În vremea tehnologiilor de vârf contemporane, un citat al lui Albert Einstein raportat la vremurile pe care le trăim ar putea îngrijora pe oricare dintre noi. Einstein spunea: „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă ca relaţiile interumane. În lume va exista o generaţie de idioţi“.

Amintindu-mi acest citat mi-a venit în minte şi un altul al aceluiaşi mare om de ştiinţă: „Două lucruri sunt infinite: Universul şi prostia umană. Nu sunt sigur în privinţa Universului.“

De multe ori am cugetat asupra relaţiilor dintre oameni, a aşa zisei socializări, mai cu seamă a celor din generaţiile tinere. Ele există, dar lipsesc aproape cu desăvârşire. Din fragedă pruncie şi până la adolescenţă; şi mai apoi până la maturitate minţile semenilor noştri sunt încătuşate de umbra tehnologiei. Din zori şi până târziu în noapte, oriunde s-ar afla, caută mereu ceva pe telefoane, tablete ori computere şi nu ştiu dacă întrezăresc măcar sensul firesc al vieţii pe care o trăiesc.

Nu sunt contestatarul tehnologiei pentru progresul ştiinţei, dar aceasta se pare că a ajuns mult prea departe față de nevoile actuale ale umanitǎții, cel puţin pentru această etapă de dezvoltare. Copiii, mai ales ei, au devenit simpli roboţei subjugaţi de electronicele ce li se oferă, aproape fără niciun discernământ de cǎtre părinţi, rude ori prieteni doar pentru că „au şi alţii şi să nu se simtă frustrați…“ sau ca o recompensă pentru o faptă prezentă sau viitoare, spre ai stimula. Păcat că nu mai bat mingea, ori ţurca pe maidan, nu mai aleargă, nu mai citesc minunatele poveşti ale copilăriei, nu mai călătoresc, nu mai vizionează spectacole ori filme pe marile ecrane, prilejuri de a socializa, de a învăţa şi căpăta experienţă din viaţa de zi cu zi şi nu din realităţile virtuale. Acestea nu vor duce pe multe din aceste suflete nevinovate decât către un con de umbră al societăţii în care vor fi nevoiţi să-şi ducă existența.

Din păcate marea majoritate a semenilor noştri, oriunde şi de orice naţionalitate ar fi, nu reali¬zează că escaladarea ştiinţei, pe lângă multele lucruri bune pe care le aduce umanităţii, atentează la intimitatea individului, la securitatea lui şi, de ce nu, a bunurilor sale. Sau poate asta se vrea?! Poate fi şi acesta un mod de a ţine lumea sub control, iar în inconştienţa noastră le dăm acceptul.

Mă îngrozesc atunci când merg pe stradă ori în mijloacele de transport şi toată lumea are unica preocupare paginile de aşa-zisă socializare ori atunci când primesc vreo solicitare de schimbare a unui telefon fiindcă nu mai e la modă. Cred că sunt ani, ani buni, de când nimeni nu m-a rugat să îi cumpăr o carte, un bilet la teatru sau filarmonică. Mă îngrozesc de faptul că deja trăiesc înconjurat de roboței!

 Ing.dr.ec Traian Dobre