O lume din miez de pâine

luni, 24 iunie 2019, 12:25
2 MIN

E începutul lui iulie și în Gisors, un mic târg medieval din preajma Parisului, e cald. Artiștii și stafful Le Grand Baz’Art, festivalul de artă singulară care animă oră­șe­lul, se pregătesc de vernisaj. O doamnă cu coafură îndrăzneață trage un pui de somn la umbra salciei de lângă Salle de la Fêtes, unde urma să aibă loc evenimentul. Câțiva trecători se apropie de ea neliniștiți și o întrea­bă dacă e totul în ordine; mă alătur îngrijo­raților, rugându-mă să nu fie cazul să-mi aplic cu­noștințele de prim-ajutor. Doamna se trezește plină de vioiciune, zâm­bește larg și dă asigurări de bine. Așa am cunoscut-o pe artista Pétra Werlé.

Stabilită la Paris din 1997, creatoarea autodidactă Pétra Werlé a devenit cunoscută în toată lumea datorită creaturilor sale fantastice, pe care le modelează din miez de pâine și salivă și pe care le îmbracă în hăinuțe din componente minerale, vegetale și animale, universurile sale fabuloase entuziasmând publicul, criticii și presa.

Anamorfoze anatomice și salivă

Pétra Werlé s-a născut în 1956 la Strasbourg și a petrecut o co­pi­lărie idilică și cosmopolită pe bar­ja familiei, care transporta mărfuri din Basel, Elveția, prin Franța și Germania către marele port olandez Rotterdam. A intrat în lumea artistică oarecum întâm­plător, gra­ție unei felii de pâine pe care a identificat un chip. A încercat să-i dea viață modelân­du-l, dar nu a fost foarte încântată de rezultat. A continuat totuși, iar la 20 de ani își conturase oarecum un stil, sculptându-și personajele în miez de pâine, ajutându-se cu o scobitoare și o pensetă.

În acea perioadă, Pétra s-a an­gajat casieră într-un mic cinematograf, slujbă care i-a oferit suficient timp pentru a-și perfecționa tehnica. Lucrând și experimentând, și-a dat seama că pâinea mai veche dă mai multă expresivitate chipurilor, prin crăpăturile ase­mă­nătoare ridurilor de expresie, în timp ce pâinea proaspătă este po­trivită pentru crearea unor trupuri fine, elfice, cu osatură anamorfică. Marea invenție însă a fost adău­garea salivei – mereu la îndemână și niciodată epuizată –, care în­tărește miezul prin enzime, ofe­rindu-i duritate și un aspect porțelanat. Puțină acuarelă sau guașă le conturează ochii și gura, după care urmează un proces extrem de creativ, prin care personajele își primesc elementele de identitate și unicitatea.

Elitre în culori strălucitoare și irizate sau aripi de fluture, molii sau alte insecte, pietre, scoici, cochilii, coconi de păianjeni, flori uscate mușchi, elemente minerale și cam tot ce poate fi folosit din regnul ve­getal și din entomologie contribuie la definirea și animarea micilor ființe răutăcioase, capricioase sau blânde și iubitoare plămădite de Pétra.

Textul integral, în suplimentuldecultura.ro

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii