O istorie erotică a Parisului
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 24.09.2021

O istorie erotică a Parisului

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

Parisul - Oraşul Lumină ? Cu siguranţă, dar în egală măsură oraş al iubirii, al voluptăţii, al senzualităţii. Doar Veneţia îl concurează în ce priveşte reputaţia de „capitală a dragostei”.

Istoricul Dominique Kalifa reconstituie, în Paris. O istorie erotică, de la Offenbach la Sixties (ed. Payot, 2018), topografia dorinţei şi senzualităţii, plecând de la convingerea că sentimentul iubirii nu capătă cu adevărat consistenţă decât înrădăcinat într-un spaţiu. Cartea „decupează” un secol din istoria capitalei franceze, mai precis între anii 1860, marcaţi de transformarea radicală a oraşului datorată prefectului Haussmann, şi anii 1960, când au loc iarăşi mari lucrări de amenajare urbană şi când, mai ales, se produce aşa-numita revoluţie sexuală, cu mişcarea hippie, difuzarea pilulei anticoncepţionale etc. Tema a mai fost, bineînţeles, abordată (ceea ce nu e de mirare, dată fiind bibliografia imensă consacrată Parisului). Eu însumi am comentat, acum 15 ani, cartea lui Lemonier şi Dupouy Povestea/Poveştile Parisului libertin. Acolo primau anecdoticul şi pitorescul; la Kalifa prevalează meticulozitatea istoricului care adună o sumedenie de mărturii şi documente şi care găseşte totodată în literatură exemple edificatoare.

În fapt, reputaţia galantă a Parisului e veche. Oraşul a fost considerat şi „capitală a viciului”, ba chiar „bordel al Europei” datorită permisivităţii sexuale şi numărului mare de prostituate. Sunt aspecte pe care autorul le examinează în capitole aparte dar prioritate au imaginarul erotic şi ritualurile sentimentale. Se începe, aşadar, cu primele întâlniri. Acestea pot avea loc pe stradă, în grădinile publice, la baluri, în metrou, pe terasele cafenelor etc. Lucrurile nu sunt deloc simple. Multă vreme, codurile morale scrise şi nescrise le interzic tinerelor de familie bună să meargă singure pe stradă, ca să nu mai vorbim de „îndrăzneala” de neconceput de a se aşeza la masa unei cafenele. Treptat, aceste tabù-uri încep să cadă unul după altul încât o serie de spaţii pariziene - Marile Bulevarde, Champs-Elysées, Bois de Boulogne, Cartierul Latin - dobândesc un remarcabil potenţial erotic. Balurile populare au avut perioada lor de mare vogă, după care, în mediile „chic”, locul lor a fost luat de mai modernele dancings (acestea, la rândul lor, vor fi înlocuite după al doilea război mondial de cluburi şi discoteci). Dintre parcuri, Grădina Luxembourg pare, de la distanţă, cea mai propice, întâlnirilor amoroase. După 1900, un nou mijloc de transport, metroul, favorizează atingerile corporale, creează intimităţi neaşteptate. Tot în secolul XX cafenele sunt tot mai deschise femeilor şi  devin spaţii în cel mai înalt grad propice iniţierii unor legături erotice (cafenelele din Montparnasse - le Dôme, la Rotonde, la Coupole, le Select - devin adevărate mituri, literare şi nu numai). Dar această cartografie erotică este mult mai vastă. în fapt, te poţi întâlni oriunde în Parisul modern încât, notează Kalifa, întregul oraş pare să se fi pus în slujba îndrăgostiţilor. E amuzant, de pildă, să constaţi că unele întâlniri se petrec la … muzeul Luvru, deoarece acolo o tânără neînsoţită putea merge fără a şoca pe nimeni…

După această primă etapă, cei care doreau să se revadă şi să se frecventeze porneau iarăşi să exploreze Parisul. şi aici trebuie să ţinem cont de o seamă de constrângeri precum şi de opţiunile fiecărui cuplu: unii preferă izolarea, alţii vor să se „topească” în mulţime. Regăsim, desigur, locurile la modă - parcurile, cafenelele, restaurantele. Anumite perioade - la Belle Epoque, anii de după al doilea război mondial - înseamnă o eliberare de complexe şi de interdicţii morale. îndrăgostiţii care se sărută pe stradă ajung să fie o „temă” fotografică şi cinematografică. încă din a doua jumătate a secolului al XIX-lea teatrul este un spaţiu intens erotizat, o emblemă a Parisului hedonist.

Dar Parisul este şi oraşul turbulenţelor erotice, oraşul care incită la adulter şi oraşul amorului venal. ştiaţi că, în Franţa, adulterul a fost până în 1971 (!), un delict penal? Mai mult, el era pedepsit cu totul inechitabil: femeile vinovate de adulter riscau închisoarea de la trei luni la doi ani, în timp ce bărbaţii se alegeau doar cu o amendă, şi asta numai dacă adulterul era comis în „domiciliul conjugal”…E de înţeles, de aceea, că amanţii trebuiau să facă risipă atât de prudenţă cât şi de inventivitate. Cât priveşte prostituţia, ea este o plagă veche, nevindecată nici după ce, în 1945, prin legea Marthe Richard, au fost închise casele de toleranţă. şi aici, autorul ne oferă date revelatoare.

Dominique Kalifa e un ghid demn de toată încrederea printr-un Paris viu, divers, ataşant, un Paris în care pasiunea erotică a fost şi rămâne o dimensiune esenţială.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine, ce, cum în 2024

Pavel LUCESCU

Cine, ce, cum în 2024

Cu ochii pe 2024 când au loc toate alegerile posibile, locale, europarlamentare, parlamentare şi prezidenţiale, toate partidele îşi fac calcule. Dar nu toate au şanse să le nimerească pe alea de succes.

Filmuletul zilei

opinii

Drum fără pulbere (V)

Neculai SEGHEDIN

Drum fără pulbere (V)

Canalul Dunărea-Marea Neagră, inaugurat la 26 mai 1984, este cea mai mare lucrare inginerească din România și una dintre cele mai mari din lume. Este un motiv de mândrie pentru noi, dar este și un simbol al durerii, nedreptății și suferinței!

Atenţie, cade tencuiala!

Radu POPESCU

Atenţie, cade tencuiala!

Chişinăul, la fel ca Iaşul, este un oraş frumos şi cu un enorm potenţial neexploatat. „Născut talent, murit speranţă”, cum se mai zice la noi, şi asta în principal din cauza ghinionului chişinăuienilor de a se fi pricopsit de ani şi ani de zile cu o administraţie locală depăşită de situaţie. 

Între şoşocism şi cîţism

Nicolae CREŢU

Între şoşocism şi cîţism

Sunt oare şi oameni inteligenţi, cei care cu adevărat gândesc cu propriile capete şi nu se lasă prostiţi de fabricanţii de „Imagine”, dispuşi să vadă în ubicuu prezenţa şi mai ales „combativa” Şoşoacă un „fenomen” demn de atenţie? 

pulspulspuls

Iaca ce face dom’ Costel în Casa cu Pătrate când îi are pe procurorii DNA la uşă

Iaca ce face dom’ Costel în Casa cu Pătrate când îi are pe procurorii DNA la uşă

Bun, hai că dosarul ca dosarul, iar percheziţiile de ieri aşijderea, dar oare cum se face, dragi comeseni ai rubricuţei noastre, că la mai puţin de o oră după descinderea mascaţilor şi procurorilor DNA de la Bucureşti în biroul lui din Casa cu Pătrate, deci atenţie: după nu înainte, dom’ Costel de la Cejău aruncă pe pagina lui de Facebook această postare haioasă? 

Caricatura zilei

Submarin francez

Editia PDF

Bancul zilei

- Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.