O poveste (nebună) victoriană
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

miercuri, 08.12.2021

O poveste (nebună) victoriană

GALERIE
codrin liviu cutitaru
  • codrin liviu cutitaru
- +

Scriitorii sunt, din ce în ce mai mult, „regizorii” unor filme cu intrigi şocante, derulate, dinamic, în imagini pe hârtie, imagini creionate prin complicitate cu abilităţile onirice ale „consumatorului”, adică ale cititorului însuşi. Intervalul epic a ajuns spaţiul de desfăşurare a unor blitzkrieg-uri devastatoare cu imaginaţia celui de dincolo de fila cărţii.

Prozatoarea britanică Sarah Waters (în vârstă de 55 de ani) a debutat încă din anii nouăzeci şi a fost, în general, bine primită de critica din Albion. Totuşi, romanele ei capătă un impact internaţional abia odată cu apariţia lui Fingersmith/Din vârful degetelor (2002) - publicat, în limba română, la Poliromul ieşean -, urmat de alte două volume de mare succes, The Night Watch/Veghea (2006) şi The Little Stranger/Micul intrus (2009). Cu precădere, ultimul dintre ele este o carte de raftul întâi, intertextualizând şi contextualizând, în registru postmodern, tradiţia romanului gotic (numit şi „roman negru”) din extracţia romanticilor britanici, dar şi din cea a americanilor Edgar Allan Poe sau Henry James. The Fall of the House of Usher/Prăbuşirea Casei Usher a lui Poe, mai ales, poate fi uşor recunoscută în arhitectura textului scris de Waters. Asemenea naratorului „contaminat” de labilitatea psihică a fraţilor Usher (şi, chiar mai probabil, de opiumul recomandat discret de către Roderick Usher), povestitorul (un medic raţional şi echilibrat) din epicul autoarei noastre îşi pierde, treptat, „obiectivitatea”, în interiorul unei case bântuite, intrând în degringoladă nervoasă.

Toate romanele lui Sarah Waters folosesc, în esenţă, suspansul ca pe un motor cu turaţie maximă. Din vârful degetelor a fost caracterizat drept „roman gay”, „roman victorian” şi „roman feminist”, subordonându-se, desigur, fragmentar, fiecăreia dintre aceste noţiuni. În realitate, textul rămâne - în integralitatea sa - un thriller psihologic, de cea mai bună calitate. Perspectiva pendulează între cele două naratoare succesive ale romanului, totodată şi protagoniste, Sue Trinder şi Maud Lilly. Sue a crescut într-o casă a hoţilor din Londra secolului al XIX-lea, sub oblăduirea Doamnei Sucksby şi în compania unor tâlhari destul de benigni, descinşi din galeria vagabonzilor simpatici ai lui Dickens. La împlinirea vârstei de şaptesprezece ani, ea e trimisă - la îndemnul unui escroc fandosit, cu mare trecere însă în casa Doamnei Sucksby, Richard „Gentleman” Rivers (pe scurt, Domnu’) - să lucreze, ca slujnică, pentru o moştenitoare bogată (de aceeaşi vârstă cu Sue), din ţinutul Briar, Maud Lilly pe numele său. De fapt, la mijloc se profilează un plan diabolic, de-al lui Rivers. Acesta plănuieşte să o seducă pe Maud, să o ia de soţie, după care să o interneze într-un balamuc, deposedând-o de avere. Sue ar trebui să fie „catalizatorul” întregii afaceri, susţinându-l pe Domnu’ în faţa tinerei sale stăpâne.

Farsa reuşeşte, cu o mică „deviere” totuşi, nebăgată în seamă de nimeni iniţial. Cele două adolescente se îndrăgostesc una de cealaltă, activându-şi reciproc un lesbianism latent, mai curând psihologic decât fiziologic. Domnu’ se căsătoreşte cu Maud, pregăteşte toate detaliile sforăriei, numai că, în momentul „predării” proaspetei soţii la ospiciu, Sue descoperă că aceasta este... ea însăşi. În alt plan, Rivers pregătise, cu Maud, o înşelătorie şi mai complicată a cărei victimă era... biata slujnică Trinder. Astfel, Sue ajunge la balamuc, iar Maud în casa Doamnei Sucksby. Prima evadează din azil şi revine la Londra, cea de-a doua (oripilată de mediul unde descinde) încearcă să fugă acasă. Într-o confruntare finală, Domnu’ este ucis, iar Doamna Sucksby ia totul asupra ei, asumându-şi, (auto)punitiv, păcatele trecutului. În fond, ea fusese „creierul întunecat” de la bun început. În copilărie, Maud şi Susan (Sue) au fost schimbate. Maud este fiica Doamnei Sucksby, iar Sue moştenitoarea bogată. Doamna Sucksby ar fi vrut o nouă substituţie între ele, pentru ca Maud să moştenească totul (la şaptesprezece ani). Schema ei sfârşeşte însă în ştreang, Sue îşi primeşte averea, iar Maud îi devine parteneră... Evenimentele curg neîncetat, stilul dinamic al scriitoarei nu te lasă practic să respiri.

„Complotistica” şi „suspansismul” au devenit, demult, tehnici narative de prim rang în proza anglofonă şi nu numai. În epoca (spectaculoasă) a jocurilor-poveşti pe computer (cu succesiuni hipnotizante de acţiuni) şi a cinematografiei 3D (cu efecte speciale de-a dreptul tulburătoare), textul rezistă cu greu la proba „interesului public” (singura, de altfel, care ţine producţia editorială clasică într-o stare vegetativă, compatibilă încă, din fericire, cu viaţa). Scriitorii sunt, din ce în ce mai mult, „regizorii” unor filme cu intrigi şocante, derulate, dinamic, în imagini pe hârtie, imagini creionate prin complicitate cu abilităţile onirice ale „consumatorului”, adică ale cititorului însuşi. Intervalul epic a ajuns spaţiul de desfăşurare a unor blitzkrieg-uri devastatoare cu imaginaţia celui de dincolo de fila cărţii. Nu zic că este neapărat rău. Talentul epic trebuie verificat, periodic, şi prin testul de „viteză” narativă. Rămâne doar întrebarea: spre ce evoluează oare literatura în noul eon?

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Întâlnire online între democraţii

Lucian DÎRDALA

Întâlnire online între democraţii

Deocamdată, administraţia Biden nu doreşte decât să reafirme leadership-ul american în spaţiul pe care mass media încă îl numeşte „lumea liberă”. Este greu de crezut că, în acest moment, Statele Unite au capacitatea ori dispoziţia să exercite presiuni semnificative asupra participanţilor mai puţin merituoşi, şi cu atât mai puţin asupra statelor neinvitate la summit, cum ar fi Turcia.

Filmuletul zilei

opinii

Identităţi în oglindă (II)

Florin CÎNTIC

Identităţi în oglindă (II)

Nimic mai firesc cu ocazia Zilei Naţionale decât o discuţie despre ce înseamnă „să fii român”. Evreu român.

Istoria (sau isteria) unui boxer

Radu PĂRPĂUȚĂ

Istoria (sau isteria) unui boxer

Era pe vremea lui Ceaşcă un boxer sas pe care-l chema Stumpf, ne spunea Ghiţă Mutu din plutonul nostru Ghiţă intrase la facultatea de textile de la Cisnădie, de unde ştia povestea cu Stumpf, care era de fel de pe acolo. 

Ministere „croite” şi răscroite

Nicolae CREŢU

Ministere „croite” şi răscroite

Mai mult decât oriunde altundeva, cel puţin pe aici, prin Europa, la noice declară „liderii” politichiei trebuie dat „la întors”, pe reversul de biată, mai dosnică, retorică a asigurărilor „liniştitoare” puse în circulaţie publică, mediatică. 

pulspulspuls

Iaca ce aranjamente mai pun la cale nea Măricel şi mister Ciorăpel!

Iaca ce aranjamente mai pun la cale nea Măricel şi mister Ciorăpel!

Pentru că tot am deschis ieri pârtia din acest sezon de iarnă cu ce se mai vorbeşte în lumea halatelor albe ca zăpada din târg, povestindu-vă cum s-a bătut palma ca mister Bazil Usturoi să rămână şef acolo unde est, şi pentru că vine vorba aşa de rar despre treburile astea extra-Covid din domeniu, am zis că numai bine să vă mai spunem una scurtă dar vioaie pe azi, că tot e miercuri, zi de post fără nicio dezlegare, nici la peşte, nici la vin sau undelemn. 

Caricatura zilei

Lapoviță

Editia PDF

Bancul zilei

- "Pentru o digestie buna beau bere. Daca nu am pofta de mâncare, beau vin alb. Daca am tensiunea scazuta, beau vin ros (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Implementarea benzii unice pentru mijloacele de transport în comun pe toată lungimea șoselei Nicolina, o apreciați ca fiind benefică fluidizării traficului din zonă?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.