O lovitură pentru procurori: o ieșeancă a fost achitată deși furniza facturi fictive unui abator

Originară din Hârlău și domiciliată în Sirețel, Alina O. și-a înființat în mai 2014 o firmă având ca obiect de activitate comerțul cu animale vii. Timp de șase săptămâni, firma nu avusese niciun fel de activitate. Ulterior, până la sfârșitul anului, au fost înregistrate în contabilitate 234 de achiziții. Cu excepția uneia, în valoare de 32 de lei, costul ștampilei și a unui facturier, toate celelalte erau de fapt fictive. Formal, femeia cumpărase bovine de la trei alte firme și persoane fizice autorizate similare. Revânduse imediat animalele către un abator din Răchiți, județul Botoșani. Contabil, firma părea să fie sinucigașă. Animalele erau revândute aproape la același preț cu cel de achiziție sau chiar în pierdere. Pe parcursul a șase luni de activitate, „profitul” contabil s-a ridicat la doar 757 lei. Amănuntul nu avea însă nicio importanță reală. Achizițiile de animale, în valoare de 1,03 milioane lei, de fapt nu existau în fizic. Iar pe hârtie se putea scrie orice.

Spre deosebire de alte situații, în care faptele sunt descoperite la ani buni de la comiterea lor, de această dată ANAF a sesizat organele de urmărire penală după doar un an. Administrația Județeană a Finanțelor Publice făcuse un control la abatorul din Răchiți și solicitase colegilor ieșeni efectuarea unei verificări încrucișate și la PFA Alina O. Părea că activitatea acesteia era menită exclusiv să furnizeze facturi false către abatorul din Răchiți, pentru acoperirea achizițiilor făcute în numerar, în târguri și oboare. S-a constatat ulterior că și „furnizorii” femeii erau la fel de fantomatici. O PFA își avea sediul într-o casă pe șoseaua Ștefan cel Mare, a cărui proprietar nu avea nicio legătură cu problemele anchetate. Alt furnizor fusese radiat din octombrie 2014. Altă PFA nici nu a putut fi localizată.

Procurorii Parchetului de pe lângă Tribunal au calculat un prejudiciu adus bugetului de stat prin activitatea firmei în valoare de 332.300 lei, suma reprezentând TVA și impozit pe venit neîncasat. Patroana nu a putut fi audiată în timpul anchetei, pentru a se putea apăra. Când procurorii și-au început ancheta, deja firma nu mai funcționa. Ultima factură falsă fusese înregistrată în decembrie 2014, iar patroana plecase din țară. A fost citată pe adresa cunoscută din România, ca și pe cea din Belgia, inclusiv prin e-mail, dar nu s-a prezentat la Parchet. Mail-urile apăreau totuși ca fiind citite. Nici la judecată nu s-a prezentat. După ce a fost reprezentată o vreme de un avocat din oficiu, Alina O. și-a angajat totuși un apărător. La termenul din iunie 2023, acesta a depus precizări scrise prin care cerea constatarea prescripției răspunderii penale. Trecuseră deja 8 ani de la comiterea faptelor.

Nu s-a ajuns însă la verificarea eventualei prescripții a răspunderii penale. Constatarea prescripției presupune că faptele au fost comise, inculpatul este vinovat, dar a trecut prea mult timp pentru ca ele să mai poată fi pedepsite. Judecătorii erau datori să verifice în primul rând existența faptelor. Dacă ele nu existau, nu mai putea fi vorba de prescripție, ci de achitare. „Prin rechizitoriu, acuzarea a pretins că inculpata a înregistrat în contabilitate şi apoi a declarat toate aceste operaţiuni fictive, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale şi în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale. Instanţa reţine însă că, acest agent economic nu a avut nicio altă activitate comercială reală nici în perioada de referință şi nici ulterior sau anterior şi, deci, nu avea obligații fiscale pe care să şi le diminueze prin înregistrarea şi declararea acestor operaţiuni fictive. Înregistrarea unor operaţiuni fictive în contabilitate de către un agent economic care nu are nicio activitate reală nu poate genera, prin ea înseși, prejudicii şi nici măcar nu poate avea aceasta aptitudine potențială”, au explicat judecătorii.

Ei au arătat că cel mai probabil, activitatea firmei conduse de Alina O. avusese doar rolul de a furniza facturi justificative către abator. Această presupunere era întărită de faptul că femeia folosise contul bancar deschis la Raiffeisen Bank ca persoană fizică autorizată doar pentru a încasa diverse sume de bani, cuprinse între 10.000 și 20.000 lei de la abatorul botoșănean. Banii erau retrași integral de la bancomat imediat după ce erau virați.

Dacă exista evaziune, aceasta nu trebuia căutată la Scobinți, ci la Răchiți. Alina O. putea fi cel mult, complice la fapte petrecute în județul vecin, dar nimeni nu o acuzase de așa ceva. Mai mult, o anchetă fusese efectuată și în privința activității abatorului botoșănean, sub aspectul comiterii infracțiunilor de evaziune fiscală și constituirea unui grup infracțional organizat. Soluția procurorilor fusese de clasare a cauzei. Magistrații Tribunalului au ajuns la concluzia că prejudiciul calculat de procurori și de expertul din cauză ca fiind produs de Alina O. era doar teoretic. Ieșeanca a fost achitată. Procurorii pot încerca să întoarcă soluția găsită de magistrații Tribunalului în fața Curții de Apel.

Publicitate și alte recomandări video