Persoanele care au fost diagnosticate cu COVID-19 remarcă în mod constant o oarecare reticenţă din partea celor din jur, care se tem că ar putea fi îmbolnăviţi de aceştia, chiar dacă au trecut de perioada în care au fost contagioşi sau chiar s-au vindecat între timp. „S-a confruntat cineva cu stigmatizare pentru că a fost infectat cu COVID? Să vezi cum oameni apropiaţi se feresc de tine deoarece cred, chiar dacă au trecut cele 14 zile de izolare, plus încă cel puţin o săptămână de când s-a produs infectarea, că încă eşti contagios? Să simţi că se trag de lângă tine, evită să te viziteze crezând că virusul stă prin casă? Sau evită să servească o cafea, crezând că se pot infecta din ceaşcă sau pahar?”. Asta a povestit o femeie, membră a unui grup de socializare între pacienţii cu COVID-19, postare care a adunat numeroase aprecieri dar şi comentarii similare din partea altor „colegi de suferinţă”. Aceasta a mai precizat că şi-a pierdut prieteni vechi, care au fost contacţi direcţi de-ai săi, după ce i-a sfătuit să se testeze şi le-a recomandat să fie atenţi la ce simptome au. Specialiştii spun că astfel de suferinţe ale celor care au avut covidoză nu sunt o raritate, ci un adevărat fenomen.

Psihiatrul: De ce se teme lumea?

Psihiatrul ieşean Ovidiu Alexinschi este de părere că această stigmatizare este dată atât de neîncrederea oamenilor în existenţa virusului, de lipsa de informare, cât şi de o utilizare peiorativă a cuvintelor. „Dacă spunem despre cineva că este «infectat», «contagios», acestea sunt cuvinte care par că depăşesc cadrul normal. Cei care nu înţeleg despre ce este vorba au senzaţia că a avea COVID este ceva extrem de negativ, şi care poate să aibă consecinţe asupra relaţionării. Acestea denotă necunoaştere. Nediscutarea problemelor, neînţelegerea cursului şi a evoluţiei naturale a bolii poate duce la asemenea interpretări. Lumea se teme, mai ales că nimeni nu a fost pregătit pentru asta”, a explicat dr. Ovidiu Alexinschi, medic primar psihiatru şi director medical al Institutului de Psihiatrie „Socola” din Iaşi. Specialistul mai spune că această excludere socială are un impact psihic puternic asupra celor implicaţi. Pe lângă faptul că sunt nevoiţi să stea în spital, izolaţi la domiciliu sau că trebuie să întrerupă legăturile cu cei cunoscuţi pentru a-i proteja, ajung să fie respinşi, chiar dacă s-au vindecat.

„O hiperbolizare a problemei”

„Este vorba despre interpretarea informaţiilor, de înţelegerea unei probleme medicale, trebuie să fim conştienţi că este o problemă medicală, un virus prin care o persoană trece, se vindecă, unii fără probleme, alţii mai greu, însă per total nu reprezintă un asemenea pericol încât să excludem social pe cineva. Nu este ciumă, nu este holeră, este un virus într-adevăr periculos la anumite grupe de risc, însă există o hiperbolizare a problemei”, a mai completat specialistul ieşean.

Luna trecută, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii identifica în primele şase luni ale pandemiei peste 600 de cazuri de violenţă, hărţuire sau stigmatizare a personalului medical şi a pacienţilor depistaţi pozitiv, fiind vorba despre incidente produse în peste 40 de ţări. Un caz foarte cunoscut la noi în ţară a fost cel al unei asistente medicale din Galaţi care lucra într-un spital COVID şi căreia vecinii i-au aruncat cu clor pe uşa de la apartament, şi pe care la un moment dat au dat-o afară din magazinul blocului, din cauza locului ei de muncă.