anunturi
grandchef
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

vineri, 30.09.2022

O idee pentru Legea învăţământului superior

GALERIE
Ioan Alexandru Tofan
  • Ioan Alexandru Tofan
- +

Ceea ce lipsea, acum 145 de ani, învăţământului superior românesc, era o veritabilă comunitate academică, o formă vie de interacţiune şi dezbatere între membrii breslei învăţătorilor. Cam asta lipseşte şi acum. Suntem prieteni între noi, ne sunăm şi ne vedem din când în când, mai organizăm conferinţe şi colocvii, scriem în aceleaşi reviste şi, rar, ne recenzăm cărţile. Tot din prietenie, mai degrabă. Dar instituţiile unde ne petrecem mare parte a zilei, Universităţile patriei, nu par a se hrăni, cum ar fi normal, din prieteniile noastre.

De când au fost publicate, proiectele de legi ale educaţiei (preuniversitare şi universitare) au stârnit multă vâlvă. Cu greu mai pot fi abordate subiecte care nu au fost deja discutate şi întoarse pe toate feţele: de la chestiuni specifice, cum ar fi strania invocare a conceptului de „promovare” în carieră (Adrian Costache, Presshub.ro) la cele generale, ţinând de arhitectura schimbată a sistemului şi de reorientarea deciziei „de la centru către teritoriu” (Daniel David, danieldavidubb.wordpress.com). Problemele fierbinţi ale zilei, precum ar fi plagiatul, nu au primit nici ele răspunsuri satisfăcătoare. „Desfiinţarea” CNATDCU şi transferul responsabilităţii pentru acordarea titlului de doctor sau a gradelor didactice către universităţi este problematică şi naşte suspiciuni fireşti. În domeniul educaţiei preuniversitare (la care nu mă voi referi aici), schimbările în organizarea Bacalaureatului sau a admiterii la liceu sunt, la fel, subiecte pentru dezbateri fără sfârşit.

Să nu ne plângem: cele două legi sunt, ca orice legi, aşa şi aşa. De la primele articole, care îţi înalţă sufletul cu valori şi principii demne de un univers perfect, se ajunge la precizări birocratice care ascund mecanisme complicate şi consecinţe imprevizibile. Dar un document care vrea să stea ca temelie „noii învăţături”, cum e în cazul de faţă, mai trebuie să facă ceva: să înfiinţeze (sau măcar să permită) o nouă formă de viaţă academică. Cum aş vedea-o eu?

Ar putea să înceapă de la lectura unor fragmente ale lui Bogdan Petriceicu Hasdeu, dintr-o recenzie la cursul de arheologie al lui Alexandru Odobescu. Mi-au atras atenţia asupra lor colegii de la Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române. Mai întâi printr-o postare, iar apoi Eugen Ciurtin mi-a oferit textul integral. Ce spune Haşdeu: „cauza cea adevărată a somnoroşiei (sic!) Facultăţilor noastre nu este lipsa de ştiinţă sau de metodă, ci aceea de emulaţiune. Lucrătorii căzuţi în piroteală se vor electriza prin contactul colegilor celor plini de vlagă” (am adaptat puţin limba, pe gustul celor de astăzi). Carevasăzică, ceea ce lipsea, acum 145 de ani, învăţământului superior românesc, era o veritabilă comunitate academică, o formă vie de interacţiune şi dezbatere între membrii breslei învăţătorilor. Cam asta lipseşte şi acum. Suntem prieteni între noi, ne sunăm şi ne vedem din când în când, mai organizăm conferinţe şi colocvii, scriem în aceleaşi reviste şi, rar, ne recenzăm cărţile. Tot din prietenie, mai degrabă. Dar instituţiile unde ne petrecem mare parte a zilei, Universităţile patriei, nu par a se hrăni, cum ar fi normal, din prieteniile noastre. Le tolerează, le oferă câte o şansă de a supravieţui, dar „ocupaţiunea lor mintală” e la alte chestiuni (importante): strategii, finanţe, proiecte, investiţii şi clasamente. Cum ar veni, lucrurile se decid de sus în jos, pentru că „de sus se vede mai departe”. Dar nu este deloc aşa.

Comunitatea academică ştie mai bine ce şi cum trebuie să se facă într-o universitate. Asta pentru că a fi într-o universitate înseamnă, aproape exclusiv, să faci ceea ce fac ei: să cercetezi, să predai, să vorbeşti cu studenţii şi cu colegii, astfel încât din toate astea să rezulte o mai bună înţelegere a lucrurilor, a oamenilor, a trecutului şi a viitorului. O lege a învăţământului superior ar trebui să fie preocupată, în primul rând, de articularea unei astfel de comunităţi. Şi să ia aminte la ce spune Hasdeu, pentru a găsi şi o metodă potrivită pentru asta. E simplu: ea trebuie, de exemplu, să încurajeze cadrele didactice să predea din când în când şi în alte facultăţi din ţară decât în cele din Alma Mater. Să fie implicaţi în institute din alte zone ale ţării sau societăţi profesionale naţionale, lucru care poate determina atât diversificarea tematică a cercetărilor proprii, cât şi „emulaţiunea” despre care vorbea marele cărturar.

Este uşor de făcut acest lucru, iar comunitatea academică ar putea deveni, dintr-un simplu cuvânt, o realitate vie. Întâlnindu-se în contexte diferite, având în faţă studenţi diferiţi şi creând grupuri de cercetare mereu noi, cadrele didactice ar ieşi din amorţeală, ar şti mai bine cum să îşi primenească discursul şi metoda, ar deveni, cu alte cuvinte, mai buni. Şi, cu siguranţă, şi-ar face şi mai mulţi prieteni.   

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce câştigă extrema dreaptă

Pavel LUCESCU

De ce câştigă extrema dreaptă

Tot mai mulţi din aşa-zisa lume civilizată strigă tot mai strident că vor o schimbare. Deocamdată nici ei nu ştiu cum şi către ce. Dar, ca de atâtea ori în istorie, se vor găsi mereu politicieni care vor ştii să călărească valul şi să ne vândă cu succes o nouă rundă de iluzii.

opinii

Cu ochii larg închişi

Alexandru CĂLINESCU

Cu ochii larg închişi

Unele evenimente din ultima vreme, mai ales aşa-zisele „referendumuri” organizate de ruşi în terioriile ocupate, m-au făcut să-mi reamintesc de un text pe care l-am publicat în urmă cu nouăsprezece ani. Îl reiau aici, în ideea că el va arăta, o dată în plus, că liderul de la Kremlin este, în tot ce face, de o nesmintită şi sinistră consecvenţă.

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

George PLEȘU

De la oraşul creativ, la cel al creatorilor (I)

Săptămâna trecută a fost lansată, fără prea mare tam-tam mediatic, dar cu reacţii bune în online, platforma orasulcreatorilor.com. În spatele ei sunt oameni din echipa care a realizat logo-ul Iaşului, care de data aceasta au invitat pentru consultări mai largi o serie de tineri implicaţi în industriile creative locale, în timp ce site-ul era încă în perioada de teste.

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Codrin Liviu CUȚITARU

Ego-grafii. Emil Brumaru (I)

Emil Brumaru era, în subsidiar, aidoma tuturor scriitorilor adevăraţi, fiinţa cea mai delicată cu putinţă - aproape fragilă, aş îndrăzni să observ - care-şi disimula, în identitatea (construită) de rebel al culturii, propriile temeri şi inhibiţii în faţa „infernului” din celălalt.

pulspulspuls

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Aripa fără scrupule a partidoiului local tocmai dă atacul la un proiect de milioane de iepuroi!!

Iată, dacă mai era nevoie, stimaţi telespectatori, dovada că şi în politichie este valabilă vorba aia că aşchia nu sare departe de trunchi şi unde altundeva puteam vedea mai bine o asemenea confirmare decât în familia fostului deputat Rachetă Patriot, hahalera universitară care a făcut de râs oraşul în ţară şi nu numai cu iniţiativa legii privind pensiile speciale, dar mai ales prin nenumăratele declaraţii şovine, patriotarde şi pompoase de tip vadimist. 

Caricatura zilei

Zbor anulat

Editia PDF

Bancul zilei

Un sofer de TIR opreste la un popas, comanda un sandwich, o cafea si o placinta. Intra trei motociclisti rai, unul îi man&ac (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.