Clădirile încărcate de istorie, străzile ce poartă încă amintirea pașilor marilor scriitori ai țării, parfumul teilor și în special al TEIULUI eminescian ce refuză parcă să se dea bătut în fața timpului, toate dau orașului un aer aparte, aproape de poveste… Căci, într-adevăr aici, fiecare are câte o poveste de spus. Și poate nu întâmplător, în 1643 prima carte tipărită din Moldova va vedea lumina tiparului la Iași, oraș care timp de trei sute de ani a purtat cu mândrie titlul de capitala Moldovei și capitala Regatului României între 1916-1918.

Într-un oraș de o asemenea însemnătate istorică și nu numai (să nu uităm că este cel mai mare oraș din regiunea Moldovei și al doilea din țară după București), nu se cuvine să nu poposesti preț de câteva adieri de tei sub umbra falnicului copac sub care Mihai Eminescu, cel mai mare poet al țării, își scria melancolic poeziile. Aflat în celebrul parc Copou și având o vârstă de peste 500 de ani, teiul lui Eminescu atrage și astăzi numeroși vizitatori.  

Apoi, după ce te-ai plimbat nostalgic pe sub copacii seculari ai Copoului gândindu-te poate la poeții și oamenii de cultură de odinioară care au trecut pe acolo, trebuie să dai o fugă pe la cea mai veche universitate a României “Alexandru Ioan Cuza”, înființată în anul 1860. Aici vei rămâne cu siguranță impresionat de Sala Pașilor Pierduți și de cele 19 picturi murale realizate între 1968-1978 de către celebrul Sabin Bălașa.
 
 
Pentru cei amatori de arhitectură și nu numai, există în Iași unul dintre cele mai misterioase locuri: Casa Dosoftei sau Casa cu arcade. Deși nu se știe cu exactitate data când a fost contruită, această clădire a făcut parte din ansamblul bisericii ctitorite de Ștefan cel Mare, Sf Neculai Domnesc. Apoi s-a spus despre ea că ar data de fapt de pe vremea domnitorului Alexandru Lăpușneanu. Unii istorici însă, sunt de părere că a servit în secolul al 17-lea drept reședință a Sfântului Dosoftei de unde își trage de altfel și numele. Cercetările arheologice ulterioare au scos la iveală chiar și un cimitir aflat sub această construcție care a rezistat impecabil de-a lungul vremii. În prezent în clădire funcționează secția de literatură veche a Muzeului Literaturii Române din Iași.

Astfel, când vorbim de Iași nu ne mândrim doar cu istoria care se ivește la fiecare pas, cu aproape fiecare clădire care ne iese în cale, nici cu faptul că pe potecile acoperite cu frunze moarte au pășit cândva melancolici un Eminescu și un Creangă ci și cu personalitățile de ieri și de azi care își au rădăcinile aici. Fostul prim-ministru și om politic Mihail Kogălniceanu, autorul celebrei opere “La Medeleni”- Ionel Teodoreanu sau laureatul premiului Nobel pentru medicină și fiziologie în 1974, George Emil Palade își leagă existența de Iași. La fel și câteva dintre vedetele zilelor noastre ca actrița Monica Bîrlădeanu, oamenii de televiziune Simona Gherghe și Iulia Vântur sau jucătorul canadian de poker de origine română, Daniel Negreanu își au obârșia în orașul moldovean.

Multe sunt denumirile sub care este cunoscut acest oraș încărcat de istorie: unii preferă să îi spună Orașul marilor iubiri, întrucât de-a lungul secolelor a fost martorul multor povești de dragoste, a rivalităților între scriitori, a suferințelor și a trădărilor. Alții preferă să și-l amintească drept Orașul marilor idei, căci nenumărate opere dar și polemici și dezbateri literare deopotrivă își au obârșia aici. Sau poate Orașul celor șapte coline le sună mai bine altora, pentru că într-adevăr Iașiul este înconjurat de șapte dealuri ce ofereau desigur în trecut protecție ocupanților săi. Însă oricum am alege să îl numim, acest oraș rămâne unul dintre cele mai frumoase și mai pline de semnificații din țara noastră fiindcă poartă în el atâta frumos și nostalgie laolaltă încât o plimbare prin el, fie ea chiar și de câteva ceasuri, reprezintă în definitiv o plimbare prin propria noastră istorie.