Acesta este mesajul deciziei lui Trump către întreaga lume. Că cine se aliază cu SUA se va frige. Că cine ajută SUA nu va fi ajutat.
Dacă ar fi să avansăm o concluzie astrologică, am spune că luna octombrie nu îi e favorabilă lui Donald Trump. În plin scandal de impeachment (al punerii sale sub acuzare pentru solicitarea de ajutor extern în scopul de a-l anihila pe contracandidatul electoral Joe Biden), Donald Trump a primit acum câteva zile un vot covârşitor dezaprobator din partea Senatului în privinţa deciziei de retragere a trupelor militare din Siria.
Gestul preşedintelui a fost întâmpinat cu revoltă. Şi are semnificaţii atît pe plan extern, cât şi pe plan domestic.
Pentru lumea exterioară Americii lui Trump, decizia impulsivă a lui Trump de retragere a trupelor din Siria echivalează cu o trădare. Retrăgându-se din Siria, Donald Trump şi-a trădat un aliat important în lupta contra grupării ISIS: kurzii din zona de nord, o populaţie fără ţară, cu o soartă ingrată după desfiinţarea Imperiului Otoman în 1920. Catalogaţi drept terorişti de către turcii lui Erdogan, care foloseşte argumentul combaterii terorismului pentru a anihila şansa unui stat kurd, kurzii sunt o populaţie discriminată puternic de către Syria. Alianţa cu SUA a fost benefică de ambele părţi. Pe kurzi i-a protejat de presiuni din partea Turciei şi le-a folosit drept scut faţă de regimul lui Assad. Pentru America, ei au fost un aliat local nepreţuit, cu rol cheie în contracararea ISIS. Decizia lui Trump de a retrage trupele a fost catalogată drept lipsă de respect faţă de aliaţi, cum spunea chiar fostul secretar SUA al apărării Jim Mattis. El a demisionat în decembrie 2018 tocmai din cauza contradicţiilor pe teme militare cu preşedintele, între care şi tema prezenţei militare în Siria. (În contextul retragerii militare din aceste zile, Mattis a revenit în atenţia presei. Abc.com îl cita recent, cu un discurs ironic la adresa epocii Trump: „Am încercat să aduc pace şi ordine într-un guvern dezorganizat, haotic, în război, marcat de temeri iraţionale şi ură toxică. A fost muncă grea. Doar după ce am venit în Washington am realizat că în zonele de conflict armat fusese mult mai uşor.”)
Generalul Forţelor Democratice Siriene, Mazloum Kobani, a îndemnat SUA să îşi ţină promisiunile. Resentimentul, frustrarea, durerea unei nedreptăţi de netolerat au răzbătut pe străzile din Siria unde, presa a relatat cum oamenii au strigat şi batjocorit soldaţii americani. „Fugi acasă, America. După ce ne-ai făcut să ne moară copiii. Soldaţi care lăsaţi acum Siria, spuneţi copiilor voştri că kurzii au fost ucişi de turci, iar voi nu aţi făcut nimic pentru a-i proteja.”
Acesta este mesajul deciziei lui Trump către întreaga lume. Că cine se aliază cu SUA se va frige. Cine ajută SUA nu va fi ajutat. Mai poate însemna şi că aliaţii de conjunctură ai Americii ar putea să adopte comportamente similare, lipsite de moralitate.
Pe de altă parte, trebuie spus şi că trădarea aliaţilor nu a început şi nici nu se sfârşeşte cu trădarea kurzilor de către Donald Trump. Istoria cunoaşte mai multe exemple – de la Versailles la Yalta şi după aceea – în care America a fost acuzată de trădare ori încălcare a promisiunilor.
Pe plan domestic, retragerea din Siria a generat primele reacţii politice serioase din partea republicanilor, de condamnare a deciziei prezidenţiale.
Mitt Romney, candidat prezidenţial contra lui Barack Obama în 2012, a criticat dur decizia preşedintelui. „O pată de sânge în analele de istoria Americii” – a descris Romney decizia lui Trump. Liderul republican în Senat, Mitch McConnell vorbeşte de un „coşmar strategic pentru ţara noastră, o mare greşeală strategică, un mare pas înapoi în campania SUA contra statului Islamic şi a terorismului. Dacă nu va fi stopată, retragerea trupelor din Siria va invita regimul brutal al lui Assad şi susţinătorii săi iranieni să îşi extindă influenţa. De asemenea îi ajută Rusiei în demersul de a-şi extinde influenţa în Orientul Mijlociu. După ce am abandonat Afganistanul în anii 90, am văzut dezastru umanitar şi terorism la liber pentru toţi, punându-se bazele pentru 11 septembrie. Vom vedea aceste lucruri iarăşi în Siria şi Afganistan dacă ne abandomăm partenerii din conflicte ce nu au fost câştigate încă”, a spus McConnell. Opinia declarată deschis de Mitch McConnell e surprinzătoare, având în vedere poziţia sa de susţinător al unei unităţi de monolit a republicanilor în timpul mandatului Trump. McConnell a fost considerat de media personajul cheie în exacerbarea puterii lui Trump, prin ne-sancţionarea pornirilor sale de obstrucţionare a democraţiei. În contextul raportului procurorului Mueller privind intruziunea ruşilor în alegerile trecute, de exemplu, Vox.com titra: „Trump acţionează ca şi cum ar fi deasupra legii pentru că îi permite Mitch McConnell. Sistemul politic are un răspuns pentru o ameninţare ca Trump, dar nu pentru una ca Mitch McConnell”.
Această măsură de politică externă a preşedintelui a generat o reacţie republicană la vârf, cum nici o altă nesăbuinţă trumpiană nu a reuşit. S-o fi trezit McConnell din somnul raţiunii? O fi survenit o iluminare în rândul republicanilor?
Îl va aduce retragerea din Siria mai aproape pe Trump de înfrângerea politică?
Răspunsul este, din păcate – nu.
Politica externă a SUA este o temă pasionantă pentru politicieni, dar nu şi pentru opinia publică. Americanii nu mai rezonează cu ideea că America trebuie să fie arbitru internaţional. Sondaje de opinie precum cel al Centrului pentru Progres American au arătat această schimbare în viziunea votanţilor americani. Atitudinea lui Trump de retragere militară se pliază pe această realitate.
Resurse:
https://www.vox.com/policy-and-politics/2019/9/25/20882621/trump-ukraine-impeachment-mcconnell
https://www.vox.com/world/2019/10/16/20908262/turkey-syria-kurds-trump-invasion-questions
https://foreignpolicy.com/2019/10/18/trump-can-forget-burden-sharing-now/
https://www.cnn.com/2019/10/16/politics/donald-trump-turkey-syria-pence-pompeo/index.html
https://www.bbc.com/news/world-middle-east-50080737
https://time.com/5532307/worlds-apart-foreign-policy-public-opinion-poll-eurasia/
Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, este Scientific Integrity Associate în cadrul Duke Office of Scientific Integrity
Publicitate și alte recomandări video