O biografie pasionantă

O alegere interesantă și într-un fel neașteptată a făcut Lilia Calancea pentru cartea pe care o semnează în seria de „Biografii romanțate” de la editura Polirom: este vorba de Rodica Ojog-Brașoveanu (1939-2002), cunoscuta și prolifica autoare de romane polițiste. Cartea (cu titlul complet Rodica Ojog-Brașoveanu: 320 de pisici în Cimitirul Bellu) respectă tipicul colecției, dar se distinge prin compoziția originală și prin legătura afectivă specială pe care Lilia Calancea o stabilește cu personajul al cărui destin îl reconstituie cu neascunsă admirație. Fără să fie numaidecât spectaculoasă, biografia Rodică Ojog-Brașoveanu este, în mai multe privințe, ieșită din comun. Studentă, e arestată și anchetată pentru că își manifestase public sprijinul pentru Revoluția maghiară din 1956. Va fi obligată să se „reabiliteze” lucrând într-o fabrică și – condiție suplimentară – obținând distincția de „fruntașă în producție”. Se căsătorește cu descendentul unei familii cu lustru aristocratic, dar mariajul e un eșec. Urmează facultatea de drept, practică avocatura vreme de câțiva ani, dar îl cunoaște pe actorul Cosma Brașoveanu cu care se căsătorește și de care o va lega o iubire pasională. Soțul este de altfel cel care o va îndemna să scrie, romanele ei cunosc un uriaș succes. Devine scriitor profesionist, câștigă destul încât să-și facă viața plăcută. Ea și Cosma au masa lor la Casa scriitorilor, își permit călătorii în străinătate. Din păcate, succesul, iubirea și bunăstarea nu o feresc de evenimente tragice: moartea lui Cosma, care o lasă neconsolată, moartea fratelui pe care, cu un mare efort de imaginație și folosind tot felul de „trucuri”, o ascunde mamei etc. Moare la doar 63 de ani, cărțile ei se vând și astăzi foarte bine.

E limpede că Lilia Calancea o admiră ca scriitoare și are totodată o remarcabilă capacitate de identificare existențială. Alegerea modalității narative e semnificativă în acest sens: avem a face cu un fel de confesiune a Rodicăi, întreruptă de pasaje – tot la persoana întâi – unde „vocea” este a autoarei cărții. Alternanța dintre cele două „voci” contribuie la impresia de identificare de care vorbeam. Așa se face că Lilia Calancea pare că-și asumă aspirațiile, bucuriile, necazurile Rodicăi Ojog-Brașoveanu. Distanța temporală este abolită, ai zice că Rodica își povestește viața sub ochii noștri. Luăm cunoștință cu personajele ei din romane, cu ticurile, obiceiurile și curiozitățile lor. Tot ce ține de viața ei personală este prezentat cu o discreție ireproșabilă. Percutante sunt secvențele onirice, incluzând dialoguri cu un personaj imaginar. Nu mai puțin notabil este interesul pentru figuri exotice, oarecum extravagante, precum Nadia Gray (actrița care m-a fascinat și pe mine și despre care am scris un text acum mai bine de două decenii) sau Lisette Verea.

Cartea confirmă cu prisosință calitățile de romancier ale Liliei Calancea: imaginație, virtuozitate narativă, capacitate de a crea personaje ce se țin minte, autenticitate, lipsă de complexe în confesiuni. Crescută în Moldova sovietică și citind cărți cu alfabet chirilic, Lilia Calancea descoperă literatura română grație unui roman de Rodica Ojog- Brașoveanu. Această biografie (cu multe elemente autobiografice) este totodată, în chip firesc, o declarație de dragoste și de recunoștință.

Alexandru Călinescu este profesor emerit la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

Publicitate și alte recomandări video