O întâlnire literară cu autoarea Gabriela Adameșteanu va avea loc vineri, în București, la Librăria Humanitas de la Cişmigiu

Alături de autoare: Carmen Mușat, Andreea Răsuceanu, Livius Ciocârlie

Moderează: Mirela Nagâț

După dialogul cu cititorii, Gabriela Adameşteanu va acorda autografe.

„Pe lângă performanța literară în sine (400 de pagini scrise excelent ale unuia dintre cei câțiva
prozatori de primă mână pe care-i avem), Anii romantici ating toate punctele fierbinți (și
uneori litigioase) ale istoriei recente a postcomunismului românesc. De unde și fascinația
cvasiinstantanee exercitată de memoriile Gabrielei Adameșteanu. De regulă, figura
memorialistului e puternic idealizată. Puțini memorialiști rezistă acestei tentații. Nimic din
toate acestea în superbii Ani romantici ai Gabrielei Adameșteanu, atipici. Memorialista nu
caută deloc să se idealizeze; dimpotrivă, are chiar plăcerea de a se diminua, de a-și admite
micile erori sau inexactități. Într-un mod pe care nu l-am mai întâlnit decât la poeții
confesionali (americani, iar dintre poeții români, doar la Mircea Ivănescu), Gabriela
Adameșteanu înțelege, în Anii romantici, scrisul ca pe un testimoniu aproape religios, în care
totul e de mărturisit și nimic de literaturizat. Marile teme ale postcomunismului românesc sunt
tratate din perspectiva unui martor implicat în vortexul lor, dar fără ca martorul să-și aroge
vreo secundă superioritatea morală sau intelectuală asupra celorlalți.” (Radu Vancu)
„Pe Gabriela Adameșteanu am întâlnit-o în redacția revistei 22, unde m-a trimis Mihnea
Berindei. Biroul ei era o cameră într-o casă cu oglinzi și stucaturi burgheze, amenajată rapid,
cu teancuri de hârtii și cărți, cu oameni care intrau și ieșeau continuu. M-au mirat
disponibilitatea, buna dispoziție, calmul, umorul și implicarea ei luminoasă în evenimente. În
mijlocul acelui maelstrom revoluționar dominat de bărbați, ea părea să stăpânească totul. În
amintiri, se descrie curioasă și candidă, fără experiență. N-am văzut-o așa. Era însetată să știe,
îmi punea întrebări, dar îmi și răspundea la ale mele. Spre deosebire de colegii ei, deseori
intelectuali vorbăreți sau politicieni cu limbă de lemn, ea transmitea o realitate vie,
sensibilitatea ei față de oameni, certitudinile mereu minate de îndoieli.” (Jean-Yves Potel)
„Anii romantici este o operă de scriitor și totodată un tratat de anti-maniheism, care ne
dezvăluie complexitatea vieții.” (Jean-Pierre Longre)

Prozatoare, jurnalistă și traducătoare, Gabriela ADAMEȘTEANU a condus, între 1991 și
2005, săptămânalul politic, social și cultural independent 22, iar apoi suplimentul lui,
Bucureștiul Cultural (până în 2013). Vicepreședintă (2000-2004) și președintă (2004-2006) a
Centrului PEN Român. Distinsă cu ordinul Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres al guvernului francez. Constant reeditate, romanele ei – Drumul egal al fiecărei zile (1975;
Premiul Academiei, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Dimineață pierdută (1984;
Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor), Întâlnirea (2003, 2007; Premiul Ziarului de Iași,
ex aequo, Premiul revistei Ateneu), Provizorat (2010; Premiul pentru proză al Observatorului
Cultural, ex aequo), Fontana di Trevi (2018; Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor,
premiul Radio România Cultural, Premiul Observatorului Cultural, Premiul Scriitorul Anului,
Premiul Agenției de Carte), Voci la distanță (2022; Premiul pentru proză al Uniunii
Scriitorilor) – și prozele ei scurte – Dăruiește-ți o zi de vacanță (1979), Vară-primăvară
(1989), Gara de Est (2008) – au fost traduse în 18 limbi și elogiate de critica internațională.
Publicistică: Obsesia politicii (interviuri, 1995), Cele două Românii (eseuri, 2001). Traduceri:
Jean-Yves Potel, Disparițiile Annei Langfus (2016).

Publicitate și alte recomandări video