O parte din copilul din noi

E foarte posibil să fi pățit chiar voi treaba asta, daca nu, ați văzut-o la copiii voștri sau ai altora în anumite ocazii, dar un gând care te neliniștește undeva la o vârstă fragedă (de obicei, nu ca regulă), se oprește cu oarece teamă la capacitatea creierului tău de a memora. Nu ai vrea, când ai mai mult de învățat, să uiți ceea ce știi deja. Unii o folosesc ca scuză, aparent foarte bună: „nu mai citesc nimic în plus, să nu cumva să uit ceea ce știu deja!” În timp, mai mult din experiență, observăm că putem acumula oricâte informații noi. Ele nu șterg nici pe departe informațiile pe care le avem deja, dimpotrivă, dacă avem ceva grijă, se leagă de celelalte și devin parte „vie” a creierului, la care putem apela de câte ori avem nevoie.

Dar undeva, rămâne tăcută însă cu o privire insistentă întrebarea: cum se face că putem reține lucruri noi aparent fără nici o limită, fără să pierdem nimic din ceea ce este memorat deja? Este o întrebare pe care și-au pus-o destui dintre cei care obișnuiesc, printre activitățile zilei, să își mai pună întrebări despre mersul lumii. Așa că, bănuiesc, nu o să vă fie de mare mirare că întrebarea asta preocupă și pe unii dintre cei care studiază creierul ca meserie. Oamenii de știință de la MIT au descoperit nu demult că creierul adult conține milioane de „sinapse tăcute” – conexiuni imature între neuroni care rămân inactive până când sunt recrutate pentru a ajuta la formarea de noi amintiri. Până acum, se credea că sinapsele tăcute sunt prezente doar în timpul dezvoltării timpurii, când ajută creierul să învețe noile informații la care este expus la începutul vieții. Cu toate acestea, noul studiu MIT a arătat că la șoarecii adulți, aproximativ 30% din toate sinapsele din cortexul creierului sunt tăcute.

Existența acestor sinapse tăcute poate ajuta la explicarea modului în care creierul adult este capabil să formeze continuu noi amintiri și să învețe lucruri noi, fără a fi nevoie să modifice sinapsele convenționale existente, spun cercetătorii. Altfel spus, multe din prelungirile neuronilor noștri, care aparent sunt fără nici o treabă evidentă, sunt ca toate jucăriile dintr-un parc de distracție, dar scoase din priză. În momentul în care cineva vrea să le folosească, sunt băgate în priză. Neconsumând energie deloc cât timp sunt inactive, sunt o variantă foarte economică de rezervă. O rezervă gigantică, având în vedere numărul de neuroni (aproape de 100 de miliarde) și conexiunile posibile ale fiecăruia dintre ei (în jur de 10000 de conexiuni diferite). Dacă adăugăm și numărul de combinații posibile și de poteci diferite pe care poate circula o anumită informație ajungem la numere astronomice (la propriu). Prin urmare, fiți harnici, creierul vostru poate înmagazina aproape oricât. Nu îl țineți în hibernare. Nici conexiunile astea nu sunt veșnice.

Bogdan Iliescu este medic primar neurochirurg la Spitalul de Neurochirurgie din Iași și președinte al Asociației Creierului Iași

Publicitate și alte recomandări video