Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

O Iubire şi nouă fericiri

GALERIE
pr Constantin Sturzu
  • pr Constantin Sturzu
- +

Când m-am decis să urmez Filosofia, licean fiind, cineva m-a trimis să discut cu un venerabil profesor din acest domeniu. "Care este preocuparea sau tema centrală a Filosofiei?", m-a întrebat dumnealui, încă de la primele cuvinte. "Fericirea!", am răspuns eu spontan. Profesorul s-a uitat puţin dezamăgit la mine: "Nu. Ci disputa dintre materialism şi idealism"

Nu m-am lăsat descurajat de această primă experienţă. Dar mi s-a părut firesc ca, după absolvirea Filosofiei, să mă îndrept către Teologie. Nu pentru că aş fi continuat să caut, cu aceeaşi fervoare adolescentină, fericirea. Ci pentru că-L căutam pe Dumnezeu, Răspunsul absolut la toate frământările mele.

Privind retrospectiv, îmi dau seama că, de-a lungul anilor, am ignorat tot mai mult problema fericirii. Mi se părea că trebuie să-mi canalizez energia spre lucruri mai "serioase". Fericirea mi se părea o preocupare frivolă. Mai degrabă o ţintă a omului conectat la materialitatea acestei lumi. Căci, nu-i aşa?, creştinul e orientat nu către aici şi acum, ci către ceea ce "va să fie". Cu alte cuvinte, m-am dezis, ruşinat, de entuziasmul tinereţii, preferând mai degrabă încrâncenarea şi lupta, tonul grav şi retorica moralizatoare. Întotdeauna am simţit însă că trădez ceva. Sau, mai degrabă, pe Cineva. Pe Cel ce ne-a lăsat, după Înviere, nu un strigăt biruitor, ci un model de viaţă sintetizat în cuvintele: "Bucuraţi-vă!". Mântuitorul este garantul acestei bucurii la care suntem chemaţi, una pe care "nimeni nu o va lua de la noi" (cf. Ioan 16, 22).

Dintre toţi teologii contemporani, la Părintele Schmemann am (re)găsit bucuria nu ca ideal de neatins, ci trăsătură esenţială a vieţuirii creştine. Necultivarea ei explică în mare măsură impactul (tot mai redus al) Evangheliei la scara istoriei şi a lumii. Explicaţia ar fi, succint, următoarea: "Doar această bucurie ştie că dragostea lui Dumnezeu pentru om şi pentru lume nu este crudă; ştie, pentru că această dragoste este o parte a fericirii absolute pentru care am fost creaţi cu toţii. Creştinismul (nu Biserica în profunzimea ei mistică) şi-a pierdut dimensiunea eshatologică, s-a întors spre lume ca lege, judecată, mântuire, răsplată, o religie a vieţii viitoare; în cele din urmă a interzis bucuria şi a condamnat fericirea" ("Biografia unui destin misionar. Jurnalul Părintelui Alexander Schmemann. 1973-1983", Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2004, p. 448). Am putea să ne prevalăm de această nuanţă transconfesională a "creştinismului" şi să ne amăgim că nu este vorba şi despre Ortodoxie aici. Că ea nu ar fi picat deloc în această capcană. Dar, cu excepţiile de rigoare, realitatea ne cam contrazice.

"Fericirile" au devenit, mai degrabă, "cântarea aceea frumoasă" de la Sfânta Liturghie. Dacă cineva ne-ar întreba, după o slujbă: "Eşti fericit?", am sentimentul că cei mai mulţi l-am privi pe interlocutorul nostru ca pe o ciudăţenie. Să ne uităm puţin la duminicile pregătitoare pentru Postul Mare. Fariseul avea virtuţi şi fapte bune, dar nu avea bucurie. Vameşul a plecat de la templu "mai îndreptat", adică mai bucuros. Pentru fiul risipitor se face masă îmbelşugată, cu veselie mare. Fratele fiului risipitor stă îmbufnat, nu ştie să se bucure. La Înfricoşătoarea Judecată vom fi împărţiţi de-a dreapta şi de-a stânga, după cum am bucurat sau nu pe acei "fraţi prea mici". În Duminica izgonirii lui Adam din Rai suntem îndemnaţi să nu fim "trişti ca făţarnicii". Dar mai toate comentariile şi predicile de la începutul Triodului nici măcar nu conţin cuvinte precum bucurie şi fericire. Şi ne mai mirăm că omenirea depresivă, speriată, îngrijorată se aruncă lesne în braţele unor amăgitori, doar pentru că aceştia ştiu să speculeze dorinţa omului de a fi fericit! Să fim oneşti: este şi vina noastră, a celor ce nu suntem în chip deplin un "popor al bucuriei". Pocăinţa nu e doar zdrobire de inimă, ci şi pulsânda fericire generată de copleşitoarea prezenţă a lui Dumnezeu în viaţa noastră.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri