anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

O călătorie ratată

GALERIE
alexandru calinescu
  • alexandru calinescu
- +

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

Într-o carte care se recomandă ca fiind de „istorie culturală” şi care se intitulează Călători români privind pe fereastra trenului (Polirom, 2020), Radu Mârza îşi propune să comenteze mărturiile unor autori din secolele XIX şi XX, călători în ţări străine graţie facilităţilor oferite de calea ferată. Aşa cum titlul o indică, este privilegiată privirea pe care călătorul o îndreaptă către spaţiul exterior, nefiind însă uitate alte implicaţii ale călătoriei - relaţia cu ceilalţi pasageri din compartiment, viteza de deplasare a trenului, gările ca repere inconturnabile etc. Premisele sunt interesante şi seducătoare, cartea însă dezamăgeşte. Autorul nu aduce mai nimic nou faţă de studiile, fundamentale, semnate de Mircea Anghelescu şi de regretatul Florin Faifer, iar muntele de referinţe bibliografice dă naştere unor mult prea firave comentarii, ca atunci când citarea unei cărţi savante de Micheline Nilsen vine să „blindeze” această afirmaţie de o dezarmantă banalitate: „Aşa cum arată Micheline Nilsen, căile ferate sunt instrumente ale progresului” (afirmaţie pe care, de altfel, Radu Mârza o face în repetate rânduri). Primul călător român cu trenul este Petrache Poenaru, care ne face cunoştinţă cu cea dintâi linie feroviară din lume, Manchester-Liverpool. Îi urmează, în cercetarea lui Radu Mârza, Ion Codru Drăguşanu, George Bariţ, Nicolae Filimon („primul turist român”), A.D. Xenopol, Iosif Vulcan, Nicolae Iorga, Sadoveanu, Rebreanu şi Demostene Botez. Sunt avute în vedere textele cu caracter memorialistic şi sunt lăsate deoparte operele de ficţiune. Chiar şi aşa, materia era destul de bogată, dar observaţiile valide sunt parazitate de mulţimea banalităţilor şi de precaritatea exprimării.

Voi da o serie de exemple pentru că mi se pare important să vedem cum se poate mima discursul „ştiinţific”. Iată o propoziţie desprinsă parcă dintr-o piesă ionesciană: „viteza deplasării împiedică vizitarea unor localităţi”, de unde se poate deduce că dacă trenul ar merge mai încet, călătorul ar putea sări din vagon când garnitura intră în localitate, ar putea vizita „obiectivul” respectiv şi şi-ar putea recupera locul când trenul părăseşte localitatea. „Atunci când descrie peisajul traversat de tren, Iosif Vulcan nu se lasă cuprins de romantism, ci dimpotrivă, povesteşte cu precizie, aproape cu severitate, dar în acelaşi timp cu simpatie”. A povesti peisajul cu severitate! „Pentru Iosif Vulcan, italienii sunt vorbăreţi, norvegienii melancolici, românii sunt veseli şi mişună în jur...” (asta apropo de „tipologiile etnice” pe care călătorii „le exersează chiar în timpul călătoriei”). Iorga, foarte sensibil „la locul românilor în istoria locurilor traversate de tren”, este „un călător militant care îşi strigă (…) doctrina Transilvaniei româneşti, inclusiv când priveşte pe fereastra trenului”. A-ţi striga doctrina pe fereastră, ce exemplu înălţător de patriotism! Gările sunt - poate nu aţi ştiut - „locuri unde se manifestă oamenii”. „Portul din Rotterdam este desenat prin mijloace aproape vizuale, dar şi auditive, pentru că este viu, freamătă, pulsează” (clişeele şcolăreşti sunt prezente la tot pasul). „Răspunsul (lui Demostene Botez, n.m.) nu este unul simplu, ci dezvoltat, şi autorul are capacitatea să picteze din cuvinte peisajul deluros.” Autorul e un virtuoz al locului comun: „în scriitorul Nicolae Filimon (…) descoperim un călător atent la mai multe aspecte interesante”, „Filimon diferă considerabil de aceştia, printr-un plus dat de câteva elemente”, „într-un stil umoristic, autorul constată…”, Iorga „urmăreşte mai ales prezenţa umană, punctând priveliştea satelor de moţi” („a puncta” şi „a documenta” sunt două formule favorite) ş.a.m.d. Când vorbeşte despre gări, Radu Mârza îi introduce - insistent - pe hamali printre „organele autorităţii”, aflate în „ipostaze oficiale”; curios efect de perspectivă, ceea ce îl face să urmărească atent „preocupările călătorului (…) vizavi de hamal”. Foarte supărătoare sunt şi repetiţiile, uneori la câteva rânduri distanţă, ca la pagina 55.

Frumoase sunt, în schimb, ilustraţiile, cărţi poştale aflate în colecţia autorului. Altfel, încercarea lui Radu Mârza de a ne fi ghid într-o călătorie care se anunţa promiţătoare este un eşec. Am dus-o până la capăt din obligaţie profesională: mărturisesc însă că am fost tentat să cobor la prima staţie.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Alexandru LĂZESCU

Opțiunile geopolitice ale Europei în confruntarea dintre America și China

Deşi europenii au evitat până acum, în general, să adopte o atitudine excesiv de contondentă în raport cu China şi nici nu s-au raliat poziţiei americane, pe care totuşi o împărtăşesc în mare parte, au devenit tot mai îngrijoraţi şi mai iritaţi de atitudinea tot mai agresivă a Berlinului.

Filmuletul zilei

opinii

La masa oficială

Nichita DANILOV

La masa oficială

În aparenţă, înfăţişarea bonomă lui Medvedev degaja linişte şi echilibru. Dar asta era doar aparenţă. Căci pixul pe care preşedintele îl învârtea între degete în timp ce stătea în prezidiu exprima destul de multe. Nesiguranţă? Plictiseală? Nerăbdare?

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dana ȚABREA

Viaţa ca teatru, omul ca spectacol

Dacă viaţa ar fi asemenea unei scene de teatru, atunci omul nu ar putea fi decât actor sau spectator. Metafora vieţii ca teatru, în sensul scoaterii din context a replicilor lui Jaques din As You Like It de William Shakespeare, conduce la o interpretare prejudiciată („Lumea-ntreagă e o scenă şi toţi oamenii sunt actori”). 

Ultimele zile

Michael ASTNER

Ultimele zile

După ce petrec săptămâni bune la ţară, la Amnaş, cum-necum vine momentul în care parcă simt că gata, ajunge. Şi asta dincolo de eventualele chestiuni concrete ce-ar fi de rezolvat la oraş. Iar din momentul acela, al fixării datei plecării, ultimele zile capătă un ritm şi-un conţinut al lor: încep să pregătesc curtea şi casa pentru absenţa mea, să fac, adică, oareşce ordine, să fac curat etc.

pulspulspuls

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

O mare minune dumnezeiască la saloanele Covid de la Iaşi

Pentru că e uichend, haideţi să fie, conform tradiţiei, tot fără politichie, deşi e campanie. 

Caricatura zilei

Dacia Debut

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.