O mare dilemă a apărut la negocierile politice locale: cine moștenește jupânul?

Anume, cum să aranjezi lucrurile în așa fel încât, pentru orice eventualitate, liberalii să crească ușurel-ușurel și un urmaș pentru actualul premare. Nu știu dacă vă gândiți la ce ne gândim noi că vă gândiți voi, adică pârjoale cu praștia și alte jargoane urâțele.

Oficial, la partid firește că nu se vorbește pe față despre asta, ci se ridică problema doar în termeni de „când o fi să fie”, adicătelea când va veni sorocul și plecarea naturală de acolo, chipurile, gen conu Costică în Cuba sau altfel (fie-i omului țărâna ușoară și să aibă parte pe lumea de dincolo numai de plăcinte cu brânză și colaci pufoși cu mac!). Unde va pleca și când, acuma nu mai contează: ideea este că orice partid responsabil se gândește din timp la un urmaș atunci când are un om pe o funcție importantă.

Ei bine, problema la negocierile de care spuneam mai sus este că, în primul rând, rezultatul alegerilor a ieșit așa de prost încât liberalilor ieșeni chiar le e greu să negocieze majoritate în CL fără să nu ofere la schimb viitorilor aliați, care or fi ei, ambele posturi de vici, dacă nu cumva și postul de menajer de oraș.

Cum să faci atunci să pui un vice care la nevoie să ia locul lui Chirica? Și asta în condițiile în care, deși încă nu ești sigur dacă poți pune om, bașca în partid sunt mai mulți pretendenți, fiecare cu tabăra lui în spate. Cine, care, cum și unde: ia’n dați repejor foaia la pulsulețul următor, ca să vedeți de ce și pentru ce?

Trei pe loc la o competiție șmenuită, cu spate politic

În visurile lui cele mai frumoase dinainte de alegeri cică premarele își imagina că ar putea să pună doi vici din partid, ca să împace astfel și capra, și varza, ba chiar și lupul cel rău. Altfel nu se explică cum în unele declarații premarele l-a numit cu nume și prenume ca viitor vice pe actualul său adjunct Juravle, dar în același timp cică ar fi aruncat pe ici pe colo pastile că l-ar vrea ca vice, pe partea culturală, pe bunul lui amic Apreutesei, actualul șef de la Palat, fost șef la Ateneu.

În același timp, o importantă aripă din partid, care-i are ca susținători locali cică pe dom’ Costel și apropiații lui, dar și sforari importanți de la centru, ar vrea ca moștenitorul premarelui, și implicit care să fie pus vice de pe acuma, să-l știe lumea din timp în caz că Doamne-ferește, ei bine, aripa asta l-ar vrea ca vice pe altcineva. Cine? Hm, spunem altădată.

Acuma, revenind la calcule: că nu vor putea fi doi vici liberali, asta este extrem de clar acuma, deși era clar și înainte de alegeri, dacă știai să citești corect în zațul de la cafele jupânilor politici locali și de la partid. Problema la care nu s-a gândit însă nimeni este varianta în care liberalii să ajungă, posibil, să nu poată desemna ei niciun vice, că scorul e de așa natură încât să ofere ambele posturi la cei cu care vor să facă majoritate.

Gurile rele zic însă că, așa cum am mai vorbit aicea, ar fi o variantă de alianță cu PSD, plus un vot pemepist de la domn doftor cu afinități liberale, și în acest fel liberalii să pună ei al doilea vice, după celălalt de la partidoi. Ei, cin’ să fie, cin’ să fie? Mna, cum vă spuneam: greu la deal cu boii mici…

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.

Publicitate și alte recomandări video