După aproximativ 26 de ani de dializă, o femeie de 44 de ani a primit un transplant de rinichi de la tatăl său. Ea se afla pe lista de așteptare încă de la vârsta de 18 ani, însă nu a reușit să primească un rinichi în toți acești ani. În cele din urmă, tatăl său, un bărbat de 66 de ani, sănătos, a decis să-i doneze unul dintre rinichii săi pentru ca fiica sa să nu mai fie nevoită să facă dializă și să poată duce o viață normală.
„Există o anumită reticență din partea donatorilor, ceea ce este de înțeles, având în vedere că este vorba despre o intervenție chirurgicală majoră în care se îndepărtează unul dintre rinichi. Cu toate acestea, realizăm mai multe teste printre care se numără măsurarea precisă a funcției ambilor rinichi prin scintigrafie și evaluarea stării generale de sănătate a donatorului. Trebuie să ne asigurăm că nu există factori de risc, cum ar fi hipertensiune, diabet zaharat, insuficiență cardiacă sau alte complicații majore. Alegem doar donatori cu o stare de sănătate excelentă. De exemplu, în cazul donatorului de 66 de ani, acesta este într-o stare generală foarte bună, fără boli precum diabet sau hipertensiune. Doar în aceste condiții, continuăm procesul de transplant. Domnul care a donat rinichiul va duce o viață complet normală, având un singur rinichi, fără a întâmpina probleme. Totuși, ceea ce se recomandă, și în general oricărei persoane de peste 60 de ani, este să efectueze un control complet al stării de sănătate de două ori pe an”, a declarat dr. Ionuț Nistor, medic primar nefrolog la Spitalul Clinic „Dr. C. I. Parhon” din Iași.
Diferența între rinichii proveniți de la un donator viu și cei de la un donator decedat
Diferența între rinichii proveniți de la un donator viu și cei de la un donator decedat constă în mai mulți factori. Medicul subliniază că, în general, rinichii de la donatori vii sunt superiori, în primul rând datorită unei compatibilități mai bune. În timp ce compatibilitatea pentru rinichii de la donatorii decedați este de obicei evaluată pe patru puncte, la donatorii vii se poate ajunge la cinci puncte, ceea ce face transplantul mai reușit. De asemenea, intervenția chirurgicală este mult mai favorabilă în cazul unui donator viu, deoarece rinichiul este extras și transplantat rapid. Astfel, rinichiul nu stă mult timp fără perfuzie, fiind transferat imediat dintr-o sală de operație în alta, fără a fi necesar transportul pe distanțe lungi, cum ar fi din alte orașe sau țări. Acest lucru reduce semnificativ timpul de ischemie rece, adică perioada în care rinichiul stă fără perfuzie, un factor important care contribuie la o funcționare mai bună și o speranță de viață mai lungă a rinichiului transplantat.
„Rinichiul provenit de la un donator viu poate avea o speranță de viață de aproximativ 20 de ani, ceea ce înseamnă 20 de ani fără a mai fi nevoie de dializă. Acest lucru reprezintă un avantaj uriaș pentru calitatea vieții pacientului transplantat, oferindu-i o viață aproape normală. Deși va trebui să ia medicamente imunosupresoare și să meargă periodic la controale, pacientul poate reveni la o viață complet normală, având posibilitatea să își continue activitățile cotidiene, să lucreze, să călătorească sau chiar să încerce să aibă un copil. După aproximativ 20-25 de ani, rinichiul va începe să își piardă funcția, iar pacientul va reveni de obicei la dializă sau va avea nevoie de un nou transplant. În acest caz, va fi din nou pus pe lista de așteptare pentru un alt rinichi” a precizat medicul.
Cum se stabilește compatibilitatea între donator și primitor?
Dr. Ionuț Nistor explică faptul că compatibilitatea între donator și primitor se stabilește inițial prin grupele de sânge, adică sistemul AB0, iar aceasta reprezintă primul nivel de compatibilitate. Apoi, se verifică compatibilitatea HLA (antigenele leucocitare umane), care funcționează ca o „hartă imunologică” și trebuie să se potrivească cel puțin în patru puncte. În unele cazuri, s-au realizat transplanturi cu o compatibilitate de trei puncte, dar ideal este ca să existe cel puțin patru puncte comune. Dacă aceste puncte de compatibilitate sunt îndeplinite, transplantul poate fi realizat. După aceasta, se analizează și alți factori, precum dacă pacientul rezistă la operație, dacă există riscuri infecțioase sau alte complicații. De asemenea, medicul spune că se ia în considerare relația de familie dintre donator și primitor, de exemplu, tată-fiică, frate-soră, mamă-copil, deoarece în astfel de cazuri compatibilitatea este de obicei foarte bună, cu cinci puncte comune. Din punct de vedere al compatibilității, nu apar probleme majore, însă pot apărea complicații legate de starea pacientului dializat, cum ar fi afecțiuni cardiovasculare, pulmonare, infecții sau cancer, care pot împiedica sau contracandica transplantul.
Citește și: Apelul telefonic care îți salvează viața. Două povești triste de la Iași, dar cu happy end
Rinichii unui cadru medical decedat au dat o nouă șansă la viață la doi bărbați
Publicitate și alte recomandări video