Faptele de pe urma cărora Lenţica Budăi a fost dată în judecată s-au petrecut pe 8 martie 2014. În acea zi, femeia a aflat că fratele său fusese reţinut şi dus la postul de poliţie. A mers acolo împreună cu soţia fratelui pentru a se interesa cu privire la situaţie. Ulterior, avea să declare că a aşteptat în faţa postului de poliţie timp de două ore. După acest interval, fratele său a fost scos din sediu şi descătuşat, doar pentru a cădea imediat la pământ. Femeia a bătut în uşa postului de poliţie pentru a cere un pahar cu apă, moment în care cei doi poliţişti rurali ar fi ieşit şi au început să-l lovească pe cel căzut.

Afirmaţiile femeii, făcute la judecarea poliţiştilor pentru purtare abuzivă, s-au aflat însă în contradicţie atât cu declaraţiile cumnatei, cât şi cu cele ale altor martori. Astfel, cumnata a afirmat că soţul ei ar fi fost bătut în secţie, dar nu şi în faţa sediului. Alţi martori au afirmat că, dimpotrivă, bărbatul ar fi sărit la bătaie în momentul în care i-au fost scoase cătuşele, poliţiştii având nevoie şi de ajutorul unui trecător pentru a-l imobiliza. Acuzată de mărturie mincinoasă, femeia s-a prevalat de dreptul la tăcere în cursul urmăririi penale, cât şi în faţa magistraţilor Judecătoriei.

Deşi mărturia femeii fusese evident falsă, ea a fost achitată de judecători. Aceştia au precizat că mărturia falsă constituie infracţiune doar în condiţiile în care ea se referă la cauza judecată. Or, procesul în timpul căruia fusese făcută viza fapte petrecute în interiorul secţiei de poliţie, nu în afara ei. Prin urmare, mărturia falsă a femeii, chiar defavorabilă poliţiştilor, nu putea influenţa sentinţa. Argumentele judecătorilor nu au fost acceptate de procurori, care au declarat apel. Sentinţa definitivă urmează să fie dată la sfârşitul acestei luni de către magistraţii Curţii de Apel.