O întâlnire de promoţie, altfel
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

O întâlnire de promoţie, altfel

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Întâlnirile studenţilor de altădată, între ei şi cu profesorii lor, m-au făcut întotdeauna să gândesc o astfel de revedere peste ani ca pe o adevărată Sărbătoare, nu numai a ataşamentului faţă de Alma Mater ca „spaţiu” şi climat ale acelei vârste tinere către care se revine ca spre o matcă de „start”, intelectuală şi afectivă, dar şi a unei solidarităţi de breaslă, între discipolii de „atunci”, deveniţi ei înşişi profesori, şi formatorii lor de odinioară. Altfel spus, nu atât o întoarcere în timp, cât un dialog al generaţiilor de profesionişti ai catedrei, deschis şi viu, întemeiat pe reciproca preţuire a unei asemenea colegialităţi lărgite, fără hotare de vârstă, care începuse odată cu absolvirea însăşi.

Oare „noi” (unul de gândit ipotetic) ce am face dacă peste o atare, proiectată, întâlnire de promoţie ar cădea, ca în acest an 2020, restricţiile provocate de bântuitorul Covid-19? Cei mai mulţi ar înclina, probabil, să renunţe la proiect, fie cu totul, fie să-l amâne doar, pentru zile mai sigure cândva, post-„covidiene”. O decizie, sigur, sub semnul necesarei prudenţe, totuşi nu singura posibilă, dovadă volumul pe care îl am sub ochi: Plecând am să rămân / Cartea filologilor – Iaşi 64/69, apărut la „Performantica” şi coordonat de scriitorul Aurel Brumă şi universitarul Ion-Horia Bârleanu, lingvist, membri ai promoţiei, deloc resemnaţi (nici ei, nici colegii co-autori ai acestei ÎNTÂLNIRI ALTFEL, în paginile Cărţii lor) să se plece, să se dea bătuţi în faţa pandemiei. Şi au făcut-o, împotrivindu-i-se cu inteligenţă şi inventivitate, recurgând la „armele” cele mai fireşti ale umanioarelor din totdeauna: scrisul şi cartea. Titlul dat vine dintr-un poem al lui „Abe” (A.B.), aparent oximoronicul vers captând expresiv tâlcul de confluenţă a „vocilor” din Cartea-mănunchi.

Un florilegiu de texte aşadar. Liantul lui: elogiul Şcolii, de la prefaţa Luminătorii a aceluiaşi „Abe” şi până la vecinătatea de „catalog” din final (absolvenţi vs. „dascălii noştri”). O nobilă şi sinceră laudă adusă profesiei îmbrăţişate de majoritatea colegilor de studenţie, muncii la catedră, cu clase de gimnaziu sau de liceu, de prin satele şi oraşele ţării. E miezul cărţii, dominanta ei, legătura-cheie dintre Universitatea ieşeană şi profesioniştii Limbii şi literaturii române din şcoli, inclusiv în cazul acelora deveniţi ei înşişi universitari, la Iaşi, Suceava, Pitesti… Şi nici ceilalţi , „nedidacticii”, nu s-au rupt de formaţia lor de bază. Cum ar fi putut s-o facă, scriitori şi publicişti, jurnalişti radio, muzeografi, artişti plastici, alţii din corpul diplomatic sau maica Elena (Simionovici), cum?! Amintiri din studenţie, trasee şi experienţe de viaţă, un devotament, de zi cu zi, pentru meserie şi valorile culturii noastre, durabile repere, de care România şi ştafeta generaţiilor ei au atâta nevoie.

Numeroase pagini le sunt consacrate profesorilor din vremea studenţiei ieşene. Constantin Ciopraga, Al. Dima, G. Văideanu, Gavril Istrate, Vasile Arvinte, Gh. Agavriloaei, Liviu Leonte, Al. Andriescu, Mihai Drăgan, Maria Platon, Elvira Sorohan, Vasile Adăscăliţei, evocaţi în pagini dense şi calde, „seminarii de neuitat” (cu Ioan Constantinescu sau Ilie Dan ). Timpul a îmblânzit şi imaginea vreunui „dur” ca, de pildă, Valentin Sofroni. Unii dintre profesori scriu despre colegi (Antoaneta Macovei despre Maria Platon), alţii despre realizări ale foştilor studenţi: Const. Ciopraga şi Al. Husar despre pictura Cellei Negoiescu, G. Istrate despre I.H. Bârleanu - dialectolog, subsemnatul despre A. Brumă - prozator. Portrete: al maicii Elena (de Mioara Gafencu), al prof. Ciopraga (de I. Savitescu), al prof. V. Adascăliţei (Nenea Lelu), pe fundalul uceniciei în folcloristică, de A. Brumă, care semnează şi două portrete in memoriam, ale colegilor Nicu Florea şi Ion Gh. Pricop. Versuri de Florica (Dinu) Diaconescu şi Ortansa Cojoc, proza Nipora Doriana, de Traian Cosma. Bravo lor, coautorilor acestei Cărţi a filologilor 61/69, neîngenunchiaţi de Covid-19, căruia îi opun Întâlnirea lor (scripta manent) din Plecând am să rămân. Citând, din poemul (dătător de titlu) al lui „Abe”, „cuvântul azimă muiată-n vin” e unul de iubire: pentru Alma Mater şi „dascălii” ei, pentru colegii de profesie şi obiectul muncii lor, limba şi literatura română. „Azima” şi „vinul”, dar nu metaforice, ci referenţii lor, rămân pentru un viitor (cât mai apropiat, să sperăm), al ieşirii de sub asediul covidian. Dar cu fruntea sus, luminată de gândul şi fapta de acum.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ce sprijină o bună parte din elita intelectuală şi mulţi „formatori de opinie” USR PLUS?

Alexandru LĂZESCU

De ce sprijină o bună parte din elita intelectuală şi mulţi „formatori de opinie” USR PLUS?

Poate că etichetele ideologice nu sunt astăzi considerate importante, dar ele ar putea deveni în viitor pe măsură ce curentul progresist în ascensiune va dori să promoveze politici radicale de transformare a societăţii.

Filmuletul zilei

opinii

Universalitatea artei lui Marcel Chirnoagă

Nichita DANILOV

Universalitatea artei lui Marcel Chirnoagă

… a fost atras nu de latura angelică, ci de latura demonică a lucrurilor, încercând să scoată la lumină o parte din întunericul ce sălăşluieşte-n om. Pe domnia sa nu l-au obsedat îngerii, ci demonii, creaturile diforme ce populează zi de zi, clipă de clipă, gândurile muritorilor, insuflându-le tot felul de patimi (pofte) şi vicii.

L-am ucis pe Paco!

Dana ȚABREA

L-am ucis pe Paco!

L-am ucis pe Paco! de Joaquim Bundó este cel mai recent spectacol de microteatru de la Avangardia, dintr-o serie de minispectacole de aproximativ douăzeci de minute, concepute la graniţa dintre film şi teatru, pentru oamenii în permanentă mişcare, fără prea mult timp liber, al căror timp costă bani şi care se relaxează puţin spre deloc, în secolul 21, secolul de dincolo de secolul vitezei. Ca estetică, este propusă comedia neagră şi se glisează spre incredibil, cu mijloacele actoriceşti ale credibilului, verosimilului.

Iohannis la Radio România Actualităţi

Michael ASTNER

Iohannis la Radio România Actualităţi

La ţară, cât stau în casă (şi stau tot mai mult, că, de, vremea, ziua tot mai scurtă...), merge radioul. Invariabil pe Radio România Actualităţi. Unde în câteva rânduri deja m-a surprins următoarea formulare: La cutare oră, preşedintele Klaus Iohannis va ţine o conferinţă de presă „pe care Radio România Actualităţi intenţionează s-o transmită”...

pulspulspuls

Analiză şi sinteză: brânza politică şi prazul electoral

Analiză şi sinteză: brânza politică şi prazul electoral

Dacă tot am vorbim ieri aici de vasilici şi tiriplici, iaca ce ne-au indicat unii cetitori atenţi: una bucată poză faină scociorâtă prin cotloanele feisbuciste, de campanie, cu actualul şi viitorul deputat de Iaşi Vasile Cîtea, ex-boxer, aflat în piaţă la Bălţaţi, locul de baştină. 

Caricatura zilei

Planul Aproape Naţional de Redresare şi Rezilienţă (zic aproape fiindcă Iașul nu este inclus)

Editia PDF

Bancul zilei

O ambulanta goneste pe strazi si, la o intersectie rastoarna si accidenteaza un pieton. Soferul coboara imediat, ridica victima (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.