anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 12.08.2020

O investiţie diplomatică

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Tânărul dictator nord-coreean s-a aventurat în acest proces diplomatic doar după ce şi-a consolidat brutal puterea internă, iar acum, după întâlnirea cu Trump, ar putea dobândi noi surse de legitimare în faţa elitelor politico-militare ce asigură stabilitatea regimului.

Întâlnirea Donald Trump - Kim Jong-un s-a încheiat, încep comentariile. Acest text a fost încheiat la scurt timp după conferinţa de presă a preşedintelui american, susţinută marţi înainte de prânz (ora României), astfel că nu poate fi exclusă apariţia unor elemente noi, cu precădere în ceea ce priveşte reacţiile mediilor politice internaţionale. Totuşi, în acest moment se pot face o serie de consideraţii punctuale.

Decizia preşedintelui Trump de a se întâlni cu liderul nord-coreean a fost corectă. Fereastra de oportunitate a apărut, aşa cum se întâmplă mereu în politica internaţională, graţie unor factori ce au susţinut voinţa celor două părţi implicate. Liderii sud-coreeni sprijină intens procesul, iar recentul dialog al lui Kim cu Beijingul şi Moscova a contribuit la noua deschidere a regimului său.

Nu ştim importanţa pe care a avut-o (şi ar putea să o aibă în continuare) stilul imprevizibil al preşedintelui Trump în decizia Phenianului. Poate că, pentru regimul nord-coreean, au apărut la orizont riscuri şi oportunităţi neîntâlnite în vremea când la Casa Albă se aflau lideri mai convenţionali. Cel mai probabil, însă, a contat mult disponibilitatea SUA de a scoate - temporar - Coreea de Nord din cutia statelor-paria şi de a o legitima ca actor, pe scena internaţională.

Donald Trump i-a acordat lui Kim Jong-un summitul pe care acesta şi-l dorea de multă vreme. Totul a semănat cu o întâlnire între egali, în care se discută teme vitale pentru securitatea internaţională. Coreea de Nord a fost ridicată - temporar - la rangul de mare putere. Tânărul dictator s-a aventurat în acest proces diplomatic doar după ce şi-a consolidat brutal puterea internă, iar acum - în fapt, de la începutul procesului de destindere cu SUA şi Coreea de Sud -  ar putea dobândi noi surse de legitimare în faţa elitelor politico-militare ce asigură stabilitatea regimului.

Desigur că în ecuaţie intervin - iar discuţiile din media şi întrebările de la conferinţa de presă o confirmă - teme de natură etică. Dat fiind caracterul regimului de la Phenian, când, cât şi cum se poate negocia cu el - dacă se poate? Este moral să discuţi doar despre denuclearizarea peninsulei, lăsând în plan secund sau chiar uitând abuzurile din interiorul graniţelor sale? Nu va exista niciodată consens pe acest subiect, pentru că de aici diverg şcoli de gândire diferite în politica internaţională. Ideea schimbării prin forţă a regimurilor opresive din alte ţări este, astăzi, discreditată. Pe de altă parte, sancţiunile şi ostracizarea pe plan internaţional nu au, nici ele, un bilanţ strălucitor. În acest moment, angajamentul calculat şi critic faţă de Coreea de Nord pare o strategie bună, dar nici vorbă de vreo garanţie a succesului.

Trecând la chestiunile de fond, acordul semnat la Singapore este unul modest şi deloc inedit. Pacea durabilă şi stabilă, respectiv denuclearizarea totală a peninsulei coreene au fost obiective enunţate în multe cadre, de obicei multilaterale - fie că vorbim de ONU sau de formate ad hoc, reunind actori interesaţi. Fără a minimaliza în vreun fel importanţa normei internaţionale, pacea şi securitatea sunt ţeluri definite şi urmărite cel mai adesea în cadrul unor procese cu un caracter preponderent politic. Trump, Kim Jong-un şi ceilalţi actori implicaţi îşi vor încerca norocul - vom vedea cu câtă bună credinţă şi, evident, cu cât succes.

Scopul negociatorilor americani va fi denuclearizarea completă, verificabilă şi ireversibilă a peninsulei coreene. Denuclearizarea se referă, desigur, la lichidarea întregii infrastructuri nucleare nord-coreene, dar nu se poate face abstracţie de obligaţiile pe care ar trebui să şi le reconfirme Washingtonul (a nu readuce arme nucleare în Coreea de Sud) şi Seulul (a nu căuta să intre în clubul nuclear). Primul adjectiv, „completă“, se regăseşte în textul acordului, celelalte nu. În ce măsură această absenţă semnifică într-adevăr un punct de pornire mai fragil pentru aceste negocieri, vom vedea în săptămânile şi lunile următoare. Totuşi, pare greu de crezut că în spatele ei se ascunde o concesie de substanţă pentru dictatorul nord-coreean.

Aşa cum preşedintele Trump a reconfirmat la conferinţa de presă, de ritmul în care Phenianul renunţă la infrastructura nucleară va depinde eliminarea sancţiunilor şi stabilirea de relaţii diplomatice între cele două ţări. Există un mecanism al  condiţionalităţii, dar răspunsurile preşedintelui Trump la conferinţa de presă au încercat să nu lezeze orgoliul nord-coreenilor şi să îndepărteze eventualele lor percepţii de insecuritate, pe durata negocierilor. Dar referirea la o viitoare retragere a trupelor americane din Coreea de Sud sau retorica împotriva costurilor exagerate ale manevrelor militare comune a fost exagerată. 

Fără îndoială că liderul de la Casa Albă va fi atacat pe plan intern pentru modul în care a înţeles să iniţieze negocierile, deşi există un sprijin bipartizan pentru fondul iniţiativei. Cu siguranţă că întâlnirea de la Singapore îl va consolida. Dacă se reuşeşte menţinerea unei confidenţialităţi a negocierilor, ritmul lor ar putea fi mai rapid decât ne aşteptam. În definitiv, pentru antreprenorul Donald Trump ele reprezintă o preţioasă investiţie, cu riscul asociat.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Un preşedinte discret

Lucian DÎRDALA

Un preşedinte discret

Nu se pune problema să stabilim, aici, pattern-uri ambiţioase. Se poate, totuşi, observa că preşedinţii Senatului din guvernările dominate de Ion Iliescu au fost politicieni lipsiţi de ambiţia de a controla partidul sau guvernul, acceptând fără obiecţii supremaţia lui Ion Iliescu.

Filmuletul zilei

opinii

Ultima mineriadă (I)

Florin CÎNTIC

Ultima mineriadă (I)

Faptul că la presiunea societăţii civile conducerea DIICOT a hotărât să infirme în mare măsură scandaloasa încercare de muşamalizare făcută de procurorul Doru Stoica arată cât de exploziv este dosarul represiunii din 10 august 2018.

Imagine all the people...

Radu PĂRPĂUȚĂ

Imagine all the people...

Memoriei lui Philippe Muray (1945-2006)

Efemeride electronice

Ioan MILICĂ

Efemeride electronice

pulspulspuls

Mult iubite Înalpreasfinţite Teo Fan-Fan,

Mult iubite Înalpreasfinţite Teo Fan-Fan,

Cu nespusă sfială ridicăm privirea spre mitra Sfinţiei voastre, convinşi fiind că îndrăzneala ne va fi iertată, iar rostirea noastră păcătoasă va fi aşişderea trecută cu vederea, dacă se va dovedi nevrednică de înalta judecată a Sfinţiei Voastre.

Caricatura zilei

3 AM

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.