Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a ajuns să adune aproape 800.000 de costume sau piese componente ale acestora. „Deși recondiționarea poate masca trecerea timpului, atingând materialul, se poate simți adevărata vârstă a rochiilor”
În teatru totul se refolosește, de la materialele de decor, cum ar fi lemnul și metalul, până la costume. Astfel, Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a ajuns să adune aproape 800.000 de costume. Deși încă se creează costume noi, dacă se găsesc printre cele vechi unele care se potrivesc și pot fi ajustate sau modificate, acestea sunt reutilizate. Restul costumelor sunt păstrate cu mare grijă, depozitate într-un spațiu unde podeaua este stropită periodic cu naftalină, iar din când în când sunt trimise la curățat. Toate acestea sunt făcute pentru ca trecerea timpului să lase cât mai puține urme asupra aspectului costumelor.
Diferența dintre pasiune și un simplu job făcut doar pentru bani este acea frământare care nu te lasă în pace pentru că îți pasă
Mariana Lazăr, este costumier de peste 30 de ani sau cum ar spune ea, „un soi de piele a actorului”. Aceasta afirmă că „nu există loc mai frumos pe lume decât teatrul” și nu-și poate imagina făcând altceva. Ea spune că fiecare zi aduce ceva nou, niciodată nu e la fel. Noaptea visează costumele și nu poate dormi dacă știe că ceva nu este pregătit. Aceasta este, spune ea, diferența dintre pasiune și un simplu job făcut doar pentru bani, acea frământare care nu te lasă în pace pentru că îți pasă. „Cu cât vii mai sărac, cu atât pleci mai bogat în momentul când pleci din teatru”, adaugă Mariana.
„La început, mi se părea o lume plină de magie, eram fascinată. Pierdeam noțiunea timpului, uitând când trebuie să dorm sau să mănânc, pentru că, stând lângă ei (actori), mă lăsam absorbită de poveștile lor și uitam de mine. În teatru, veneai din pasiune, nu pentru bani, niciodată nu s-au câștigat mulți bani aici. Lumea crede că în teatru se câștigă bine, dar, de fapt, toți veneau din dragoste pentru artă. Când mergeam în turnee, fiecare împărțea ceea ce avea. E greu de descris cum era atunci”, a declarat Mariana Lazăr.
Încă mai avem costume de teatru vechi, teatru de epocă
Mariana Lazăr spune că atât costumele, cât și marii actori pe care acum îi consideră prieteni, au făcut-o să se îndrăgostească de teatru și să-l considere a doua ei familie. Totuși, există câteva costume deosebite pe care le prețuiește în mod special și le păstrează cu grijă, încercând să le protejeze de trecerea timpului.
Legendă: Costumul purtat de Teofil Vâlcu în piesa de teatru „O noapte furtunoasă”
Legendă: Costumul purtat de Teofil Vâlcu în piesa de teatru „Apus de soare”
„Acesta este un costum din „O noapte furtunoasă”, purtat de fostul director al Teatrului Național, Teofil Vâlcu, care a avut un rol remarcabil nu doar în această piesă, ci și în „Apus de soare”, unde l-a interpretat pe Ștefan cel Mare. Vorbim despre actori de mare calibru, de care astăzi poate nu se mai amintește atât de des. E vorba de timp, teatrul se transformă în timp. Pot spune că eu am prins un timp, iar acum prind alt timp, dar astea-s costume adevărate de teatru, pe când, acum se mai fac foarte puține. Totul este modern, dar încă mai avem costume de teatru vechi, teatru de epocă”, a declarat Mariana Lazăr.
Legendă: Rochia purtată de Miluță Gheorghiu și Petru Ciubotaru în piesa de teatru „Chirița în provinție”
Rochia cântărea aproximativ șase kilograme, realizată „ca pe vremuri”, cu crinolină metalică și jupă
Ea povestește despre Miluță Gheorghiu, care, deși avea o înălțime de doar 1,58 – 1,60 metri, a purtat în piesa de teatru „Chirița în provinție” o rochie ce cântărea aproximativ șase kilograme, realizată „ca pe vremuri”, cu crinolină metalică și jupă. Astfel, în 1931, când actorul avea 34 de ani, a purtat această rochie pe tot parcursul spectacolului, care durează peste două ore. Ani mai târziu, când Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași a reluat piesa, aceeași rochie a fost purtată de Petru Ciubotaru.
Legendă: Două costume din piesa de teatru „Cafeneaua”, regizată de Silviu Purcărete
Costumiera menționează că cele două costume sunt din piesa de teatru „Cafeneaua”, regizată de Silviu Purcărete, cu scenografia și decorul realizate de Dragoș Buhagiar. După pierderea lui Teodor Corban, care îl interpreta pe Ridolfo, un cafegiu onest, piesa nu a mai fost pusă în scenă.
Legendă: Costum purtat de peste 40 de ani în piesa de teatru „Jocul dragostei și al întâmplării”
Este confecționat din mătase naturală și a rezistat timp de peste 40 de ani
„Acest costum a fost creat de una dintre cele mai vechi scenografe pe care le-am avut, Andreea Iovănescu, care m-a angajat în teatru după un concurs. Din păcate, ea nu mai este printre noi. Acum, acest costum este folosit în piesa de teatru „Jocul dragostei și al întâmplării”. Este confecționat din mătase naturală și a rezistat timp de peste 40 de ani”, a declarat Mariana Lazăr.
Legendă: Această rochie a fost purtată de Adina Popa în piesa de teatru „Nebuna din Chaillot”.
Deși recondiționarea poate masca trecerea timpului, atingând materialul, se poate simți adevărata vârstă a rochiilor
„Pe atunci, personajele aveau un impact puternic. De exemplu, Carmen Tănase, care a plecat de la noi la 29 de ani, era cunoscută de toată lumea drept Firuța Bombă, pentru rolul din „Autorul e în sală”. E fascinant cum erau lucrurile pe vremuri. Numele actorului putea fi uitat, dar toți o știau ca doamna Firuța Bombă”, a declarat Mariana Lazăr.
Rochii de epocă
La etajul teatrului sunt expuse cinci rochii vechi de 60-70 de ani, care au fost recondiționate. Au fost adăugate volănașe și fundițe, transformându-le special pentru a fi admirate de public. Deși recondiționarea poate masca trecerea timpului, atingând materialul, se poate simți adevărata vârstă a rochiilor. De asemenea, lângă foaier, în vitrina teatrului sunt expuse opt dintre cele mai importante și vechi costume pe care publicul le poate admira.
- Radu Afrim deschide ediția XVII a Festivalului Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr Iași
- Tânăra actriță de care toți ieșenii pot fi mândri. Mezina premiată de UNITER: „Nu m-am gândit că voi face din teatru o carieră”
Publicitate și alte recomandări video