O ingineră din Iaşi dă lecţii de metodică oficialilor Educaţiei: matematica învăţată cu poveşti

Florentina Berlan este convinsă că toţi copiii ar iubi matematica dacă le-am spune „poveşti cu cifre”. A experimentat o metodă inedită cu copiii ei, iar acum are clienţi numeroşi printre copiii cunoscuţilor. „A fost odată un castel părăsit, unde se zvonea că s-ar găsi, îndărătul celor şapte uşi bine zăvorâte, mii de comori” – aşa începe povestea unei chei fermecate, adică lecţia despre factorul comun.

Matematica, piatra de încercare a elevilor la marile examene din timpul şcolii, poate fi învăţată prin metode inedite şi jucăuşe. Asta vrea să demonstreze o mamă din Iaşi, convinsă că toţi copiii ar putea iubi ma­tematica dacă le-am spune „poveşti cu cifre“. „A fost odată ca niciodată un castel părăsit, unde se zvonea că s-ar găsi, îndărătul celor şapte uşi bine zăvorâte, mii de comori“ – aşa începe povestea unei chei fermecate, adică lecţia despre factorul comun. Deşi este inginer de profesie, Flo­rentina Berlan a acceptat provocarea de a-şi medita singură copilul la o disciplină aparent dificilă. Şi-a pus imaginaţia la încercare, a dese­nat, a construit, şi-a imaginat scenarii şi poveşti. Adunarea se învaţă prin povestea iepuraşilor, iar scăderea prin cea a răcuşorilor. Înmulţirea nu mai e un mister după povestea se­minţei fermecate, iar povestea pes­carului surprinde mecanismele împărţirii. În scurt timp, ingenioasa metodă de predare a ajuns la urechile prietenilor, care au rugat-o pe Florentina Berlan să le ajute copiii, încurcaţi deja la primele ore de matematică din şcoală. Au urmat crearea unui site (www.povestindmatematica.ro) şi o serie de ateliere de lucru găzduite de o librărie din Iaşi.

„Manualele sunt neprietenoase“

„Matematica din primii ani de studiu e destul de greoaie şi se predă într-un mod foarte abstract, greu de abordat pentru o minte atât de tânără. Se pune prea puţin accent – sau deloc – pe corelarea operaţiilor matematice cu viaţa reală, iar dacă s-ar face, s-ar da un sens acestei materii. Exprimările problemelor sunt ambigue, adevărate exerciţii de logică, de parcă s-ar dori să-i încuie pe copii, nu să le testeze cu­noş­tinţele“, crede femeia. Florentina Berlan mai critică modul neprietenos în care sunt concepute manualele, lipsa unor modele pentru rezolvarea exerciţiilor şi informaţiile teoretice superficiale. Ieşeanca a căutat o metodă prin care să îşi ghideze fetiţa pe drumul matematicii, în condiţiile în care nu i-a moştenit pasiunea pentru numere. „Era evident că nu sunt singurul părinte în situaţia asta, aşa că m-am gândit cum aş putea să ajut, ce aş putea folosi ca să pot face matematica mai plăcută copiilor. Şi am găsit! Cum ar fi dacă aş combina poveştile, pe care toţi copiii le iubesc, cu operaţii matematice?“, povesteşte femeia. A urmat entuziasmul părinţilor care i-au citit po­veş­tile, dar şi solicitări de a scrie pe diverse subiecte. Au apărut, una după alta, poveşti despre modul, criterii de divizibilitate, desfacerea paranteze­lor sau ecuaţii. „Am grijă să strecor, de fiecare dată, şi un mesaj mora­lizator, un îndemn la ge­nerozitate, toleranţă, perseverenţă, iertare, iubire“, subliniază inginera.

Lecţii pe Skype

Dornică să-şi împărtăşească experienţa, ieşeanca le răspunde părinţilor care o contactează pe site, îi sună, poartă conversaţii pe Skype sau stabileşte o întâlnire. Primăvara trecută a organizat o serie de ateliere, însă a întrerupt programul lor pentru a se concentra pe examenul de evaluare naţională al fetiţei sale. Intenţionează să le reia în primăvară şi, în plus, a primit invitaţii de a merge în alte oraşe din ţară. „Mi-ar plăcea să am o carieră într-un mediu privat, unde modul de predare să fie non-formal, bazat pe experimentare, poveşti şi joacă. Visul meu este să deschid un after-school, unde aş putea aplica aceste principii de învăţare centrată pe elev, cu accent pe creativitate şi dezvoltarea abilităţilor proprii“, a completat Florentina Berlan. Deşi nu este de profesie cadru didactic, femeia urmăreşte îndeaproape siste­mul de învăţământ românesc şi face comparaţii cu cele din străinătate. Critică dur ruperea educaţiei de contextul social şi economic şi, în mod evident, şi-ar fi dorit ca măcar copilul ei să fi studiat în altfel de condiţii. „Ce aş schimba? Aş introduce no­ţiuni de educaţie financiară la orele de matematică şi aş face simulări cu copiii: le-aş da bugete, le-aş cere să calculeze cheltuielile casei, ratele unui credit. Aşa ar înţelege mai bine la ce se folosesc anumite operaţii şi ar pleca din şcoală mai pregătiţi pentru viaţă. Le-aş încuraja spiritul antreprenorial, i-aş stimula să fie cât mai creativi făcând cercuri de tipul desen – istorie, lucru manual – matematică, muzică – geografie, română – chimie şi orice alte combinaţii posibile, în care să găsească şi să experimenteze legături între materii“, punctează ieşeanca.

Ceea ce bucură simţurile rămâne mai uşor în memorie

Florentina Berlan este convinsă că ceea ce bucură simţurile rămâne mai uşor în memorie, aşa că, dacă ar fi profesor, ar preda geografie prin ex­cursii, documentare, cărţi de că­lătorie, istoria prin poveşti, filme, vizite la muzee, chimia în laboratorul culinar, biologia în parcuri sau ferme şi muzica la Filarmonică. Până când va relua atelierele de matematică, in­gi­nera continuă să publice poveştile pe site-ul personal, unde e încurajată de părinţi. „Mă bucur că ai acest dar şi că încerci să ne ajuţi şi pe noi. Contează mult la început de drum cine îţi îndrumă paşii. Am văzut o abordare nouă şi foarte originală a matematicii. Băieţelul meu cel mare are şase ani, iar la toamnă va intra în clasa pregătitoare cu o abordare diferită a matematicii. Mă bucur că te-am întâlnit“, îi transmite un părinte.
 

Publicitate și alte recomandări video