A judeca oamenii în primul rând după locul naşterii reprezintă, de multe ori, o imensă eroare. În politică, în sport, în toate domeniile. Importante sunt acţiunile fiecăruia, nu doar localitatea scrisă în buletin. La Politehnica Iaşi, de pildă, ieşeni get-beget au stors clubul fără nicio remuşcare, ducându-l la sapă de lemn, în timp ce băcăuanul Andrei Cristea a dat o mulţime de exemple de ataşament faţă de echipa simbol a oraşului care l-a adoptat: a jucat accidentat, a împrumutat clubul cu bani, a acceptat reduceri salariale.

Din fericire pentru fotbalul ieşean, rămas mult timp în mediocritate mai ales din cauza ipocriţilor şi incompetenţilor care clamau că le curge sânge „alb-albastru” în vene, dar jupuiau clubul care i-a făcut oameni, în ultima perioadă au apărut raze de speranţă şi de la persoane cărora radicalii locali nu le pot pune eticheta de venetici.

Mai întâi, Ciprian Paraschiv a renunţat la un post foarte bunîn cadrul Federaţiei de Fotbal pentru a se întoarce acasă, unde a preluat preşedinţia unui club înglodat în datorii şi plin de sinecurişti. Şi chiar dacă nu a făcut decât un pas înspre mult aşteptata reformare a clubului şi nu a reuşit echilibrarea financiară, aspect greu de atins peste noapte, ţinând cont de dimensiunea dezastrului care era în Copou, Paraschiv a punctat puternic prin dedicare şi salvarea echipei de la retrogradare.

Acum a venit rândul celui mai mare fotbalist ieşean din toate timpurile, Daniel Pancu, să rişte enorm pentru a veni acasă. Pancu a lăsat postul de preşedinte al unui club de mare tradiţie, unde este legendă, Rapid Bucureşti, pentru a deveni antrenorul Politehnicii. A plecat de la un salariu mare, sigur, pe care-l încasa fără nicio bătaie de cap, de lângă o galerie care-l susţinea necondiţionat, pentru a veni la un club înglodat în datorii, fără jucători, pe cel mai instabil post din fotbal. În plus, mutarea i-a scos din buzunare şi mulţi bani din publicitate.

Descălecarea lui Pancu în Copou a stârnit reacţii aprinse, de la bucurie aprigă la contestări virulente. Cea mai importantă, că nu iubeşte Iaşul, pe care l-a trădat când a ales să joace la Vaslui. Acuzaţia nu stă în picioare. Pe lângă aproape 500 000 de euro pe care i-a băgat în fotbalul ieşean prin vânzările sale la Rapid, Cesena şi Beşiktaş, Pancu a dat, periodic, bani Politehnicii, din buzunarul lui. Deşi era departe de casă, a plătit prime pentru jucători, a cumpărat echipamente, materiale sportive. Iar la Vaslui a ajuns după ce a fost refuzat de Poli, care i-a închis de două ori uşa în nas atunci când şi-a exprimat dorinţa de a reveni în Copou, fără a cere favoruri financiare deosebite! Orgolios, rănit, „Diamantul din Nicolina” nu a ştiut să gestioneze episoadele din punct de vedere al comunicării. A plecat pe drumul lui, spunând abia miercuri de ce a ales o cale în care nu s-a regăsit, drept dovadă şi divorţul de trupa lui Porumboiu, după doar cinci meciuri. Mai mult, şi-a cerut şi scuze pentru alegerea de acum un deceniu. În paranteză fie spus, ultraşii locali ar trebui să nu uite, de exemplu, că aprigii olteni l-au iertat rapid pe idolul lor, Ilie Balaci, că a jucat două sezoane la Dinamo, iar dinamoviştii îl apreciază mult şi acum pe fostul stelist Dănciulescu.

Contestatarii îi mai reproşează lui Pancu şi rezultatele obţinute la Rapid. Uitând că giuleştenii au fost lăsaţi de ieşean la un punct de elită înaintea play-off-ului Ligii a II-a şi au ratat accederea în Liga I din cauza sprintului foarte slab de final al „specialistului promovărilor” Dan Alexa, propus insistent apoi la Poli.

Apoi, într-un moment în care Juventus i-a dat pe Buffon ori Cristiano Ronaldo pe mâna lui Pirlo, care nu are licenţa PRO, frâiele lui Chelsea au fost preluate de un alt fost mare jucător, Lampard, căruia nu i s-a uscat cerneala pe carnetul de antrenor, iar FC Botoşani a fost dus în Europa de un tehnician aflat la debut, Marius Croitoru, există destule persoane care pun pe tapet lipsa de experienţă a lui Pancu.

Acesta se bucură însă de sprijinul multor oameni, inclusiv din garda veche a fotbalului ieşean, care au pus pe tapet multiplele atuuri ale „Diamantului din Nicolina”: faptul că a furat meserie de la nume uriaşe precum Lucescu ori del Bosque, pasiunea dusă la extrem, aproape de nebunie, foamea imensă de rezultate, prestanţa pe care o va avea în vestiar datorită pedigree-ului de fotbalist, capacitatea de mobilizare etc.

Dacă Pancu va reuşi la Poli rămâne de văzut. Pentru tot ceea ce a făcut pentru Iaşi, pentru toţi banii daţi Politehnicii, pentru faptul că a renunţat la multe şi îşi riscă, probabil, chiar şi cariera de antrenor prin venirea în Copou, el trebuie apreciat, sprijinit. Inclusiv de primarul Chirica, cel care, preferând să rămână cuplat cu trecutul ceţos, a ratat posibilitatea de a scoate maximum din „baia media” fără precedent avută în Copou, în an electoral, ca urmare a sosirii lui Pancu.

Şi chiar dacă răbdarea nu este o virtute a plinului de trofee fotbal ieşean (sic!), actualul antrenor merită şi să fie cauţionat un timp, până va reuşi să închege o echipă din foarte subţirica materie primă pe care o are la dispoziţie la un club cu datorii de circa 1,4 milioane euro, fără surse clare de finanţare.