Farcaș, la o temperatură ambientală de 22-24 de grade, grosimea sculpturii scade cam 4-5 centimetri din exterior spre interior în decurs de opt ore“. Puțini clienți comandă însă aceste sculpturi, deși sunt pe placul tuturor. „Sunt printre primele cheltuieli pe care le taie de pe listă cei care se pregătesc să-și facă o nuntă, în condițiile în care totul se scumpește“.

Ar face tot afaceri cu gheață dacă ar fi s-o ia de la capăt?

Afacerea a crescut cu greu, dar satisfacția de a fi realizat-o de la zero și de a simți că aduce o contribuție în rândul altor businessuri din Iași îl face pe Irinel Farcaș să cadă serios pe gânduri la întrebarea „Dacă ar fi s-o luați de la capăt ați face tot businessul ăsta?“. „Pfuuu… (urmat de multe de gândire e prima reacție a antreprenorului). În ce privește cunoștințele acumulate, mi-ar fi ușor acum. Din punct de vedere financiar, când știu că n-am avut fonduri… După 14-16 ani… La un moment dat ai niște satisfacții, în sensul că știi că oferi ceva. În Iași, gheață se ia de la mine. Noi, între noi, ne cunoaștem furnizorii din HoReCa, ne mai întâlnim la evenimente. E o comunitate plăcută, din punctul meu de vedere. În fiecare an am un moment, în timpul verii, când îmi zic că gata, e prea mult pentru mine. La mine nu există weekend, luni, duminică, concediu. N-am mai luat vara concediu de nu știu câți ani. Și sunt mereu în criză de timp. Se mai strică o mașină, de transport, trebuie să rezolv, se strică o mașină frigorifică, la fel. Dar toamna mă mai relaxez oleacă și simt o satisfacție, că a mai trecut un an. Și e o realizare“.

Publicitate și alte recomandări video