Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

O lume de cuvinte

GALERIE
nichita danilov
  • nichita danilov
- +

Cum poate cineva să creadă că materia a fost alcătuită dintr-un ghemotoc de cuvinte pe care cineva le-a amestecat într-un mod aleatoriu într-o pălărie sau într-un joben de clovn şi le-a aruncat să se perpetueze în gol?! Şi acum iată ce a devenit materia! Iată ce-au devenit şi conştiinţa, şi tot universul! Un adevărat coşmar!

Aşa cum stăteam întins în eprubetă cu mânuţele sub cap şi burta în sus făcându-mi siesta, brusc am avut o revelaţie. Cuvintele, mi-am spus, sunt cu totul altceva decât ce par a fi. Revelaţia aceasta mi-a răvăşit întreg corpul. Întâi am simţit o bucurie fără margini ce mă înălţa spre cer, apoi o nelinişte şi teamă ce mă propulsau spre propriul meu abis. M-am răsucit pe burtă şi-am cercetat cu atenţie fundul eprubetei, unde pluteau ca nişte sedimente o parte din cuvintele pe care le accesasem pe netul meu interior. Pluteau mişcându-se încoace şi încolo ca nişte încrengături de mormoloci prinşi într-o plasă ţesută din fire subţiri de gelatină.

Priveliştea aceasta m-a determinat să fiu extrem de prudent. Căci la fiecare mişcare de-a mea, cuvintele se mişcau şi ele dilatându-se şi contractându-se ca şi cum ar fi încercat să-şi iasă din propria matcă. Dacă clipeam, clipeau şi ele, şi nu dintr-un singur ochi, ci din mii şi mii de ochi văzuţi şi nevăzuţi. M-am aplecat şi m-am uitat în interiorul lor. Şi brusc, m-am dat îndărăt, căci în interiorul cuvintelor, după cum bănuisem, erau alte cuvinte ce încercau să iasă la suprafaţă înghesuindu-se unele peste altele. Am privit şi interiorul lor şi am dat peste alte cuvinte. Iar în interiorul lor se mişcau altele într-o fojgăială de neînchipuit. Am aruncat apoi şi un ochi înlăuntrul gol al literelor şi am văzut că fiecare literă avea în interiorul său o altă literă, iar aceasta, la rândul, ei, conţinea o altă literă. Priveam înlăuntrul lor ca într-o lunetă nesfârşită ce părea că se îngustează mereu, dar nu se îngusta, ci, dimpotrivă, aş putea spune că pereţii ei se dilatau rotindu-se în sensul acelor de ceas. Am încercat să sondez intuitiv abisul conţinut în fiecare literă şi am aruncat înlăuntrul lor o bulă de aer şi bula de aer ca pe o monedă a fost înghiţită de gol. Am aşteptat că bula să fie expulzată de gol înapoi. Şi nu m-am înşelat: curând am văzut ţâşnind dinlăuntrul literei A pe care o exploram o bulă de aer ce conţinea înlăuntrul ei un întreg alfabet. M-am aplecat şi asupra punctelor, asupra virgulelor şi asupra semnelor de exclamare. Şi ele conţineau alte şi alte virgule, şi puncte, şi alte semne de exclamare, dar şi semne zodiacale, şi semne cabalistice ce se ridicau la suprafaţă şi apoi coborau din nou în adânc, ducând cu ele o parte din ţesutul prim al formelor din care se compunea realitatea, dar mai cu seamă irealitatea lumii. M-am aplecat şi asupra semnelor de întrebare ce se legănau precum umbrelele unor meduze transparente crescute pe fundul eprubetei. Mă aşteptam ca şi înăuntrul lor să găsesc alte semne de întrebare şi înlăuntrul lor altele, dar n-am găsit nimic şi am rămas nedumerit. În ce univers de semne mi-e dat să eclozez? m-am întrebat. Nu cumva semnele acestea prefigurează realitatea lumii în care voi vedea lumina zilei, dacă o voi vedea? Nu cumva substanţa primordială a lumii acesteia e cuvântul sau mulţimea de cuvinte ce se înmulţeşte mereu? Şi mi-am adus atunci aminte de Cartea sfintă şi de definiţia pe care o dădea unul dintre înţelepţii cabalişti numelui lui Dumnezeu. Cartea întreagă nu este altceva decât numele lui Dumnezeu. Iniţial Cartea, afirma înţeleptul, fusese alcătuită dintr-un amalgam încâlcit de litere, care însă s-au ordonat atrase de voinţa şi lumina divină, luând formele lumii materiale, şi a lumii imateriale, şi a universului existent, şi a celui inexistent, din care vin eu. Contemplând abisul cuvintelor, mi-am zis: Oare ce altceva sunt eu decât o literă goală ce alcătuieşte numele lui Dumnezeu? Dar de ce vorbesc de Dumnezeu şi de credinţă, din lumea nebuloasă din care vin nimeni nu mai crede în nimic. Despre ce cuvinte şi ce litere vorbesc? Despre ce credinţă? Oare pot crede că lumea a luat fiinţă dintr-un gol desăvârşit? O, Doamne, de ce m-ai deposedat de credinţa mea?! Dar oare a sălăşluit în mine credinţa ta vreodată?!

Exist. Exist cu adevărat! mi-am zis.

Şi atunci dacă-i aşa, de ce profesorul îmi spune că sunt alcătuit din litere, din virgule şi puncte de suspensie?! m-am întrebat.

Ce fel punct de suspensie pot fi eu?

Dar poate că somitatea sa face un joc de cuvinte, făcând aluzie la faptul că plutesc ca o suspensie de gelatină în lichidul amniotic din eprubetă, încercând să găsesc înăuntrul lichidului un punct de sprijin?! Ce mai sofistică! M-am săturat de jocurile astea de cuvinte şi de sofismele învăluite în fum pe care profesorul mi le aruncă peste umăr în timp ce pufăie din trabuc, ca să vadă cum reacţionez!

De ce cu tot dinadins vrea să-mi vâre în cap ideea că lumea din care vin şi lumea spre care mă îndrept sunt alcătuite din literele şi cuvintele unui alfabet necunoscut? De ce din litere şi nu din cifre? Dacă ar fi fost să trăim într-un univers raţional, atunci locul literelor ar fi trebui să fie preluat de cifre! Literele în sine nu reprezintă nimic. Universul e alcătuit din cuvinte. Dar cuvintele, vai, sunt atât de lunecoase, încât se pot metamorfoza în orice. Pot fi într-o clipă şi una, şi alta. Numai când mă gândesc la ele, simt că mă apucă ameţeala. Ceva nu-i în regulă cu mine. Şi nici cu lumea în care urmează să mă nasc.

Cum poate cineva să creadă că materia a fost alcătuită dintr-un ghemotoc de cuvinte pe care cineva le-a amestecat într-un mod aleatoriu într-o pălărie sau într-un joben de clovn şi le-a aruncat să se perpetueze în gol?! Şi acum iată ce a devenit materia! Iată ce-au devenit şi conştiinţa şi tot universul! Un adevărat coşmar!

Dar spiritul a fost alcătuit tot din cuvinte? Nu cumva trăirile aberante pe care le avem sau visele ce ne bântuie noaptea sunt tot rodul aceluiaşi pumn de cuvinte dadaiste împrăştiate în neant?! Păi de aia gândurile omului sunt atât de încâlcite şi trăirile la fel! Degeaba ne împuie filozofii capul despre raţiune şi voinţa de a fi! Cum poate crede cineva că dintr-un pumn de litere aflate în degringoladă, în dezordine totală, poţi crea o lume coerentă, ce funcţionează ca un mecanism perfect?! Nu, aşa ceva nici Dumnezeu şi nici hazardul nu pot s-o facă. Mi-e frică însă să nu se întâmple ceva şi mai rău.

Anume?

Ca începutul să înghită sfârşitul. Sau poate viceversa.

Adică?

Adică materia să înghită literele din care a fost alcătuită, să le digere înlăuntrul ei, apoi ca să le împrăştie în gol. Pentru ca apoi literele să înghită la rândul lor materia…

Ceea ce spui e o aberaţie.

Sigur că e o aberaţie. Dar, după cum ştii, orişice aberaţie conţine o doză de adevăr.

Mi-am pipăit cu vârful degetelor vena de pe tâmplă. Mi-am pipăit şi vena de pe gât. Am simţit pulsând sângele în ele.

Da, existam. Existam cu adevărat. Eram poate doar o simplă adiere, dar existam. Existenţa mea era palpabilă. Nu trăim un vis urât.

De bucurie, am început să îngân în sinea mea un cântec. Dar iată că pe măsură ce cântam am început să mă descompun în silabe şi în litere. În cifre şi note muzicale. Do mi fa sol do, do mi va sol do…

Eram nebun?

Înotam în lichidul amniotic sub forma unui vârtej de litere, dădeam din codiţă şi jubilam.

Mă înălţam şi coboram.

Eu sunt alfa. Alfa şi beta. Beta şi omega, am strigat, şi am văzut cum literele încep să se încoloneze unele după altele, alcătuind şiruri nesfârşite de fraze şi cuvinte.

Şi cuvintele, şi cifrele mă însoţeau în drumul meu, ondulându-se şi rotindu-se de la dreapta spre stânga, în sensul acelor de ceas. Şi apoi invers.

Da, existam. Existam cu adevărat.

Mi-am pipăit din nou venele.

Venele de pe tâmple şi venele de la încheietura mâinii stângi. Simţeam uşor cum bate pulsul. Venele din urechi îmi ţiuiau.

Am început să intru în panică, apoi m-am liniştit, căci după vâjâitul infernal am început să aud o muzică armonioasă.

Nu Beethoven. Nici Bach, nici Mozart. Sau poate un altfel de Beethoven. Un altfel de Bach şi un altfel de Mozart.

Dansam în ritmul acelor simfonii şi mă descompuneam în litere şi cifre.

Sunt unu, am strigat.

Unu atotputernic. Unu atotcuprinzător.

Sau poate doi..

Stând cu ochii închişi în eprubetă, îmi desfăşuram în minte aceste gânduri ca să scap de angoasă şi incertitudinile legate de existenţa şi inexistenţa mea. Şi brusc, mi-a apărut în faţa ochilor închişi chipul lui Beethoven - frunte încruntată, buze subţiri, părul într-o dezordine nebună, ce semăna ca două picături de apă cu chipul meu.

Mă adânceam din ce în ce mai mult în lumea mea interioară. Eram un autist. Surd şi mut la tot ce se petrecea în jur.

Nichita Danilov este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri