O altă minunată lume nouă

Nu demult, Elon Musk, cofondatorul companiei Tesla, şi-a exprimat opinia că într-un viitor nu prea îndepărtat oamenii vor deveni simple animale de companie ai roboţilor.

Conform lui Musk, acesta e viitorul care ne aşteaptă. Cu alte cuvinte, roboţii vor poseda un grad de inteligenţă atât de avansat încât omul nu va avea posibilitatea să comunice cu ei.

Ne-am obişnuit cu ideea că doar materia biologică, ajunsă la un anumit stadiu de dezvoltare, posedă inteligenţă şi, bineînţeles, conştiinţă. Însă iată că în zilele noastre ipoteza aceasta tinde să fie dată peste cap. În fiecare zi trăim un acut sentiment de nesiguranţă legat de faptul că în materia anorganică se pot stoca mult mai multe informaţii decât în materia cenuşie a fiinţelor biologice. Şi acest fapt, ne creează în organism o stare de alertă ce creşte pe măsură ce noua ştiinţă şi noua tehnologie progresează.

Acum a devenit din ce în ce mai limpede că inteligenţa artificială e capabilă nu numai să stocheze cele mai diverse informaţii, dar să le şi proceseze într-un timp mult mai scurt decât inteligenta umană. Şi faptul acesta iarăşi ne nelinişteşte. Ne gândim că totuşi, indiferent de performanţele obţinute de IA, omul e superior, fiindcă posedă sentimente şi conştiinţă. Nu ne punem însă întrebarea dacă la un moment dat şi această inteligenta, prin acumulare şi procesare de informaţii, ar putea, la un moment dat, să posede emoţii, simţuri şi chiar conştiinţă.

De altfel, dacă stăm să ne gândim mai bine, trupul nostru nu-i altceva decât o carcasă care adăposteşte şi hrăneşte spiritul. Dar poate că spiritul nu are nevoie neapărat de o carcasă biologică pentru a se dezvolta? Între organic şi anorganic spiritul poate alege unde să se manifeste. Plecând de aici, trebuie să ne punem întrebarea ce sunt, în fond, conştiinţa şi raţiunea, şi tot ce se numeşte viaţă…

Nu de mult, cercetătorii din industria IT erau preocupaţi să copieze şi să stocheze pe anumite medii de stocare toate informaţiile legate de psihicul uman, inclusiv să copie acele informaţii ce ţin nu numai de conştient, ci şi de subconştient şi de inconştient. Cu alte cuvinte erau preocupaţi să stocheze şi să multiplice toate datele legate de eul nostru profund. Nu ştiu în ce măsură au reuşit sau nu. Numai simplul fapt că şi-au propus să facă acest lucru trebuie să ne pună pe gânduri. Nu mă întrebaţi de ce. Puteţi trage şi singuri concluziile necesare.

Odată ce acest transfer ar deveni posibil, atunci psihicul uman ar putea fi transferat în memoria oricărui robot, care astfel ar dobândi datele unei fiinţe înzestrate nu numai cu intelect, ci şi cu conştiinţă şi un anumit comportament. Practic am putea produce roboţi având diverse prototipuri umane, mult mai înzestrate decât noi.

A sosit timpul să ne trezim din adormire. Va trebui să ne adaptăm la noua realitate şi la noile schimbări ce vin în avalanşă peste noi. Va trebui să devenim altfel de fiinţe ca să putem supravieţui.

Probabil că inteligenţa artificială, în ciuda tuturor reglementărilor de folosire a ei şi a semnalelor de alarmă trase în mass media şi în sfera politică, o să dobândească puteri sporite în viitor, astfel că, vrem sau nu vrem, omul va deveni atât de dependent de maşinile hiper-inteligente create de el, încât întreaga lui existenţă va depinde de ele. El va deveni o simplă jucărie în mâna roboţilor creaţi de el.

Dar ce grad de inteligenţă vor poseda roboţii? De câte ori inteligenţa lor va fi mai mare decât cea a omului? De zece, de douăzeci, de o sută, de o mie de ori sau chiar mai mult?

Între noi şi roboţi va fi o diferenţă probabil la fel de mare ca între un câine, o pisică şi un om. Sau poate ca între o insectă şi un om.

Având astfel de capacităţi, cum se vor raporta roboţii la civilizaţia şi istoria umanităţii? La cultura noastră şi bunurile spirituale cu care ne mândrim, dar pe care am început să le ignorăm? La limbajul, la tradiţiile şi la trăirile noastre? Vom putea comunica într-un fel cu ei altfel decât formal?

Cum li se vor părea operele lui Homer, Dante, Petrarca, Shakespeare, Eminescu, Caragiale sau Eugen Ionescu? Cum vor percepe, de pildă, Simfonia a 9-a şi întreaga muzică lui Beethoven sau Concertele Brandenburgice ale lui Johann Sebastian Bach? Cum vor percepe muzica lui Mozart, Ceaikovski sau Enescu? Poate că simfoniile marilor compozitori ai lumii, în urechile lor, nu vor suna diferit decât sună astăzi un ţârâit de greier ascuns în iarbă.

Articolul face parte din seria „Trebuie să ne temem sau să ne bucurăm de dezvoltarea AI?”, tema de meditaţie propusă de redacţie colaboratorilor de la pagina de Opinii, la sfârşitul anului 2023.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

Publicitate și alte recomandări video