Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

O poveste de viaţă care poate da speranţe bolnavilor cu insuficienţă renală

O ieşeancă îşi face singură dializă de două decenii. A făcut 29.000 de proceduri

GALERIE
Angelica Anastasoae
  • Angelica Anastasoae
- +

Totul a început de la banală infecţie renală, la vârsta de 19 ani. După trei ani avea nevoie de dializă. A ales o metodă care nu e preferată de ieşeni. De patru ori pe zi, îşi introduce soluţia de dializă în burtă care absoarbe toxinele şi apoi este drenată într-o pungă în exterior. În 20 de ani a făcut 29.000 de astfel de proceduri. „Dacă a trebuit să plec undeva, am putut să fac asta, mi-am luat băgăjelul, am fost chiar şi în excursii câteva zile, făceam dializa acolo, la pensiune”, ne spune Angelica Anăstăsoae, care crede că a reuşit datorită optimismului.

 

De patru ori pe zi, la fiecare şase ore, Angelica Anăstăsoae merge într-o cameră separată, igienizată până la cel mai mic detaliu, pentru a-şi face procedurile de dializă peritoneală, prin care reuşeşte să suplinească ceea ce fac în mod normal rinichii - să elimine toxinele din organism. Această tehnică presupune utilizarea unei părţi din peritoneu (membrană care căptuşeşte cavitatea abdominală - n.r.) pe post de dializor, prin introducerea unui tub sau cateter în cavitatea peritoneală.

Prin acesta este introdusă soluţia de dializă care absoarbe toxinele din sânge, iar ulterior, soluţia este drenată într-o pungă şi înlocuită cu soluţie proaspătă. De 20 de ani, de când rinichii săi nu mai funcţionează corect, a învăţat să facă singură tot acest proces şi zâmbeşte atunci când aude că pare foarte dificil, fiind pacienta cu cea mai mare vechime pe acest tip de dializă aflată în evidenţa Spitalului „Dr. C.I. Parhon“ din Iaşi. „Ştiu că foarte mulţi oameni se miră, dar mie nu mi se mai pare atât de greu, în câteva luni te obişnuieşti”, povesteşte optimistă femeia.

De la o simplă infecţie la insuficienţă renală

După atâta timp, doamna Angelica spune că are curajul să continue şi că totul acum a devenit parte din modul său de viaţă. „Era bine să fiu sănătoasă, să aflu mai din timp, să mă păzesc, dar nu am ştiut. Am avut parte în tot acest timp de susţinerea familiei şi a soţului şi asta contează”. Primele probleme de sănătate au început din anul 1998 când doamna Angelica se confrunta cu o durere groaznică în zona rinichilor.

La spitalul din Hârlău i s-a spus atunci că este o simplă infecţie urinară şi nu i-a dat foarte mare importanţă, însă când a ajuns la Iaşi a aflat că avea insuficienţă renală în stadiul II. „Atunci aveam 19 ani, asistenta îmi spunea să pun o sticluţă cu apă caldă că e doar o cistită, pe moment mă simţeam bine, credeam şi eu că aşa este. De atunci sfătuiesc pe toţi să meargă să-şi facă analizele”, spune femeia.

Face dializă din 2001

A început să facă dializă din anul 2001 şi a revenit la control de fiecare dată când a fost nevoie, dar a reuşit să stea departe de patul de spital. Sunt două tipuri de dializă pe care le poate face un pacient cu insuficienţă renală: hemodializa, care se face într-o unitate medicală de câteva ori pe săptămână, şi dializa peritoneală, procedură pe care o poate face pacientul la domiciliu de mai multe ori pe zi. A ales acest tip de dializă ca să poată fi mai aproape de copiii săi, gândindu-se că le-ar fi mult mai greu şi lor dacă ar fi plecată de trei ori pe săptămână la spital.

„Aveam patru copii – doi băieţi şi două fete, iar cel mai mic nici nu avea încă cinci ani împliniţi, era cât patul ăsta de mic, venea şi el la spital cu mine. Acum e ditamai vlăjganul de 25 de ani, fata mai mare are 32 de ani şi am şi nepoţi. Pot să spun că am ajuns bine, a fost o posibilitate pentru mine să trăiesc”, povesteşte Angelica Anăstăsoae. Deşi dializa peritoneală are avantajul de a oferi o independenţă mai mare pacienţilor pentru că tratamentul se face la domiciliu şi îşi pot adapta programul în funcţie şi de programul de lucru, este o procedură pentru care optează tot mai puţini. „Cred că am ajuns la cei 20 de ani pentru că am fost optimistă. Dacă a trebuit să plec undeva, am putut să fac asta, mi-am luat băgăjelul, am fost chiar şi în excursii câteva zile, făceam dializa acolo, la pensiune. Nu mi s-a întâmplat să fac peritonită (n.r. - inflamaţie a peritoneului) când eram plecată undeva, mai degrabă s-a întâmplat când eram acasă. Nu ştiu din ce motiv, poate o mică greşeală”.

Cum se face dializa de acasă

Procedura trebuie făcută într-o cameră aerisită, perfect curată, fiind de ajuns şi cea mai mică scamă pentru a duce la inflamarea peritoneului, ceea ce reprezintă o urgenţă medicală, după cum povesteşte şi femeia. „Am păţit de patru ori şi a trebuit să vin imediat la spital pentru că este foarte periculos. Primul semn este că lichidul e mai tulbure, iar în acel moment trebuie să suni la 112 şi să mergi la spital. Am avut mereu mare grijă, dar tot s-a întâmplat. Partea bună e că am păţit asta cam la patru-cinci ani, dacă erau mai dese probabil nu mai ajungeam până aici”.

În urmă cu câteva săptămâni, Angelica Anăstăsoae a ajuns la spital din cauză că i s-a fisurat cateterul. Şi-a dat seama într-o seară că ceva este în neregulă aşa că a venit repede la spital cu teama că nu se va putea rezolva şi că va fi nevoită să treacă pe hemodializă. Însă, în urma operaţiei, îşi poate relua procedurile acasă. Are deja un ritual – dimineaţa face procedurile necesare la ora 6.00, apoi la 12.00, la 18.00 şi seara la 23.00. Deşi programul este unul destul de strict, în cazuri excepţionale se poate depăşi pragul de şase ore. Aşa a reuşit doamna Angelica să plece timp de trei săptămâni la copiii săi din Anglia, a putut călători oriunde şi-a dorit, cu condiţia să aibă grijă cum transportă materialele necesare şi să aibă o cameră pentru efectuarea procedurilor.

Materialele sunt asigurate lunar de către spital, iar fiecare pacient trebuie să aibă un loc special pentru depozitarea acestora în condiţii optime. „Am reuşit să duc o viaţă echilibrată, şi chiar mi s-a părut că e normală, nu am depins de spital o zi da şi una nu. M-am obişnuit să mă duc în altă cameră singură, când toată lumea se culca, eu mergeam să îmi fac procedura”, a mai spus femeia.

Puţini pacienţi fac astăzi acest tip de dializă

Specialiştii de la Spitalul Clinic „Dr. C.I. Parhon” spun că dializa peritoneală este o procedură tot mai puţin agreată de către pacienţi. Majoritatea pacienţilor care suferă de insuficienţă renală şi au nevoie de dializă pentru a suplini funcţia rinichilor preferă să facă hemodializă de trei ori pe săptămână la un centru specializat. De exemplu, în urmă cu patru ani în Iaşi existau 615 pacienţi incluşi în programe de dializă, 572 făceau hemodializă şi doar 43 dializă peritoneală. Acum numărul celor care îşi fac dializa singuri acasă s-a redus la jumătate, fiind de aproximativ 20.

„Numărul celor care fac dializă peritoneală este în scădere, din păcate este o tehnică care încet-încet moare în România, iar astfel se pierde expertiza şi experienţa specialiştilor. Este o tehnică cu eficienţă similară cu hemodializa, dar este nevoie de mai multă implicare pe termen lung din partea pacientului şi a familiei”, a explicat conf. dr. Ionuţ Nistor, medic primar nefrolog şi purtător de cuvânt al spitalului.

Medicul a explicat că în spitale din anumite ţări din lume dacă un pacient este diagnosticat cu insuficienţă renală în stadiu terminal este trecut automat pe dializă peritoneală şi doar dacă sunt anumite motive medicale puternice se acceptă transferul către hemodializă. „Probabil că o parte din explicaţie este legată de îmbătrânirea populaţiei şi de faptul că persoanele care ajung să facă dializă sunt mai în vârstă şi cu mai multe afecţiuni, iar din această cauză nu se văd în stare să aibă grijă de ei singuri acasă, să îşi poată face această procedură singuri”, a completat medicul ieşean. Pentru a avea o viaţă „mai normală” decât cea de acum, doamna Angelica are nevoie de un transplant de rinichi pe care-l aşteaptă de 20 de ani. A fost chemată de câteva ori la spital când se părea că ar putea fi compatibilă, însă n-a prins niciodată intervenţia chirurgicală. Dar doamna Angelica stă liniştită şi aşteaptă: nu e târziu nici acum.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri