O Gândire, două Gândiri
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco
agri.shop

vineri, 07.05.2021

O Gândire, două Gândiri

GALERIE
Catalin Onofrei
  • Catalin Onofrei
- +

Un secol de la apariţia celei mai remarcabile reviste româneşti.

Privite retrospectiv, evenimentele importante par inevitabile. Primul Război Mondial, umilirea şi dorinţa de revanşă a Germaniei, crahul din 1929, ascensiunea comunismului şi fascismului, Al Doilea Război Mondial, dezmembrarea şi ruinarea României Mari de către bolşevici etc. fac parte dintr-o istorie pe care este dificil să ne-o închipuim altfel. Dar noi trăim astăzi, la câteva decenii bune după derularea acestor tragedii. Cineva plasat însă în miezul epocii respective ar fi intuit curgerea corectă a evenimentelor? Există necesitate, alegere în cunoştinţă de cauză ori totul se reduce la hazard?

Apărută cu exact un secol în urmă, pe 1 mai 1921, la Cluj, la iniţiativa unui ieşean - Cezar Petrescu - revista Gândirea (nume predestinat?) îşi propunea să ia pulsul epocii şi să dea viaţă unor ample proiecte culturale. Fusese preferat Ardealul din mai multe motive: era considerat leagănul românismului, reprezenta cea mai occidentală provincie a României Mari şi era dominat autoritar de o elită maghiaro-germană, ce trebuia să accepte acum o altă autoritate statală, pe care în mare măsură o dispreţuia. Statul ungar vecin, căzut foarte rapid în mrejele lui Horthy, distribuia masiv în întreaga Europă materiale în care îi prezenta pe români ca pe un soi de invadatori ţigani puşi doar pe jaf şi distrugere.  

La început, Gândirea îşi îndeplineşte cu brio misiunea. Creează solide punţi de legătură cu marile culturi ale lumii, lansează o excelentă generaţie de scriitori autohtoni, intră în polemici isteţe, încurajează diversitatea, dar atrage atenţia şi asupra prostiilor guvernanţilor. Frivolă şi arogantă, nepregătită şi coruptă, clasa politică românească nu înţelege deloc vremurile pe care le traversează. Îşi asumă Marea Unire ca pe o victorie personală şi indelebilă. Refuză temătoare promisa descentralizare administrativă, este dezgustată de specificul local (îndeosebi de cel basarabean) şi persecută minorităţile (ce alcătuiesc peste 33% din totalul populaţiei!). În locul firoscoaselor administraţii imperiale din provinciile recâştigate, infinit mai eficiente, apar funcţionarii neaoşi cu buzunare de popă şi caractere de pungaşi. Nu există un plan coerent de modernizare a tânărului stat, ţăranii sunt în continuare cocoşaţi de munca grea, iar democraţia dă rateuri după rateuri. Dar, cu toate acestea, graţie capitalului străin ce ia cu asalt România Mare, ţara se dezvoltă vertiginos, transformându-se într-un nou tărâm al făgăduinţei. Pentru alţii.

Gândirea simte pericolul îndepărtării poporului de proprii conducători şi decide să ia măsuri, implicându-se ea însăşi în tribulaţiile politicii. Menirea unui popor nu este de a şti, ci de a crea, proclamă cărturarul Nichifor Crainic, visând la o democraţie creştină. Ortodoxismul (o întoarcere la tradiţie şi o reînviere a gestului sacru) promovat de revistă are două faze. Prima (1921, 1922 - 1930) este benignă, constând în reluarea principalelor teme ale semănătorismului. Civilizaţia rurală - trainică, tainică şi profund naturală - poartă mirabila sămânţă a devenirii neamului românesc. A doua fază (1931 - 1944) nu mai seamănă viaţă, ci moarte. Devenit ideologul Gărzii de Fier, Crainic îşi îndreaptă degetul acuzator asupra evreilor: ei sunt vinovaţi pentru toate relele din ţară. Luările de poziţie sunt din ce în ce mai virulente, ele căpătând severe accente vindicative în timpul războiului. Nu toţi colaboratorii revistei împărtăşesc ideile redactorului şef (Cezar Petrescu a părăsit de mult colectivul, iar Blaga ia în răspăr ortodoxismul, militând pentru un spiritualism de esenţă precreştină), dar există un nucleu dur de scriitori care par a scrie cu sânge închegat.

În iunie 1944, cu doar două luni înainte de „întoarcerea armelor” iese de sub tipar ultimul număr al revistei. Încă se mai spera în victoria Germaniei, ori măcar în salvarea României Mari, dar norocul chior din 1918 nu s-a mai repetat. Atât majoritatea politicienilor de anvergură, cât şi unii dintre cei mai prestigioşi scriitori ai Gândirii vor fi învinşi şi zdrobiţi de vremurile ce s-au prăvălit peste ei. Mulţi vor înfunda puşcăriile comuniste, se vor dezice de vechile credinţe şi vor trece spăşiţi de partea duşmanului. Putea fi altfel? Privite restrospectiv, evenimentele importante par inevitabile. Şi totuşi încă mai cred unii că există gesturi, sacre ori mai curând profane, ce pot schimba radical cursul istoriei.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Obsesiile microbiştilor români

Nicolae GRECU

Obsesiile microbiştilor români

„Ne-a furat arbitrul” şi „jucătorul X ne-a vândut la pariuri” sunt unele dintre acestea.

Filmuletul zilei

opinii

Dezastru de sărbători

Alexandru CĂLINESCU

Dezastru de sărbători

Să nu ne amăgim cu gândul că lumea, în special tinerii, nu se mai uită la televizor. România TV are audienţă la un segment deloc neglijabil din populaţie, sensibil la „patriotism” şi la grija pentru „nevoile românilor”. Direct sau insidios, postul exercită o influenţă nefastă, cu consecinţe pe termen lung.

Marte

Neculai SEGHEDIN

Marte

Aşa cum românii au aşteptat în zadar sosirea americanilor (au venit, ce-i drept, dar cam târziu!), aşa şi pământenii au aşteptat invazia marţienilor până când s-au plictisit şi atunci au trimis ei diverşi emisari către planeta vecină.

De ce romanul? (I)

Nicolae CREŢU

De ce romanul? (I)

A trecut de mult vremea întrebării simptomatic reluate pe atunci „De ce nu avem roman?”. În zilele noastre mai că-ţi vine să (te) întrebi, în faţa producţiei de titluri, altceva: dar oare chiar avem atât de mulţi romancieri? Asta, înainte de a-i citi? După lectură, schimbând ceea ce e de schimbat: oare cum s-o fi explicând iluzia atâtor „romancieri” despre ceea ce scriu ai? Pentru că, la drept vorbind, proporţia de autentice romane din „avalanşa” editorială readuce percepţia realităţii la adevărata şi onesta ei măsură.

pulspulspuls

Mărirea şi decăderea lui Mihăiţă vodă Chirica: cine i-a tras scatoalca ce l-a dat jos de pe cal?

Mărirea şi decăderea lui Mihăiţă vodă Chirica: cine i-a tras scatoalca ce l-a dat jos de pe cal?

Una bucăţică de analiză politico-mondenă de Bahlui pe ziua de azi, stimaţi telespectatori, dacă tot e ziua Izvorului Tămăduirii, sărbătoare cu cruce roşie.

Caricatura zilei

Două măști

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.