O întâlnire de promoţie, altfel
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

duminica, 26.09.2021

O întâlnire de promoţie, altfel

GALERIE
nicolae cretu
  • nicolae cretu
- +

Întâlnirile studenţilor de altădată, între ei şi cu profesorii lor, m-au făcut întotdeauna să gândesc o astfel de revedere peste ani ca pe o adevărată Sărbătoare, nu numai a ataşamentului faţă de Alma Mater ca „spaţiu” şi climat ale acelei vârste tinere către care se revine ca spre o matcă de „start”, intelectuală şi afectivă, dar şi a unei solidarităţi de breaslă, între discipolii de „atunci”, deveniţi ei înşişi profesori, şi formatorii lor de odinioară. Altfel spus, nu atât o întoarcere în timp, cât un dialog al generaţiilor de profesionişti ai catedrei, deschis şi viu, întemeiat pe reciproca preţuire a unei asemenea colegialităţi lărgite, fără hotare de vârstă, care începuse odată cu absolvirea însăşi.

Oare „noi” (unul de gândit ipotetic) ce am face dacă peste o atare, proiectată, întâlnire de promoţie ar cădea, ca în acest an 2020, restricţiile provocate de bântuitorul Covid-19? Cei mai mulţi ar înclina, probabil, să renunţe la proiect, fie cu totul, fie să-l amâne doar, pentru zile mai sigure cândva, post-„covidiene”. O decizie, sigur, sub semnul necesarei prudenţe, totuşi nu singura posibilă, dovadă volumul pe care îl am sub ochi: Plecând am să rămân / Cartea filologilor – Iaşi 64/69, apărut la „Performantica” şi coordonat de scriitorul Aurel Brumă şi universitarul Ion-Horia Bârleanu, lingvist, membri ai promoţiei, deloc resemnaţi (nici ei, nici colegii co-autori ai acestei ÎNTÂLNIRI ALTFEL, în paginile Cărţii lor) să se plece, să se dea bătuţi în faţa pandemiei. Şi au făcut-o, împotrivindu-i-se cu inteligenţă şi inventivitate, recurgând la „armele” cele mai fireşti ale umanioarelor din totdeauna: scrisul şi cartea. Titlul dat vine dintr-un poem al lui „Abe” (A.B.), aparent oximoronicul vers captând expresiv tâlcul de confluenţă a „vocilor” din Cartea-mănunchi.

Un florilegiu de texte aşadar. Liantul lui: elogiul Şcolii, de la prefaţa Luminătorii a aceluiaşi „Abe” şi până la vecinătatea de „catalog” din final (absolvenţi vs. „dascălii noştri”). O nobilă şi sinceră laudă adusă profesiei îmbrăţişate de majoritatea colegilor de studenţie, muncii la catedră, cu clase de gimnaziu sau de liceu, de prin satele şi oraşele ţării. E miezul cărţii, dominanta ei, legătura-cheie dintre Universitatea ieşeană şi profesioniştii Limbii şi literaturii române din şcoli, inclusiv în cazul acelora deveniţi ei înşişi universitari, la Iaşi, Suceava, Pitesti… Şi nici ceilalţi , „nedidacticii”, nu s-au rupt de formaţia lor de bază. Cum ar fi putut s-o facă, scriitori şi publicişti, jurnalişti radio, muzeografi, artişti plastici, alţii din corpul diplomatic sau maica Elena (Simionovici), cum?! Amintiri din studenţie, trasee şi experienţe de viaţă, un devotament, de zi cu zi, pentru meserie şi valorile culturii noastre, durabile repere, de care România şi ştafeta generaţiilor ei au atâta nevoie.

Numeroase pagini le sunt consacrate profesorilor din vremea studenţiei ieşene. Constantin Ciopraga, Al. Dima, G. Văideanu, Gavril Istrate, Vasile Arvinte, Gh. Agavriloaei, Liviu Leonte, Al. Andriescu, Mihai Drăgan, Maria Platon, Elvira Sorohan, Vasile Adăscăliţei, evocaţi în pagini dense şi calde, „seminarii de neuitat” (cu Ioan Constantinescu sau Ilie Dan ). Timpul a îmblânzit şi imaginea vreunui „dur” ca, de pildă, Valentin Sofroni. Unii dintre profesori scriu despre colegi (Antoaneta Macovei despre Maria Platon), alţii despre realizări ale foştilor studenţi: Const. Ciopraga şi Al. Husar despre pictura Cellei Negoiescu, G. Istrate despre I.H. Bârleanu - dialectolog, subsemnatul despre A. Brumă - prozator. Portrete: al maicii Elena (de Mioara Gafencu), al prof. Ciopraga (de I. Savitescu), al prof. V. Adascăliţei (Nenea Lelu), pe fundalul uceniciei în folcloristică, de A. Brumă, care semnează şi două portrete in memoriam, ale colegilor Nicu Florea şi Ion Gh. Pricop. Versuri de Florica (Dinu) Diaconescu şi Ortansa Cojoc, proza Nipora Doriana, de Traian Cosma. Bravo lor, coautorilor acestei Cărţi a filologilor 61/69, neîngenunchiaţi de Covid-19, căruia îi opun Întâlnirea lor (scripta manent) din Plecând am să rămân. Citând, din poemul (dătător de titlu) al lui „Abe”, „cuvântul azimă muiată-n vin” e unul de iubire: pentru Alma Mater şi „dascălii” ei, pentru colegii de profesie şi obiectul muncii lor, limba şi literatura română. „Azima” şi „vinul”, dar nu metaforice, ci referenţii lor, rămân pentru un viitor (cât mai apropiat, să sperăm), al ieşirii de sub asediul covidian. Dar cu fruntea sus, luminată de gândul şi fapta de acum.

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Fascinaţia şi corvoada Cupei

Nicolae GRECU

Fascinaţia şi corvoada Cupei

Competiţia KO are farmecul ei, dar cu rezerve aduse de pe alte coclauri ori tineri crescuţi prin rizibilul „mentoring” e greu să te baţi chiar şi cu Văsălie de la Baia Mare.

Filmuletul zilei

opinii

Etimologicale pescăreşti (V)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (V)

Speculaţiile etimologico-istorice continuă cu o discuţie despre denumirile vaselor moderne.

Metallica. Dar ce fel de monstru? (I)

pr. Constantin STURZU

Metallica. Dar ce fel de monstru? (I)

Kim Ung-Yong, supranumit "copilul-minune" şi "omul cu cel mai ridicat coeficient de inteligenţă de pe pământ", fost cercetător la NASA, a ales să se retragă, încă tânăr fiind, în ţara sa natală, Coreea de Sud, la o facultate din provincie, ca profesor. 

La plimbare pe axa culturală (1)

arh. Ionel OANCEA

La plimbare pe axa culturală (1)

Dacă parcurgi Iaşul de la Palatul Culturii până la ultimul rond al bulevardului Carol, intrat definitiv în memoria colectivă cu numele de Copou, oricât nerv critic ar avea cineva din partea locului sau de oriunde, trebuie să recunoască, să accepte, să admire personalitatea, duhul specific, farmecul oraşului. Axa aceasta nu este perfectă. În urbanism, indiferent unde în lume, nu există perfecţiune. Dar este vie, variată, dinamică. Este o poveste care se lipeşte de sufletul iubitor de oraş. Dacă reuşim să întregim povestea, să-i adâncim semnificaţiile, ea poate deveni un spaţiu cultural cu forţă de seducţie universală.

pulspulspuls

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Iaca un partid şi pentru Gigi!

Pentru că tot e uichend şi, aşa cum am mai zis, nu vrem să vă mai amărâm pandemia cu acreala din politica actuală, am zis că, iată, să vă mai prezentăm şi fate ancorate în sinergia trecutului. 

Caricatura zilei

Victorie Cîțu

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.