O caruta, un cal, un cetatean si autoritatea

"— Domnu’ politai, da’ ce vina am eu ca a sarit roata la caruta chiar pe linia de tramvai?

— Cum ce vina ai?! Ti-ai verificat roata cand ai plecat de-acasa?!

— Da’ eu credeti ca mai am timp sa ma uit la roti? Alaltaieri am fost si-am cumparat o caruta de lemne, ca muream de frig cu copiii in casa. A dat frigul de doua saptamani, au stat cu paltoanele pe ei. S-a mai stricat si soba, fum de nu se vede om cu om, au bietii copii funingine si-n urechi. In padure, noroi, drum greu, am muncit calu’ de-am crezut ca moare pan-acasa. Ieri mi s-a-mbolnavit nevasta, du-o la spital, vino-napoi, spala copiii, c-aveau si-n cur funingine, da-le de mancare, culca-i, can’ naiba sa ma mai uit la roti?! Acu’ ma duceam la spital sa-mi iau nevasta, c-acolo-i si mai frig ca acasa. Roata a sarit can’ sa-ntorc caruta, ca era veche. Da’ e vina mea ca s-a blocat chiar pe linia de tramvai? Asta-i curat ghinion, ca nu’s ce am de vreun an de zile, parca m-a uitat Dumnezeu.

— Domnule, pe autoritate nu o intereseaza ghinionul tau. Tu ai auzit ca n-ai voie de la primar cu caruta prin oras?

— Da’ ce sa fac, domnu’, daca stau la casa in oras. Sa omor calu’?

— Nu mai poate autoritatea de calu’ tau. Zi mersi ca nu l-a calcat tramvaiul. Da’, ia sa vad, stopuri reflectorizante ai?

— Aveam, sa mor io daca n-aveam, da’ s-au spart cand a sarit roata de la caruta. Uite colo, pe jos.

— Ba, tu-ti inchipui ca autoritatea are timp sa stea sa caute cioburile de pe jos?

— Domnu’ politai…

— Ce domnu’ politai, ba? Lampion de semnalizare ai?!

— Lampion? Cum adica lampion?!

— Lampion de semnalizare, cetatene, nici nu stii ce-i ala lampion de semnalizare?!

— Aaaa, lampion de semnalizare. De ce nu spuneti asa? N-am.

— Indraznesti sa-mi spui ca n-ai lampion de semnalizare?!

— Aveam, domnu’, zau c-aveam, da’ l-am imprumutat la un vecin sa scoata niste vin din beci, ca nu si-a tras lumina acolo. Are beciu’ adanc, multe scari, s-a-mpiedicat, s-a dus de-a berbeleacu’ peste scari si mi-a spart bunatate de lampion. Ce vina am eu ca nu si-a tras vecinu’ lumina in beci, a cazut de-a berbeleacu’ si mi-a spart lampionu’? N-am nici o vina. Eu is om de treaba, i l-am imprumutat. Acu’ ce sa fac? Sa-i iau gatu’ pentru un lampion? Parca are el vreo vina? Si el e om de treaba, da’ se mai impiedica omu’…

— Uite ce e, nene, autoritatea n-are nimic cu matale, cu roata matale, cu calu’, cu lampionu’ si cu vecinul care a cazut in beci. Eu stiu ca statu’ ma plateste sa pastrez ordinea, ca, daca n-am fi noi, s-ar duce dracului de rapa. Amenda!

— Lasa, domnule, omul in pace! se aude o voce din multime. Nu vezi ca-i vai de capul lui? Nu vezi ca are o droaie de copii si nevasta bolnava?

— Asa, domnu’, ziceti-i! Si-s si orfan! N-am un ajutor de nicaieri! Mama si tata au murit cand aveam vreo cincisprezece ani. A trebuit sa muncesc singur.

— Nu te baga, domnule, in treburile autoritatii, ca de-aia e dezordine in tara asta. Face care cum vrea. Asta-i democratie? Democratia-i cum va spun eu. Legea nu-i tocmeala! Platesti amenda sau te trezesti ca mai faci si parnaie!

— Cat, domnu’?

— Doua su’ de lei!

— Vai, vai, pai sa am banii astia m-as insura!

— Cum, ba, tu nici nu esti insurat?!

— Ba da, domnule. Asta-i, asa, o vorba. Nu-mi puteti face o reducere?!

— I-auzi colo. Da’ flori nu vrei? Crezi ca esti la iarmaroc? Plateste sau te mananca parnaia!

Omul cauta in captuseala hainei si scoate un portofel jerpelit.

—    Domnu’ politai, lasati, domnule, omul in pace, ca-i vai de capul lui, mai spune cineva din multime. Mai bine v-ati duce in centru sa faceti ordine, ca vin eu acum de-acolo si-am auzit niste actori care joaca o piesa de teatru in care spune numai injuraturi si cuvinte porcoase".

Text aparul in Suplimentul de cultura (suplimentuldecultura.ro)