anunturi
grandchef
mineralia
Bolta rece
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional

O poveste despre voinţă la „Sf. Spiridon“: Tratează bolnavii dintr-un scaun cu rotile

GALERIE
and nechita 3and nechita 1and nechita 4and nechita 5
  • and nechita 3
  • and nechita 1
  • and nechita 4
  • and nechita 5
- +

„Dacă nu mi s-ar fi întâmplat toate astea, nu cred că alegeam domeniul în care lucrez acum. Eu am senzaţia că, dacă eram pe picioarele mele, nu făceam medicina. Poate mă întorceam spre psihologie, cum am vrut în primă fază“, spune Andreea, în timp ce se întinde spre telecomanda de pe birou, ca să dea muzica mai încet.

Andreea Nechita are 25 de ani şi este printre puţinii medici din ţară care-şi fac meseria dintr-un scaun cu rotile. În spital a intrat prima dată pe la vreo trei ani, când boala genetică de care suferea îşi lăsa la vedere semnele. Dar acolo unde s-a chinuit, Andreea şi-a găsit şi vocaţia.

A ştiut, crede ea, încă de pe atunci, chiar dacă nu întotdeauna foarte clar, că în spital îi e locul şi că atunci când o să părăsească patul de pacient o să poată lua în primire, după câţiva ani buni de învăţat, stetoscopul şi halatul alb. În cele din urmă a făcut-o, şi acum este medic rezident la Secţia Dermatovenerologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi.

Prima dată în spital

Andreea a devenit suspectă de o boală genetică numită amio­trofie spinală de gradul III când era încă copil, căci, pe măsură ce creştea, aceasta a început să  mear­gă mult mai greu decât copiii de vârsta ei, să se împiedice tot mai des şi să urce scările din ce în ce mai greu.

În adolescenţă deve­nise aproape imposibil să se de­plaseze de una singură, aşa că cea mai mare parte a timpului şi-a petrecut-o prin spitale, unde diagnosticele erau aproape întotdeauna incerte şi mai mereu diferite de la o clinică la alta. În 2007, a ajuns în China, unde boala genetică a fost confirmată, şi Andreea a început tratamentul cu celule stem.

Un an mai târziu, aceasta a trecut printr-o operaţie de ocluzie intestinală, iar după intervenţie a ajuns în scaun cu rotile, la doar 16 ani.

„Eu mă aşteptam să se ajungă la asta, dar nu la vârsta asta. Ştiam că probabil pe la 40-45 de ani sigur va trebui să stau în scaun cu rotile, dar nu atât de repede“, spune Andreea despre perioada respectivă. Au urmat şedinţe de kinetoterapie, în ţară şi peste hotare, care au ajutat-o să se ridice din pat şi să stea în pi­cioare, cu sprijin.

În timpul ăsta, Andreea a citit şi-a învăţat, ca să nu se gândească prea mult la problemele ei. Aşa a trecut prin liceu, unde a urmat profilul Ştiin­ţe Sociale, şi într-o zi, după ce multă vreme a crezut c-o să facă Psihologie sau Drept la facultate, a decis că vrea să meargă la medi­cină.

„În mod paradoxal, chiar dacă trebuia să spun că nu mai vreau să văd spitale în viaţa mea, eu tot acolo am vrut să fiu. Eram în clasa a X-a când m-am hotărât, şi am început să învăţ. Ca să intru la Medicină, a trebuit să o iau de la zero, dar n-a fost o problemă“, îşi aminteşte Andreea zâmbind. Părinţii ei au susţinut-o încă de la început, dar n-au crezut c-o să reuşească să recupereze toată materia de una singură şi să intre.

„În spital mi-a fost locul, aici am ajuns. Am luat examenul din prima, şi cred că a fost o confirmare că aici trebuia să fiu. Toată facultatea am făcu­t-o în scaun, dar eu am vrut-o din start. Aşa am simţit, nu ştiu de ce“, mai spune Andreea. În scaun cu rotile, tânăra a participat aproape la fiecare curs şi s-a chinuit să ajungă zilnic dintr-o parte în alta, de la un laborator la celălalt.

În primii ani venea acasă după 10-12 ore, iar după ce se odihnea puţin, o lua de la capăt cu învăţatul până după miezul nopţii. Asta până a ajuns să facă practică în spitale, când şi-a confirmat încă o dată că acolo vrea să fie.

Rezident cu normă întreagă

Andreea Nechita este acum medic rezident la Secţia Dermato­venerologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi, de unde mama sa, care s-a mutat din Târgu Neamţ în Iaşi când a intrat fata la Medicină, o duce şi-o aduce în fiecare zi. Lucrează cam şapte ore pe zi şi-n rest îşi petrece timpul acasă, citind, sau în oraş, la plimbare cu prietenii.

Chiar dacă ar fi putut lucra în laborator, unde i-ar fi fost mai uşor, Andreea a preferat să lucreze în spital, să interac­ţioneze direct cu pacientul, pentru că tocmai asta i se pare cel mai interesant. Chiar dacă uneori, unii dintre ei o confundă cu alţi bolnavi sau chiar dacă nu îi e întotdeauna uşor să treacă de la un salon la altul în scaun cu rotile, spune că tocmai astfel de lucruri continuă s-o întărească şi să-i hrănească şi mai mult atitudinea pozitivă.

Cea mai mare parte din timpul liber al Andreei se risipeşte printre cărţi, iar paradoxal, ca un alt semn aruncat printre cele de până acum, cartea ei favorită este Oscar şi tanti Roz, de Eric-Emma­nuel Schmitt, care spune povestea unui tânăr de doar 10 ani ce ajunge să trăiescă într-un spital, din cauza leucemiei.

De facultate s-ar mai apuca o dată, spunea Andreea, căci oraşul ăsta e viu şi o face fericită. La final de rezi­denţiat o să se mute însă, cel puţin pentru o vreme, la Co­măneşti, unde a ocupat deja unul dintre posturi. De data asta spune că o să plece de una singură, căci speră ca, până atunci, să înve­ţe să fie de-a dreptul independentă, aşa cum a reuşit să devină în tot ce şi-a propus din adolescenţă până acum.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

De ţinut minte

Cătălin ONOFREI

De ţinut minte

Cele cinci mari trădări ale liberalilor.

opinii

Cine mai vrea să fie liber

Briscan ZARA

Cine mai vrea să fie liber

Nu mai există compatibilitate de idei şi credinţe nicăieri. E doar un curent general oficial, impus şi încurajat permanent de stat, la nivel de politică naţională, iar pe acela se merge într-un sens prin propagandă continuă. Se numeşte corectitudine politică. Nu poate fi definit de nimeni prin nimic, de aceea oricine poate face teoretic orice, dar poate fi şi tras la răspundere pentru orice, dacă situaţia o cere.

Curcubeul deasupra unei lumi intolerante

Cristina DANILOV

Curcubeul deasupra unei lumi intolerante

Fiecare dintre noi a avut o experienţă în care s-a simţit deplasat, o situaţie în care s-a simţit ruşinat sau inconfortabil doar pentru că a fost sau a făcut ceva diferit faţă de ceilalţi. Oamenii sunt experţi în a identifica aceste situaţii şi a face glume pe seama lor, uneori, din nefericire, excesiv.

Uzul raţiunii

Nichita DANILOV

Uzul raţiunii

Un popor fără un lider care să-i apere demnitatea şi interesele tinde să devină o mulţime nulă. Oare mai e nevoie să mai spun că spre asta alunecă zi de zi, ceas de ceas, România zilelor noastre?! Căci azi, noi, cei care am trăit în comunism, vedem cum idealurile în care am crezut sunt călcate unul după altul în picioare.

pulspulspuls

Pregătiri de puci la partidoiul ieşean: cine e organizatorul şi cine, vizatul?

Pregătiri de puci la partidoiul ieşean: cine e organizatorul şi cine, vizatul?

Un uichend agitat tare s-a încheiat ieri la partidoiul ieşean, stimaţi telespectatori. Ceva ce nu s-a prea văzut din stradă, că la discreţie lumea de la partidoi e campioană zonală, dar care cică a lăsat urme grele prin multe berouri, dacă nu cumva chiar şi cicatrici pe unele obrazuri mai puţin tăbăcite. 

Caricatura zilei

La umplut piscina

Editia PDF

Bancul zilei

Doctorul, panicat de o spargere de teava, suna repede instalatorul: -Hai, te rog, urgent, toata pivnita e inundata din cauza un (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.