O epifanie, ce era să fie, la Mădârjac

– Auzî, țațî Cristelnița, zî șî nii și-i aista „guru” cî una-două io mă gândesc la prostii, da, Mamuța ni-o zîs cî mata, cîn iereai tânără, ai fost la nuș’ce spirală la Costuleni, șî știi.

– La Costinești, fa, nu la Costuleni. Da, avem șî noi un „guru” de-a ista care ierea cam zăbălos șî cu pleata slinoasă, da după ce mâncam tochitura de bureți, îl videam ca pi un arhanghel. Ni vorbe de „Jetu Auriu” ca de o minune dumnezăiascî, șî tari ni mai plăce de iel, cum ieream tăti prostite, nu numai țărănci ca mine, da ș’o gramadă de telectuale. Șî iel predica că apa-i „informațîe”, da numa la ieșire, ha, ha, nu la intrare. Ghivolaru îi zâcé și ni dădea la tăti numa nirvana zî șî noapte. Noroc cî eu avem șaișpe ani, putem dușe, Doamne-ajută!

– Da și-i asta „guru”, țațî, c-am auzît șî dispri Domnu Nost, George Călinescu?

– Fa, guru-i ălă di ti face cu gura, hi, hi, hi. Da nu ti gândi la prostii, ca o distrabalată ci iești!

– Irrra, da Domnu Nost îi frumos ca o cadră, nu ca așeala!

– Frumos, mânca-l-ar baba, de până și șoferu Vergilică, care-i de-ăștia de-a lu aia Lascarachi, bătu-i-ar sfinții!, o zîs că „tare l-ar mai lua la ștangă” dacă l-a prinde. Șî are șî cravată, fercheșu, să aibă rusu de ce-l trage!

– Ptiu, ptiu, ptiu, nu vorbi cu pacat, țață. Că ne-aude părintili șî iar mă trimite la spovedanie la Popa Scatoalcă de la Ieși. Șî nu di alta, cî umblatu pe sub poali nu m-o derenjat pre tare, da ochiu-nvinețît o țânut fo trii săptămâni, di nici nu mă mai putem arăta pe uliță.

– Lasî fa, cî ghini ț-o făcut, cî tătî lumea știi ce poamă iești! Puni mâna șî fă niști metanii și rugăciuni ca o bunî creștină.

– Da la șini sî mă rog, țață, cî am văzut pe Fesăbuca me (Doamne-iartă!) că o zâs unu di la Cluj, Papastratos, arzî-l-ar focu!, de Domnu Nost cî-i sectant Iehovist cu niueigi pi la gură? Cică cu unu Oșo, care tre să șie hîndrălău lu Șoșo, nu?

– Tu ești proastî? Dacă părintili ni-o zîs la slujbă, duminică, să-l votăm pi aista, nu crezi că știe ce spune? Ia închină-te și uităti la cer, să-ți vie gându bun șî sî mai ștergi din pacati.

– Păi iacă mă uit șî văd o ste căzătoare, o hi sămn, nu-i așa?

– Apăi ci sămn, că Domnu Nost îi „raizingstar”, c-așa zice tictoaca.

– Răpidi s-îm pun o dorință…

Steaua verde-roșie: Ia nu-ți mai pune nicio dorință proasto că eu nu-s stea căzătoare. Numa ce m-o împins ăștia pe scări!

 

Epilog: Ș-am, încălecat pe-o șa, și, deocamdată, până după Paște, s-a încheiat povestea. Fără epifanie!

 

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naționale, Filiala Iași și scriitor

 

Articolul face parte din seria „Brain rot. Este acest trend ireversibil?”,
tema de meditație propusă de redacție colaboratorilor, la sfârșitul anului 2024.

Publicitate și alte recomandări video