Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

O discuţie despre viaţă şi literatură

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Zicea că are acum inspiraţie şi, vezi Doamne, nu voia s-o scape din mână.

- Măcar să mergem la un doctor. O viaţă atât de istovitoare şi de încordată, cum duci tu, nu poate duce la nimic bun. Măcar nişte calmante ceva…

Bogdan se enerva:

- Măăă! Voi aţi fi în stare să-l îndopaţi cu calmante şi nervocalmin până şi pe Hristos. Să-l vindecaţi cu analgezice de extazul inspiraţiei!

Râdeam.

- Ei, hai că ai haz: Hristos şi analgezicele!

- Nu râde, că nu e de râs. Pe Eminescu l-aţi băgat deja în ospiciu, pe Avram Iancu l-aţi făcut un mediocru, un Mitică oarecare. Că asta o să obţineţi până la urmă cu obsesia prelungirii vieţii până la ramolisment, cu alimentaţia vegană, cu feng shui-ul pentru şui şi cu naturismul de primate: o să îndobitociţi lumea, care e deja în proces avansat de îndobitocire, şi o s-o aduceţi la numitorul comun al mediocrităţii generalizate. Atunci geniile, marii învăţători sau măcar scriitorii autentici nu se vor mai putea manifesta. N-o să mai aibă cine să vă vindece cu adevărat, cine să vă mai scoată când şi când din rahatul în care vă complaceţi. Un Hristos, un Shakespeare, un Mohamed n-o să mai poată exista! Toţi mediocrii vor analiza ca tâmpiţii hitonul lui Hristos, nu ideile lui. Şi nimeni nu-şi va mai aminti de Eminescu mai mult decât de pudelul Veronicăi.

Tăceam. Încetasem şi să râd, fiindcă ştiam că astfel se ambalează şi mai tare. Uneori Bogdan se ridica şi pleca unde apuca, de obicei la crâşmă. Nu voia să mai rămână şi să spună lucruri necugetate; sau poate că nu suporta să mă audă, să îl contrazic, cine mai ştie. Alteori, după ce scrâşnea crunt o vreme, cum făcea de obicei când era iritat, începea să vorbească mai calm. Se vedea că erau vorbe pe care le cugetase mai înainte.

- Bucuria şi extazul sunt sentimente absolut normale ale omului. Mai mult, omul nu-şi găseşte deplinătatea decât în râs, în extazul mistic. Cioran spunea că era fascinat de beţivii din tinereţea lui. Păi, de ce? Fiindcă ăştia atingeau, pe o clipă şi strâmb, dreptu-i, dar atingeau, fericirea faţă de scremuţii ceilalţi, care-şi consumau viaţa umblând după avere. Nu spune şi Apostolul: Semper gaudite! Bucuraţi-vă de-a pururea! Să ne bucurăm, că nu se ştie ce ne aşteaptă. Eşti iubit când te naşti şi vei fi iubit când vei muri. Între cele două maluri nu se ştie. Depinde, sigur, şi de tine, dar viaţa poate fi, fără voia ta, o mare de amaruri. Zice Eminescu: "Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarbe soarele un nour de aur din marea de amar". Aşadar… gaudeamus igitur!

- Da, dar, vezi tu, şi bucuria asta prea multă parcă nu-i aşa bună.

- Aici poate că ai dreptate. Uneori mi se pare că sunt prea hulpav.

- Cum?!

- Prea hulpav. Lacom. Lacom după fericire. Nu mai las loc altui sentiment, nici tristeţii, nici îndoielii, nici măcar plictiselii, dulcea-amară plictiseală cotidiană. Stau nopţile şi cuget: nu-i a bună - fericire şi fericire de dimineaţă până seara. Mă nelinişteşte chestia asta, mă sperie de-a dreptul.

Schimb discuţia:

- Cad în deşertăciune…

- Toţi cădem în deşertăciune. Uite şi eu! Mă socoteam sărac cu duhul, nu mă îngrijoram de nimic, ce-i în guşă şi-n căpuşă. Asta până mi-am luat o bicicletă.

Am zâmbit:

- Cum ştii tu să le suceşti, să le învârteşti, dar...

- Scrie... scrie. Senza paura! Cum ţi-a zis şi Brumaru.

- O ştii şi pe asta?

- Păi! Trebuie să înţelegi că literatura ta e manifestarea unei dorinţe, nu istoria unui fapt, cum a zis Orbilă ăla.

- Cine? Homer?

- Borges... Şi voiam să-ţi mai spun ceva important. Foarte important. Atât de important că am uitat. Tanti auguri!

Mi s-a pus un fel de scoarţă pe ochi, cum scrie la cărţile sfinte, iar în această pâclă nu l-am mai văzut. Parcă l-am zărit totuşi cum se înălţa uşor, umflându-şi sutana ca un dirijabil în derivă; sau ca o meduză pulsând în străvezimea zorilor. În urma lui a rămas o aromă de ceară topită şi de aripi arse. Sau poate că mirosurile veneau de la atelierele din apropiere.

În mod paradoxal, nimeni nu a acordat nici o atenţie discuţiei noastre, pare că nimeni n-a văzut sutana multicoloră.

Negura nopţii se ridica şi dimineaţa de mai era tot mai frumoasă - caldă şi vibrantă. Oraşul căpăta un şarm aparte, deşi îndoielnic, tulbure ca apa Bahluviumului meu. În revărsatul zorilor a început să cadă o ploaie măruntă, liniştită şi eliberatoare. Mă simţeam uşor, ca şi cum aş fi fost prădat de toate lucrurile şi nu aş mai fi avut nici o grijă. Doar bucurie.

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri